| Retragerea asociatului dintr-o societate |
SFATURI JURIDICE - avocat Eduard Fagaraseanu "Stefanica, Dutu&Asociatii"
Retragerea din societate reprezinta iesirea voluntara a unui asociat, cu consecinta incetarii calitatii de asociat a acestuia.
 Ca urmare a retragerii, asociatul are dreptul la partea sa de interes, iar capitalul social al societatii se reduce in mod corespunzator, prin modificarea actului constitutiv. Prin retragerea asociatului, societatea sufera o modificare fata de situatia initala, dar ea isi continua existenta. Numai in mod exceptional, cand din cauza retragerii numarul asociatilor s-a redus la unul singur, societatea se dizolva.
CONDITII. Asociatul se poate retrage din societate in conditiile stabilite de art. 221 din Legea 31/1990 privind societatile comerciale: in cazurile prevazute in actul constitutiv. Legea 31/1990 permite ca prin actul constiutiv asociatii sa prevada cazurile si conditiile in care un asociat se poate retrage. Intrucat cazurile de retragere din societate sunt stabilite in actul constitutiv, retragera se realizeaza exclusiv in temeiul cererii asociatului in cauza. acordul tuturor celorlalti asociati. Daca prin actul constitutiv nu s-au prevazut cazurile de retragere a unui asociat din societate, retragerea poate avea loc cu acordul tuturor celorlalti asociati. Astfel, asociatul care doreste sa se retraga din societate trebuie sa adreseze societatii o cerere in acest sens, care trebuie aprobata prin consimtamantul tuturor celorlalti asociati.
prin hotararea tribunalului. In lipsa unor prevederi in actul constitutiv sau cand nu se realizeaza acordul unanim al celorlalti asociati, asociatul se poate retrage pentru motive temeinice in baza unei hotarari a tribunalului supusa numai recursului in termen de 15 zile de la comunicare. Rezulta ca pe langa celelalte cazuri, retragerea asociatului se poate realiza in temeiul unei hotarari judecatoresti. Legea prevede ca asociatul se poate retrage pentru "motive temeinice" care trebuie apreciate de tribunal.
OBLIGATII. Retragerea asociatului trebuie mentionata in registrul comertului. In cazul in care societatea este constituita numai din doi asociati, retragerea unuia dintre asociati face ca societatea sa ramana cu un singur asociat, fapt ce conduce la dizolvarea societatii. Acest efect nu se produce daca asociatul ramas hotaraste continuarea societatii sub forma societatii cu raspundere limitata cu asociat unic (art. 224 din Legea 31/1990).
EFECTE. Urmarea retragerii din societate, asociatul pierde calitatea de asociat. In ce priveste drepturile asociatului retras cuvenite pentru partile sale sociale, acestea se stabilesc prin acordul asociatilor.
In cazul in care asociatii nu se inteleg in aceasta privinta, legea permite asociatilor sa desemneze un expert care sa stabileasca aceste drepturi. In sfarsit, in caz de neintelegere intre asociati, drepturile asociatului pentru partile sociale vor fi stabilite de catre tribunal.
DRPETURI
Caz special de retragere a asociatului din societatea cu raspundere limitata, art. 189 alin. 2 din Legea 31/1990 prevede ca asociatul are dreptul sa se retraga din societate cand nu este de acord cu modificarile aduse actului constitutiv, dar numai daca acest drept a fost prevazut in actul constitutiv. In acest caz, retragerea asociatului din societate produce efecte asemanatoare excluderii asociatului. Astfel, asociatul retras are dreptul la beneficii si suporta pierderile pana in ziua retragerii sale. El nu poate cere lichidarea lor pana ce acestea nu sunt repartizate potrivit actului constitutiv. Apoi, asociatul are dreptul la o suma de bani care sa reprezinte valoarea cuvenita lui din patrimoniul social. Daca la data retragerii exista operatiuni in curs de executare, asociatul este obligat sa suporte consecintele, neputand sa isi retraga partea care i se cuvine decat dupa terminarea operatiunilor in cauza. In sfarsit, asociatul retras din societate ramane obligat fata de terti pentru operatiunile facute de societate, pana in ziua retragerii.
