| Arafat, |
Autor: MARIAN GHITEANU
Pe 9 octombrie 1989 Ceausescu avea o intalnire (urma sa fie ultima) la Bucuresti cu „pretinul sau“ Yasser Arafat, liderul Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei.
 Relatiile dintre cei doi dainuiau de peste 20 de ani. Ceausescu a investit in „fratele“ Arafat milioane de dolari, materializate in logistica (armament, fonduri speciale, invatamant gratuit pentru tinerii palestinieni etc.) si sustinere diplomatica.
Pe de o parte, Ceausescu cauta realizarea visului sau de a deveni „liderul de recunoastere internationala“ in „rezolvarea pe cale pasnica“ a conflictului israeliano-arab, iar organizatia lui Arafat era unul dintre elementele cele mai importante pe tabla de sah a conflictelor din Orientul Mijlociu.
LEGATURA CU CARLOS SACALUL
Pe de alta parte, Organizatia pentru Eliberarea Palestinei, din anii ’70 pana la inceputul anilor ’90, avea in componenta factiuni teroriste recunoscute si declarate ca atare, care ii puteau servi lui Ceausescu in multe directii: santaj international, rezolvarea „unor chestiuni murdare“, trafic de arme, supravegherea informativa a unor zone inaccesibile direct. Nu in ultimul rand, prin intermediul palestinienilor lui Arafat, Ceausescu a intrat in legatura cu celebrul terorist international Ilich Ramirez Sanchez, supranumit „Carlos Sacalul“. Carlos a fost camaradul si a lucrat sub ordinele unui alt personaj important al terorismului palestinian, Abou Nidal, fost apropiat al lui Arafat, fost membru al Comitetului Executiv al Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei si fost sef Al-Fatah, „bratul inarmat“ al OEP (in cadrul sciziunilor cauzate de lupta pentru putere din cadrul OEP, Nidal se desparte de Arafat si se refugiaza in Irak, unde isi stabileste cartierul general).
CEAUSESCU STIA CA ANWAR EL SADAT VA FI ASASINAT
Relatiile bune dintre Ceausescu si Arafat au avut mici sincope, in anumite perioade, din cauza „balansului“ diplomatic pe care Ceausescu reusea sa-l faca, cu destula abilitate, intre OEP si arabi, pe de o parte, si Israel si SUA, pe de alta parte. Arafat nu era multumit, spre exemplu, de relatiile pe care Ceausescu le avea cu Israelul si cu Egiptul, care tocmai semnasera, fapt fara precedent pana atunci, un acord de pace. Din cauza incheierii acestui acord, in 1978, conducatorii OEP pregateau asasinarea presedintelui Egiptului din acea vreme, generalul Anwar El Sadat, considerat „tradator al cauzei arabe“. Nu stim daca Ceausescu l-a informat pe „prietenul“ sau egiptean despre intentiile criminale ale celuilalt „prieten“ al sau, Arafat. Cert este ca, dupa trei ani, in 1981, presedintele Sadat avea sa fie victima unui atentat, despre care nici astazi nu se stie cu exactitate de catre cine a fost pus la cale, in urma caruia a venit la putere actualul presedinte Mubarak.
O NOTA A DSS
Astfel, pe data de 16 mai 1978, UM 0920 din cadrul Departamentului Securitatii Statului, prin Nota nr. 00406, informeaza: „O mare parte dintre conducatorii palestinieni imbratiseaza ideea folosirii violentei, elementul periculos constituindu-l tendinta de „ridicare la nivel de conducere“ a acestei conceptii si promovarea ei ca mijloc de lupta „dirijat si eficient“, cu „sansele cele mai bune de a scoate criza din impasul actual“. Desi se apreciaza rolul important jucat de tara noastra, personal de presedintele R.S. Romania, tovarasul Nicolae Ceausescu, care este si in interesul tarilor arabe, totusi s-a exprimat parerea ca Romania trebuie sa tina seama de modul tendentios in care atat Israelul, cat si Egiptul prezinta lucrurile si sa ia masuri preventive tinand seama de evolutia in perspectiva a situatiei din zona. In cadrul Comitetului Executiv al OEP incepe sa se acrediteze tot mai mult ideea ca iesirea din impasul actual se poate realiza numai prin „lichidarea actiunilor lui Sadat“, la nevoie folosindu-se chiar actiunile violente impotriva lui si a sustinatorilor acestei orientari.“
Peste ani de zile, teroristul Arafat avea sa primeasca premiul Nobel pentru pace, alaturi de fostul premier israelian Itzak Rabin. Ceausescu n-a mai apucat sa participe nici macar la „banchetul“ de dupa acordarea premiului, el visand, la randul sau, la acelasi ravnit titlu acordat de Academia Regala Suedeza, dupa cum sugereaza fostul general Pacepa.
