| Hotararea judecatoreasca (II) |
Pentru a asigura conservarea hotararii, comunicarea acesteia catre parti, cunoasterea motivelor care au determinat pronuntarea solutiei, posibilitatea realizarii controlului judiciar ori exercitarea cailor de atac si, nu in ultimul rand, pentru a asigura posibilitatea punerii in executare, hotararea judecatoreasca trebuie sa imbrace forma scrisa.
SFATURI JURIDICE - avocat Eduard Fagaraseanu "Stefanica, Dutu&Asociatii"
 Articolul 261 alineat 1 din Codul de Procedura Civila prevede: "Hotararea se da in numele legii si va cuprinde:
aratarea instantei care a pronuntat-o si numele judecatorilor care au luat parte la judecata;
numele, domiciliul sau resedinta partilor, calitatea in care s-au judecat; numele mandatarilor sau reprezentantilor legali si al avocatilor;
obiectul cererii si sustinerile in prescurtare ale partilor cu aratarea dovezilor;
aratarea concluziilor procurorului;
motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor;
dispozitivul; calea de atac si termenul in care se poate exercita;
aratarea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica, precum si semnaturile judecatorilor si grefierului. Ca tehnica a redactarii, hotararea judecatoreasca se compune din trei parti: practicaua, motivarea (considerentele hotararii) si dispozitivul.
PRACTICAUA. Prima parte a hotararii judecatoresti, practicaua, cuprinde mentiunile prevazute de articolul 261 punctele 1-4 din Codul de Procedura Civila si are rolul de a stabili daca instanta a fost competenta, daca compunerea a fost legala, daca s-au respectat drepturile procedurale ale partilor, ordinea dezbaterilor si celelalte reguli de procedura.
In cazul in care pronuntarea nu s-a facut la termenul la care a avut loc judecata, practicaua va cuprinde numai aratarea instantei si a completului de judecata, celelalte mentiuni fiind cuprinse in incheierea de sedinta de la acel termen care face corp comun cu hotararea. Lipsa acestei incheieri atrage nulitatea hotararii deoarece face imposibila exercitarea controlului judiciar cu privire la compunerea instantei, prezenta partilor etc.
MOTIVAREA. Opera judecatorului, motivarea, reprezinta partea cea mai intinsa a hotararii, trebuind sa arate "motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor", articolul 261, alineatul 1 din Codul de Procedura Civila. Asadar, considerentele sau motivarea trebuie sa demonstreze in mod logic concordanta deplina dintre solutia din cauza respectiva si realitate.
Motivarea este esenta hotararilor judecatoresti, constituind o garantie pentru parti ca cererile lor au fost analizate cu atentie si ofera posibilitatea realizarii controlului judiciar. Motivarea trebuie sa fie clara, precisa si necontradictorie, astfel incat din ea sa rezulte justetea solutiei pronuntate. O motivare corecta presupune cunoasterea dosarului, raspunsuri precise la toate capetele de cerere si la toate apararile formulate pe baza tuturor probelor administrate in cauza, a argumentelor si rationamentelor juridice, a principiilor si regulilor de drept substantial si procesual.
Motivarea unei hotarari nu este o problema de volum, ci una de continut, instanta trebuind sa prezinte motivele care au determinat-o sa pronunte solutia. Nu este suficienta redarea in rezumat a probelor administrate, ci trebuie sa se infatiseze temeiurile pentru care s-a respins o proba, pentru ce motive din doua probe contradictorii a ales una si a inlaturat-o pe cealalta etc.
Hotararea judecatoreasca, ce nu cuprinde motivele pe care se sprijina ori contine motive contradictorii sau straine de natura pricinii, poate fi atacata cu recurs.
Dispozitivul este ultima parte a hotararii si cuprinde solutia ce s-a pronuntat in cauza, fiind o reproducere dezvoltata a minutei intocmite cu ocazia deliberarii.
In dispozitiv, instanta este obligata sa rezolve in concret toate cererile formulate de parti cu privire la obiectul procesului, sa mentioneze consecintele care decurg din solutia admiterii sau respingerii cererilor, precum si obligarea la despagubiri, crearea unei situatii juridice noi, cine suporta cheltuielile de judecata.
In dispozitiv se mai arata calea de atac pe care o pot exercita partile, precum si termenul in care poate fi exercitata. Calea de atac este data insa de lege, nu de catre instanta, astfel incat indicarea gresita in dispozitiv nu poate lipsi partea de dreptul de a exercita calea de atac.
Ultima mentiune a hotararii prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii este ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica.
DISPOZITIVUL. Potrivit articolului 258 din Codul de Procedura Civila, "dupa ce s-a intrunit majoritatea, se va intocmi de indata dispozitivul hotararii care se semneaza, sub sanctiunea nulitatii, de catre judecatori si in care se va arata, cand este cazul, opinia separata a judecatorilor aflati in minoritate. El se pronunta de presedinte, in sedinta, chiar in lipsa partilor. Dupa pronuntarea hotararii, nici un judecator nu poate reveni asupra parerii sale". In ceea ce priveste adaugarile, modificarile, stersaturile facute de judecator in cuprinsul hotararii vor trebui semnate sub pedeapsa neluarii in seama, potrivit articolului 265 din Codul de Procedura Civila.