CUPRINSUL HOTARARII PRIN CARE INSTANTA SOLUTIONEAZA FONDUL CAUZEI
Stanciu Camelia, Bucuresti:
"O ruda a mea a fost implicata in perioada 1998-2003 intr-un proces penal, solutionat, din punctul meu de vedere, nelegal, cu incalcarea a zeci de articole atat din Codul Penal, cat si din Constitutia Romaniei. In esenta, a fost trimisa in judecata pentru art. 215, alin. 1, 2 si 3 ; art. 288, alin. 1 si art. 291, iar instanta a fost solutionata prin rechizitoriu. Expertizele criminalistice grafice ale semnaturii au demonstrat ca nu ea a fost autorul semnaturii in litigiu, iar prejudiciul sub 100.000.000 lei a fost acoperit integral inainte de pronuntarea sentintei. Aceste lucruri nu au contat deloc in opinia instantei si a fost condamnata la patru ani si sase luni. Mentionez ca procesul s-a desfasurat in provincie si ca nu avea antecedente penale. As dori niste raspunsuri privind urmatoarele aspecte din desfasurarea procesului. De pe sentinta lipseste numele procurorului, nefiind trecut nicaieri in cuprinsul hotararii, sub nici o forma. S-au incalcat sau nu dispozitiile art. 355, alin. 2, si cele ale art. 315, ali. 1, din Codul de Procedura Penala? Trebuiau sau nu aplicate dispozitiile art. 197, alin. 2 si 3? In ambele apeluri existente in desfasurarea procesului a fost aceeasi judecatoare, prima data pe locul doi, cand s-a admis apelul, a doua oara, pe locul unu, cand s-a respins apelul. S-au incalcat sau nu dispozitiile art. 47, alin. 1, din Codul Penal? Trebuiau aplicate dispozitiile art. 50, alin. 1 si 2? Se incadra pentru promovarea recursului in anulare? De asemenea, in cursul urmaririi penale nu i s-a prezentat materialul de urmarire penala la terminarea cercetarii, nici de catre organul de politie, nici de procuror. In dosar exista o fila, care tine loc de proces-verbal de prezentare a materialului, dar care la rubrica de inculpat are o semnatura care nu-i apartine rudei mele. S-a demonstrat prin executarea unei expertize criminalistice grafice a semnaturii, de catre un expert autorizat de Ministerul de Justitie prin O.G. 75/2000, ca semnatura aflata pe fila aceea nu este facuta de ruda mea. S-au incalcat sau nu dispozitiile art. 250, lit. a, b si c; ale art. 251, art. 255 si ale art. 257 din Codul de Procedura Penala? Trimiterea dosarului la procuror si de acolo in instanta cu un act falsificator este legala? Tinand cont de faptul ca diferenta de semnatura se vede cu ochiul liber, procurorul si instanta nu aveau datoria sa se autosesizeze? De asemenea, art. 215, alin. 1, a fost gratificat prin Legea 546/2002. Instanta de apel si cea de recurs trebuiau sa tina cont de aceasta gratiere? Beneficiaza de prevederile acestei legi, tinand cont ca fapta s-a petrecut in 1997? Ce poate sa faca ruda mea in acest moment?"
RASPUNS: Sub rezerva faptului ca cititoarea nu a furnizat informatii suficiente si modul de prezentare a cazului este destul de ambiguu, nu putem raspunde la toate intrebarile. In primul rand, cititoarea face o confuzie in sensul ca dumneaei sustine ca instanta a solutionat prin rechizitoriu, insa rechizitoriul este actul de sesizare a instantei de judecata, instanta se pronunta prin hotarare care poate fi sentinta, decizie sau incheiere. Referitor la intrebarile formulate, trebuie precizat faptul ca, potrivit art. 315 (1) Cod Procedura Penala, participarea procurorului la sedinta de judecata era obligatorie in cauza descrisa de cititoare. In continuare, trebuie sa facem urmatoarele precizari cu privire la cuprinsul hotararii prin care instanta penala solutioneaza fondul cauzei. Aceasta hotarare trebuie sa cuprinda o parte introductiva, o expunere si dispozitivul. Potrivit art. 355 (2) CPP, partea introductiva a hotararii trebuie sa cuprinda, printre altele, numele si prenumele procurorului, si nu dispozitivul hotararii, asa cum sustine cititoarea. Insa tot cititoarea precizeaza faptul ca numele procurorului nu este trecut nicaieri in cuprinsul hotararii, sub nici o forma. Din aceasta precizare, putem trage concluzia ca numele procurorului nu apare nici in partea introductiva a hotararii, iar acest lucru reprezinta o incalcare a art. 355 (2) CPP. Refertitor la art. 197 CPP, invocat de cititoare, trebuie precizat faptul ca acest articol se refera la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, la sesizarea instantei, la compunerea acesteia, la publicitatea sedintei de judecata, la participarea procurorului cand este obligatorie potrivit legii. Cititoarea nu precizeaza insa daca procurorul a lipsit de la sedinta de judecata, si din acest motiv numele procurorului nu apare in cuprinsul hotararii sau procurorul a fost prezent la sedinta de judecata, dar numele lui nu a fost mentionat in cuprinsul hotararii, dintr-o eroare a instantei. Daca procurorul nu a participat la sedinta de judecata, desi participarea sa era obligatorie, atunci ar putea fi invocata nulitatea prevazuta de art. 197. Cititoarea nu descrie clar stadiul procesului, ce s-a intamplat dupa hotarare in prima instanta, care au fost caile de atac folosite, astfel incat nu putem raspunde la intrebarile referitoare la apel si recurs in anulare. Potrivit art. 250, dupa punerea in miscare a actiunii penale, organul de cercetare penala il cheama pe inculpat si ii pune in vedere ca are dreptul de a lua cunostinta de materialul de urmarire penala si ii asigura posibilitatea de a lua de indata cunostinta de material. Dupa indeplinirea acestei obligatii, organul de cercetare penala intocmeste procesul-verbal. Daca nu s-au indeplinit aceste obligatii, intr-adevar s-a savarsit o incalcare grava a art. 250, 257 CPP. Legea nr. 546/2002 reglementeaza gratierea si procedura de acordare a gratierii. Potrivit acestei legi, gratierea este o masura de clementa, care inlatura in tot sau in parte executarea pedepsei. Gratierea se refera la persoana condamnata sau la un numar de persoane condamnate, si nu la un articol din Codul Penal.
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2004-11-06 10:33:11 |
 Postata de 2good |
|
|
