| Actul final al procesului, hotararea judecatoreasca |
Hotararea este actul final al judecatii, reprezinta scopul urmarit prin declansarea procesului, ratiunea lui de a fi, pentru ca transeaza conflictul dintre parti.
 Dupa ce sedinta s-a inchis, judecatorul/judecatorii delibereaza in secret asupra solutiei ce urmeaza a fi data in cauza. Judecatorul va pleca de la rationamentul si mijloacele propuse de reclamant, pe care le va confrunta cu rationamentul si mijloacele propuse de parat, pentru ca apoi, raportandu-se la textele legale, principii, standarde, uzante si avand in vedere doctrina ca si jurisprudenta in materie, sa isi formeze un punct de vedere privind hotararea. In virturea principiului continuitatii, hotararea trebuie pronuntata de judecatorii in fata carora partile au pus concluzii, adica in fata carora a avut loc judecata. CARACTERUL JURISDICTIONAL. Hotararea este actul de dispozitie al instantei cu privire la litigiul dintre parti, act cu caracter jurisdictional. Actul jurisdictional trebuie sa fie conform atat normelor de drept substantial, cat si celor de drept procesual. Insa nu toate actele judecatorului au caracter jurisdictional. Spre exemplu, acele acte care vizeaza buna functionare a justitiei, cum ar fi repartizarea judecatorilor pe complete de judecata, repartizarea cauzelor etc. au caracter administrativ. Acelasi caracter au si unele acte intervenite in cursul procesului, de ex. acordarea unui termen, numirea unui curator, numirea unui sechestru.
Pentru calificarea unui act ca jurisdictional trebuie verificat daca solutia judecatorului este rezultatul aplicarii unei reguli de drept substantial la o situatie de fapt. De asemenea, rationamentul jurisdictional trebuie sa respecte si conditiile de forma. In primul rand, procedura in urma careia s-a pronuntat hotararea trebuie sa fie regulata. In al doilea rand, instanta trebuie sa motiveze hotararea, cu exceptia cazurilor expres prevazute de lege. Motivarea trebuie sa tina cont de modul in care instanta a aplicat regula de drept la situatia de fapt.
CLASIFICARE. Hotararea este notiunea generica a actului final al judecatii, literatura de specialitate procedand la o clasificare a hotararilor judecatoresti. Un prim criteriu il constituie instanta care pronunta hotararea, momentul in care intervine si daca rezolva sau nu fondul. Din acest punct de vedere, Codul de Procedura Civila se refera la sentinte, decizii (numite si hotarari propriu-zise ori finale) si incheieri (hotarari anticipatorii). Astfel, art. 255 alin. 1 din Codul de Procedura Civila prevede ca hotararile «prin care instantele rezolva fondul cauzei» se numesc sentinte, hotararile prin care instantele solutioneaza apelul, recursul, precum si recursul in interesul legii ori recursul, in anulare se numesc decizii. In alin. 2 se precizeaza ca toate celelalte hotarari date in instanta in cursul judecatii se numesc incheieri.
DURATA. Dupa durata actiunii lor exista hotarari propriu-zise care rezolva fondul si au o actiune nelimitata in timp si hotarari provizorii care au un caracter temporar si prin care se iau masuri vremelnice in cursul procesului, de ex. in timpul procesului de divort se pot pronunta hotarari provizorii, pana la rezolvarea divortului, cu privire la incredintarea copiilor, folosirea locuintei, obligatia de intretinere etc.
EXECUTARE. Dupa cum pot sau nu sa fie puse in executare, hotararile sunt executorii si neexecutorii. Hotarari executorii sunt cele pronuntate in actiuni in realizarea dreptului, daca sunt definitive sau se bucura de executie vremelnica. Hotararile neexecutorii sunt hotararile pronuntate in actiunile in constatare.
CONTINUT. Dupa continutul lor, hotararile pot fi integrale si partiale. Cele integrale rezolva in intregime procesul, dezinvestind instanta de intregul dosar. Hotararile partiale pot fi pronuntate, la cererea reclamantului, daca paratul recunoaste in parte, in fata instantei si in mod expres, pretentiile acestuia – asa-numita achiesare partiala.
CONDAMNARE. Din punct de vedere al "condamnarii" hotararile pot fi cu o singura condamnare sau cu o condamnare alternativa. Intra in prima categorie hotararile prin care paratul este obligat la efectuarea unei prestatii determinate: plata unei sume de bani, predarea unui bun etc. Hotararile alternative prevad o condamnare principala si una secundara care se va executa in masura in care nu este posibila cea principala, de ex. se stabileste pentru parat obligatia de a preda un bun determinat, iar daca nu va face predarea, sa plateasca o suma de bani care reprezinta contravaloarea bunului.
Uneori este posibila pronuntarea unei hotarari a carei executare sa depinda de indeplinirea unei conditii prevazute in hotarare: de exemplu, in litigiile de munca in care s-a dispus reintegrarea, unitatea poate fi obligata la despagubiri daca nu reprimeste in munca acea persoana sau in litigiile locative se poate dispune evacuarea conditionata de atribuire a altei locuinte.
