| Felix Alexa sau teatrul de calitate |
STIL - Multe despre teatru, nimic despre "Hamlet"-ul de la TNB
Are 37 de ani si cinci piese care se joaca, in regia lui, la patru teatre bucurestene. Mai are superstitia de a nu vorbi inainte de premiera despre spectacolele pe care le monteaza si un nume care il recomanda de 15 ani incoace: Felix Alexa.
CLAUDIA DABOVEANU
 Jurnalul National: In ultimele tale premiere impui cate un nume necunoscut publicului. De ce?
Felix Alexa: E important ca tinerilor actori sa li se dea o sansa. Cred ca am datoria de a "creste" o generatie de actori, de a schimba mentalitatile invechite din teatre, prin spectacole cu tineri talentati in roluri importante. Am facut asta si la TNB, si la Odeon, si acum, la "Nottara", in "Leonce si Lena", in care rolul Leonce e jucat de un absolvent UNATC din acest an, Bogdan Florea. Ma mandresc ca pot sa ajut generatia asta care vine din urma, care trebuie sa fie una puternica si sa-i inlocuiasca pe marii actori care exista azi pe scenele bucurestene. Sa ai noroc si sa lupti
Sa-i inlocuiasca? Ce-i impiedica sa continue traditia?
Ceea ce le lipseste in momentul actual tinerilor actori e curajul si fanatismul pentru aceasta profesie. Le-as recomanda sa nu se opreasca la prima stavila care li se pune-n cale si, dupa ce termina scoala, sa nu se astepte sa li se deschida toate usile. Lucrul asta nu se va-ntampla niciodata! In viata trebuie sa ai si noroc, dar trebuie sa si lupti foarte mult. Eu sunt adeptul luptei – in sens de munca – in teatru.
De ce preferi marii dramaturgi?
Ca regizor, e foarte important sa ridici stacheta cat mai sus, sa-ti masori fortele cu marile piese. Asta inseamna si un risc, dar eu sunt un luptator ambitios. E un anumit fel de voluptate sa lucrezi cu un mare text: te incita, te obliga. Am ales mereu texte din zone dramaturgice diferite: clasice, contemporane, drama, comedie. Spectacolele mele din ultima vreme incearca sa imbine, in mod subtil si straniu, zonele comice cu cele dramatice intr-o "joaca" permanenta, ca insasi viata. In actuala stagiune, la Bucuresti se joaca cinci spectacole, in regia mea, la patru teatre: "O noapte furtunoasa" si "Visul unei nopti de vara" la TNB, "Chip de foc" la Odeon, "Scaunele" la "Bulandra", "Leonce si Lena" la "Nottara". E o imagine exacta a cautarilor mele. Toate aceste texte vorbesc, intr-un fel sau altul, despre noi insine.
Buchner, genialul
De ce ai ales Buchner, autorul ultimei piese pe care ai pus-o in scena?
Pentru ca e un autor foarte straniu. Unii spun ca de la Buchner incoace s-ar fi nascut teatrul contemporan. E singurul autor care a murit la nici 24 de ani si care a scris, pe langa dramaturgie ("Woyzech", "Danton"), un tratat stiintific despre sistemul nervos la pesti. Era un tip genial: un om de stiinta, un mare biolog, un om care facea politica, un revoltat al epocii lui… "Leonce si Lena" e o piesa foarte ciudata. Aparent are structura unui basm. Ceea ce-i da o extraordinara valoare este spiritul de care-i impregnata: revolta in fata lumii. Leonce poate fi considerat un personaj hamletian. E o cautare ideala si idealista a iubirii, ca implinire a vietii, nu numai ca sentiment erotic. In acelasi timp, piesa e impregnata si de spiritul mortii. E ca si cand Buchner ar fi avut presentimentul propriei morti. In toata piesa, sentimentul acut al iubirii se imbina cu spiritul mortii.
Nu va plictisiti! Iubiti!
Ce mi s-a parut mie interesant pentru lumea in care traim e o replica a lui Leonce, in care spune: "Oamenii traiesc din plictiseala, iubesc din plictiseala, se casatoresc din plictiseala si mor tot din plictiseala". Plictiseala asta e un dat al societatii contemporane, noi nu ne dam seama ca suntem angrenati intr-un mecanism care ne omoara adevaratele senzatii dinauntrul nostru, care-s inca vii. Toate astea sunt tocate in masina de tocat a vremurilor noastre, care ne obliga sa ne ocupam de lucruri banale, care devin "importante". Leonce asta face: se revolta contra unei lumi pe care n-o mai accepta, care traieste si moare in plictiseala, in rutina. El spune ca trebuie schimbat totul, ca trebuie gasita iubirea "aceea" si nu alta… Prin spectacolul meu nu dau solutii, ci incerc sa arat ca avem sansa sa gasim un sens existentei noastre, printr-un fel de a privi lumea si pe noi insine. "Leonce si Lena" este o privire ironica si trista, romantica si cinica asupra iubirii… E o provocare la meditatie. Poate acesta-i rostul teatrului de calitate.
Luna asta ai implinit 37 de ani. E concluzia la care-ai ajuns, la aceasta varsta?
Nu-mi plac concluziile. Imi plac intrebarile si ambiguitatile. Mi-am dat seama, o data cu trecerea anilor, ca important e nu sa dai verdicte, sa pui etichete, ci sa gasesti nenumarate nuante si fatete pe care viata ti le ofera, daca inveti sa le cauti. E, pentru mine, ratiunea de a face teatru: sa incerci sa descoperi, pentru tine si ceilalti, o lume ascunsa, din care singuratatea noastra sa-si hraneasca sufletul.
ADMIRATIE
"Am citit in cartea «Regele scamator, Stefan Iordache» cat efort a consumat pentru rolurile minunate pe care le-a facut. Fara ardere interioara, teatrul ramane doar la stadiul de meserie" - Felix Alexa
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2004-11-25 19:09:57 |
 Postata de 2good |
|
|
