| "Scoateti-i aleia talangile din urechi si dati-o afara!" |
Pe Cristiana Bota, fosta crainica "de pe vremea lui Ceausescu", am gasit-o tot in TVR, pentru ca televiziunea a ramas o pasiune.
 Ea ne-a povestit ca a intrat in Televiziune pe vremea cand nici macar nu avea televizor. Se ducea la vecini, si singurele emisiuni pe care avea permisiunea de a le urmari erau "Teleenciclopedia", "Istoria Teatrului Universal" si serialul "Sfantul".
ADRIANA PADURARU
PEDEAPSA. Pentru un acord intre subiect si predicat, Cristiana Bota a fost convovata in sedinta de partid. Tanara absolventa a Facultatii de Filologie a Universitatii Bucuresti, sectia Ziaristica, Cristiana Bota a primit o repartitie guvernamentala la ziarul "Informatia Bucurestiului". "O scoala extraordinara pentru un ziarist in formare. Sa stii sa scrii, succint, esentialul, dar sa te informezi pentru o stire de cinci randuri cat pentru o carte intreaga", isi aminteste fosta crainica tv. EXPERIENTA. Dupa doi ani de exprienta reportericeasca, a incercat o colaborare cu televiziunea. Dupa o intalnire cu Dinu Sararu, omul de la care a invatat foarte multe, a inceput colaborarea in redactia culturala si in cea de tineret, cu filmari si sincroane, cu montaj si munca de teren. "In rest, nu stiam mare lucru. Intr-o zi, ma opreste cineva care ma intreaba daca nu vreau sa particip a doua zi la un concurs de crainice. Mai tarziu am aflat ca era un redactor-sef de care noi depindeam ierarhic. Habar nu aveam ce inseamna aceasta munca de crainica – o meserie care nici macar nu figura in nomenclatorul Ministerului Muncii. Televizor nu aveam acasa, pentru ca parintii mei sustineau ca pretul culturii adevarate este lectura cartilor pe care le aveam in biblioteca, iar la televizorul unei vecine aveam acces numai la «Istoria Teatrului Universal», prezentata de Ion Marin Sadoveanu, la «Teleenciclopedie» si la serialul «Sfantul»", ne-a spus Cristiana Bota. Revenind la proba pentru crainice, ea isi aminteste ca a intrat in studio, i s-au dat niste hartii si a fost pusa sa le citeasca: "Nu am avut emotii, pentru ca nu stiam ce se petrece. Iar acest lucru a fost benefic pentru ca, zic eu, i-am cucerit cu nonsalanta si naturaletea mea".
VEDETA. Acesta a fost inceputul unei cariere in TVR. O cariera cu urcusuri si coborasuri, ca in viata. Nu avea sa banuiasca ce o astepta: cata seriozitate, cata munca si cati ochi indreptati asupra ei. "Nu stiam ce inseamna sa fii «vedeta», dar presupuneam ca trebuie sa fii un «model». Nu puteam nici sa le imit pe Sanda Taranu, nici pe Lia Marascu, nici pe Delia Budeanu, singurele crainice de atunci, pentru ca erau atat de diferite si atat de extraordinare, incat as fi devenit o copie oarecare. Am incercat sa fiu iubita si de tineri, si de batrani, si de doamne, si de barbati", a mai spus fosta crainica a TVR-ului. Si telul pe care si l-a propus l-a atins, pentru ca, desi nu mai apare pe sticla, oamenii obisnuiti, de pe strada, inca isi mai amintesc de ea: "Oamenii ma iubesc doar pentru ca odinioara le-am intrat in case si m-au primit ca pe cineva de-al lor. Cred ca asta este «statutul de vedeta»".