ATACARE
Dupa cum exista sau nu posibilitatea atacarii lor hotararile sunt nedefinitive, definitive si irevocabile.
a) Hotararile nedefinitive sunt date de prima instanta care pot fi atacate cu apel;
b) Hotararile definitive sunt aratate in art. 377 alin 1 Cod de Procedura Civila: hotararile date in prima instanta, potrivit legii, fara drept de apel; hotararile date in prima instanta care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, daca judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsa sau anulata; hotararile date in apel; orice alte hotarari care, nu mai pot fi atacate cu apel;
c) Hotararile irevocabile sunt: hotararile date in prima instanta fara drept de apel, nerecurate (nu s-a facut recurs); hotararile date in prima instanta care nu au fost atacate cu apel; hotararile date in apel nerecurate; hotararile date in recurs chiar daca prin acestea s-a solutionat fondul pricinii; orice alte hotarari care potrivit legii nu mai pot fi atacate cu recurs.
IESIREA DIN INDIVIZIUNE
Cernaianu Aurel, Timisoara:
"Sunt proprietarul unei case. Sotia mea a decedat si am doi fii. Va rog sa-mi spuneti cat din casa revine celor doi copii. Precizez ca unul dintre frati la succesiune l-a contestat pe fratele sau, deoarece este plecat din tara. De asemenea, va rog sa-mi spuneti ce trebuie sa fac pentru iesirea din indiviziune si ce institutii se ocupa de aceasta problema."
RASPUNS: Intelegem din ceea ce precizati faptul ca locuinta se afla in proprietate comuna, apartinand dumneavoastra si sotiei, in temeiul art. 30 din Codul Familiei: "Bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale celor doi soti."
In aceste conditii, dumneavoastra ramaneti proprietarul a 1/2 din casa respectiva, dar mosteniti din proprietatea sotiei (cealalta 1/2) inca 1/4, deoarece veniti la mostenire in concurs cu descendentii defunctei – art. 1 Legea 319/1944. Asadar, un simplu calcul matematic ne demonstreaza ca dumneavoastra detineti 5/8 din casa respectiva, iar fiii dumneavoastra au in coproprietate restul de 3/8. Precizati in scrisoare ca unul dintre frati "l-a contestat pe fratele sau deoarece este plecat din tara", dar trebuie sa stiti ca simpla "plecare din tara" nu este un motiv pentru ca fratele contestat sa nu poata veni la mostenire – cazurile de nedemnitate (decaderea mostenitorului legal din dreptul de a culege o mostenire) sunt precizate expres si limitativ de art. 655 Cod Civil: "Atentatul la viata defunctului, acuzatia capitala calomnioasa, nedenuntarea omorului a carui victima a cazut cel ce lasa mostenirea. Asadar, pentru a obtine iesirea din indiviziune trebuie sa va adresati judecatoriei in raza careia se afla imobilul pe care doriti sa-l impartiti judiciar.
FOLOSIREA SPATIILOR COMUNE IN CONDOMINIU
Radutu Constantin, Ploiesti:
"Va rog frumos sa-mi raspundeti la o singura intrebare: locuiesc intr-un bloc cu patru niveluri si avem uscatorie la etajul patru. Mentionez ca eu locuiesc la ultimul etaj. Presedintele pe care il avem vrea sa inchirieze uscatoria, deoarece locatarii de la parter si de la etajul 1 nu vor sa usuce rufele acolo, pentru ca nu sunt conditii de spalatorie. Dar, in schimb, noi am mai dus acolo unele obiecte. Exista vreo lege prin care presedintele blocului sa aiba dreptul de a o inchiria fara aprobarea celor douazeci de familii? In caz ca da, douasprezece familii au semnat si opt nu suntem de acord. Ce putem face? Va rugam sa ne dati un sfat."
RASPUNS: Stimate domn, raspunsul la intrebarea dumneavoastra este dat de Norma metodologica 2/04/2003 care reglementeaza organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari. Asociatia de proprietari analizeaza principalele aspecte si adopta hotarari privitoare la administrarea imobilului detinut in cadrul adunarii generale, alcatuita din toti membrii asociatiei de proprietari. In cadrul adunarii generale se pot adopta hotarari si in privinta modului de folosire a spatiilor comune. In unele cazuri, destinatia acestor spatii poate fi schimbata, insa schimbarea destinatiei nu va putea fi facuta decat cu acordul majoritatii membrilor asociatiei de proprietari si, in mod obligatoriu, cu acordul celor direct afectati din vecinatate, atat pe orizontala, cat si pe verticala, potrivit dispozitiilor art. 15, alin. 5, lit. d din Normele Metodologice. In ceea ce priveste veniturile obtinute de asociatia de propietari, inclusiv cele din subinchirierea spatiilor cu destinatie comuna, cu votul majoritatii membrilor asociatiei acestea se constituie ca fond special si se vor utiliza in exclusivitate pentru imbunatatirea confortului si eficientei condominiului, pentru intretinerea si repararea proprietatii comune.
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2004-11-13 09:54:17 |
 Postata de 2good |
|
|