NU SUPORTA SA FIE CONTRAZIS
Yaser Arafat (75 de ani) a fost aproape intotdeauna un om cumpatat: nu a baut, nu a fumat si s-a supus de bunavoie dietelor bazate pe legume. Numele sau complet este Mohamed Abdel-Rauf Arafat Al Qudwa Al Huseini. Colaboratorii sai apropiati l-au caracterizat intotdeauna ca pe o persoana solitara si deloc rabdatoare. „Nu suporta sa fie contrazis si o data cu varsta accesele sale de furie erau din ce in ce mai furibunde“ - scrie cotidianul spaniol El Mundo. „Nu demult chiar si-a scuipat un colaborator care il contrazisese la o reuniune“. Viata lui Arafat a fost inconjurata de mistere si tot felul de legende. Cel mai mare mister dintre toate: locul nasterii. Chiar daca biografii au cazut de acord ca s-a nascut in anul 1929, nimeni nu stie cu exactitate unde: Ierusalim, Gaza sau Cairo. „El insusi a preferat sa creeze confuzie, declarand de fiecare data altceva in diferite interviuri de presa...“ (D.A.)
INTRE VIATA SI MOARTE
Un responsabil palestinian sustine ca Yasser Arafat este intre viata si moarte, iar sotia sa, Suha, are dreptul sa decida momentul in care liderul Autoritatii Palestiniene poate fi deconectat de la aparate, relateaza ziarul israelian Haaretz, in editia electronica de ieri. „Yasser Arafat este inconstient, iar semnele sale vitale s-au deteriorat simtitor“, a declarat un oficial palestinian cu rang inalt. „Este conectat la aparatele de respirat si starea sa pare ireversibila. Informatiile despre moartea lui Arafat nu sunt adevarate“, a continuat sursa citata. Anterior, presa din mai multe tari, inclusiv din Franta, unde este internat liderul palestinian, a relatat ca Arafat este in moarte clinica. Surse din Ramallah au precizat ca sotia lui Arafat, Suha, are dreptul de a decide daca si cand sa il deconecteze de la aparatele care il mentin in viata la clinica militara Percy din apropiere de Paris.
DE LA TERORISM LA NOBEL PENTRU PACE
Yasser Arafat este - de peste patru decenii - unicul simbol al cauzei nationale palestiniene. Abu Ammar pe numele sau de lupta - si pe care palestinienii il numesc tandru „Batranul“ - a fost ales, in 1996, presedinte al Autoritatii Palestiniene. De-a lungul vremii, comunitatea internationala l-a considerat terorist si Arafat a avut trecut prin multe momente de cumpana si a trebuit sa dea dovada de multa rabdare pana a reusit ca acea cauza palestiniana aparata de el sa fie recunoscuta drept lupta nationala pentru independenta. Progresiv, din terorist a devenit erou, in 1993 obtinand Premiul Nobel pentru Pace. (D.A.)
UN SUCCESOR POLITIC
Testamentul politic al lui Yasser Arafat il numeste drept succesor pe Faruk Kadumi, secretar al Comitetului Politic al OEP, considerat un politician cu vederi radicale, au declarat surse palestiniene, citate de editia electronica de ieri a cotidianului Maariv. Ziarul afirma ca este posibil ca Faruk Kadumi sa accepte preluarea functiei de presedinte al Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei, dar sa refuze sa conduca Autoritatea Palestiniana, el numarandu-se printre opozantii acordurilor de pace de la Oslo. Oficiali palestinieni sustin ca Arafat le-a comunicat in scris aceasta ultima dorinta sotiei sale, Suha, si varului sau Nasser al-Kidwa, ambasadorul Autoritatii Palestiniene la Natiunile Unite. Un alt responsabil din anturajul lui Arafat a confirmat informatiile, precizand ca, in ultimele momente de luciditate, actualul lider palestinian a avut o discutie cu Kadumi.
Sursa:www.ziarulcn.com |
| 2004-11-07 11:25:50 |
 Postata de 2good |
|
|