"TALANGILE". In acele vremuri, comunismul era in floare, iar restrictiile erau destule. Cristiana ne-a spus ca nu aveau voie sa se imbrace decat foarte sobru, nu aveau voie sa poarte accesorii, nici sa se machieze, si lista de "NU"-uri poate continua. "Singurul fard pe care il foloseam era pudra, fara de care nu poti aparea pe ecran", a explicat fosta "speacherita". La inceputul meseriei, hainele le imprumuta de la prieteni, vecini, rude. Cand "stocul" s-a epuizat, si-a facut bluzite la care adauga diverse gulerase. "Mai aveam putin si intorceam hainele pe dos, ca sa nu mai fie aceleasi. Apoi Televiziunea a facut niste contracte prin care ni se furnizau tinute", a declarat fosta crainica. Ca tot am spus mai devreme despre accesorii, Cristiana a avut parte de o peripetie legata de cercei: "Intr-o seara, cerceii mei, care nu depaseau lobul urechii, au fost in vizorul Cabinetului 2 – tovarasa Ceausescu. Suna telefonul cu firul direct. Se stia ca e ceva de rau. Ceasul rau a fost pentru mine: «Scoateti-i aleia talangile din urechi si dati-o afara!». Tudor Vornicu, saracul, m-a salvat. M-a trimis cu cercei cu tot la Radio, sa nu ma mai vada nimeni o perioada". Am putea spune ca radioul era considerat o pedeapsa, pentru ca a fost "retrogradata" si atunci cand a divortat, lucru nepermis pentru o persoana publica la acea vreme. Insa nu-i pare rau, pentru ca acolo era "o pepiniera de ziaristi si crainici adevarati".
SEDINTA PCR. De gafe majore pe post nu prea a avut parte. Poate doar cu o singura exceptie. Este vorba de prima transmisie prin satelit a vizitei sefului statului, Nicolae Ceausescu, in Statele Unite. "Toata suflarea politica era cu ochii la televizor. Ore intregi am stat cu luminile aprinse, nemiscata si anuntand din minut in minut ca peste putin timp o sa facem si-o sa dregem. Primesc pe sub usa un anunt scris de mana de catre redactorul-sef al Actualitatilor. Toata regia de emisie era plina de sefi si necunoscuti care controlau totul. Anuntul meu suna asa: «Peste cateva momente transmitem prin satelit vizita tovarasului Nicolae Ceausescu si a tovarasei Elena Ceausescu, care, la invitatia presedintelui Statelor Unite ale Americii, FACE o vizita oficiala....». Eu, absolventa a unei facultati de Litere incerc sa corectez in direct, pe postul national, textul si sa fac acordul subiectului cu predicatul. Deci: "Tovarasul si tovarasa FAC o vizita oficiala». Mi se face un semn din studio si incerc sa repar greseala, luand anuntul de la inceput", ne-a declarat Cristiana. A doua zi a urmat sedinta de partid, ea fiind propusa sa fie data afara din televiziune si din PCR. "Din nou, un suflet mare si un unicat in acea institutie, Tudor Vornicu, care a urlat nonstop la mine, a conchis: «Sa te duci sa speli pe jos, la secretariat, oriunde. La Radio cu tine». M-a salvat din nou", a adaugat fosta crainica.
REVENIRE PE ECRAN
A reaparut dupa ceva vreme pe ecran, "cu aceeasi dragoste fata de telespectatorii care nu aveau nici o vina ca programul era doar de doua ore si era atat de prost". "Am revenit cu convingerea ca daca as ghici in carti si in stele, cum scria Mircea Eliade, as alege aceeasi televiziune, aceeasi familie si aceiasi prieteni, aceleasi pasiuni pentru o munca pe care o iubesc in continuare si care cred ca nu are varsta. Am mancat televiziune pe paine si au fost momente cand am continuat mult timp si dupa ce am spus ca nu mai am putere. Televiziunea e un microb, un drog din care nu se moare, ci se creeaza dependenta. Este atat de necesar si are un parfum atat de special... Am invatat in televiziune ca, daca vrei sa fii fericit cu adevarat, trebuie sa te porti ca si cum ai fi. Si fac parte din categoria crainicelor fericite. O alta filosofie de viata pe care mi-am facut-o este: mai bine sa-mi para rau ca am facut un lucru decat ca nu l-am facut".
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2004-12-17 13:18:03 |
 Postata de 2good |
|
|