COMUNICAREA HOTARARII
Hotararea se redacteaza de catre unul dintre judecatorii care au pronuntat-o, in termen de 30 de zile de la pronuntare, insa nerespectarea acestui termen nu influenteaza valabilitatea hotararii. Judecatorul ramas in minoritate isi scrie opinia sa separata in dosul hotararii. Hotararea se va redacta in numarul de exemplare necesar pentru a asigura comunicarea acesteia tuturor persoanelor pentru care legea prevede ca hotararea se comunica integral. Unul dintre cele doua exemplare originale se ataseaza la dosarul cauzei, iar celalalt se va depune, spre conservare, la dosarul cauzei. Partilor li se comunica hotararea in copie de cate ori legea prevede ca termenul de exercitare a caii de atac curge de la comunicare. In cazul in care procurorul a participat la judecata, i se comunica si acestuia hotararea.
OBLIGATII DE INTRETINERE
Tonca Gherghina, Teleorman:
"Eu am grija de o femeie de 89 de ani, care este bolnava si imobilizata la pat. La moartea lui Stoica Ioan, ginerele ei, toti fratii dansului au plecat la casele lor, lasand-o singura pe biata femeie bolnava. Insa acum fratii defunctului se considera proprietari ai imobilului in care a locuit, conform Contractului de Intretinere. Este posibil asa ceva, ca, dupa ce moare cel intretinut, intretinatorii sa mosteneasca imobilul unde defunctul a locuit?".
RASPUNS: "Daca intr-adevar casa a apartinut defunctului Stoica Ioan si acesta a incheiat cu fratii sai un contract de intretinere prin care a instrainat casa in schimbul asigurarii intretinerii in natura si a obligatiei de a suporta cheltuielile de inmormantare, fratii defunctului sunt de drept proprietarii imobilului. Unica alternativa ca acestia sa nu dobandeasca dreptul de proprietate asupra imobilului ar fi rezolutiunea contractului pentru neexecutarea obligatiei de intretinere. Actiunea in rezolutiunea contractului avand natura patrimoniala poate fi exercitata de catre mostenitorii defunctului, in cadrul termenului de prescriptie. Insa dreptul la intretinere are un caracter personal, netransmisibil. Astfel, nici chiar mostenitorii creditorului obligatiei de intretinere nu pot cere ca prestatia intretinerii sa fie continuata in favoarea lor. De aceea, soacra defunctului, care este terta persoana fata de contractul de intretinere, nu poate solicita intretinere dupa decesul acestuia.
CONCEDIU PENTRU SARCINA
Zinica Melu, jud. Vrancea:
"Nora mea a ramas insarcinata in februarie. Intrebarea mea este daca beneficiaza de prenatalul de doi ani. Am intrebat la societate si la Directia Muncii si mi s-a spus ca trebuie sa aiba zece luni de angajare. Ea merge in continuare la serviciu, fara a-si lua concediu medical. Este adevarat ca beneficiaza de prenatal doar daca are zece luni lucrate?".
RASPUNS: Potrivit modificarilor Legii 19/2000, asiguratele au dreptul, pe o perioada de 126 de zile calendaristice, la concediu pentru sarcina si lauzie, perioada in care beneficiaza de indemnizatie de maternitate. De aceleasi drepturi beneficiaza si femeile care au incetat plata contributiei de asigurari sociale, in conditiile prezentei legi, dar care nasc in termen de 9 luni de la data pierderii calitatii de asigurat. Concediul pentru sarcina se acorda pe o perioada de 63 de zile inainte de nastere, iar concediul pentru lauzie pe o perioada de 63 de zile, dupa nastere. Beneficiaza de drepturile mentionate asiguratele care, in ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu medical inscrise in certificatul de concediu medical, au un stagiu de cotizare de cel putin 10 luni in ultimele 12 luni anterioare datei nasterii copilului. In cazul in care copilul se naste mort sau moare in perioada concediului de lauzie, indemnizatia de maternitate se acorda pe toata durata acestuia. Cuantumul lunar al indemnizatiei de maternitate este de 85% din baza de calcul si se suporta integral din bugetul asigurarilor.
INCREDINTAREA MINORULUI
B.C., Bucuresti:
"Sunt divortat si am doi copii, unul in varsta de 13 ani si celalalt in varsta de 19 ani. Mentionez ca le-am platit pensia alimentara cu regularitate. Copiii au locuit cu fosta sotie deoarece i-au fost incredintati ei in urma hotararii judecatoresti. Acum, ei nu mai vor sa locuiasca la mama lor si au venit la mine. Intentioneaza chiar sa ramana definitiv la mine. Va rog sa-mi spuneti ce pot sa fac, pe cale legala, ca ei sa poata locui definitiv cu mine".
RASPUNS: Tinand cont ca unul dintre copii are deplina capacitate de exercitiu, avand varsta de 19 ani, are deplina libertate in alegerea domiciliului. Pentru celalalt copil de 13 ani, problema este sensibil diferita: avand in vedere ca exista o hotarare ju-decatoreasca prin care minorul a fost incredintat spre crestere si educare mamei, tatal va trebui sa introduca o actiune judecatoreasca pentru reincredintarea minorului avand in vedere ca s-au schimbat conditiile existente la data judecarii cererii initiale de incredintare a minorilor. Instanta judecatoreasca, ascultand autoritatea tutelara, precum si pe copil, daca acesta a implinit varsta de 10 ani, decide tinand seama de interesele copilului. In ceea ce priveste obligatia de plata a pensiei de intretinere, pana cand nu va fi emisa o noua hotarare judecatoreasca prin care copilul sa fie incredintat tatalui, pensia alimentara ii este trimisa mamei, asa cum s-a stabilit prin hotararea de divort.
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2004-11-21 13:10:05 |
 Postata de 2good |
|
|
