| "Astazi e ziua ta..." - Boris Petroff |
In urma cu 40 de ani debuta in teatru interpretandu-l pe Rodolpho in piesa "Vedere de pe pod". Munca depusa in slujba prichindeilor i-a fost rasplatita de UNITER prin acordarea premiului special pentru teatrul de copii. Boris Petroff implineste astazi 65 de ani.
 "In viata m-a condus bunul-simt"
"65 de ani nu e o rotunjire, ba chiar ma incurca aceasta varsta, pentru ca am constatat de-a lungul anilor ca, fiind nascut la 4 noiembrie, zilele de 4 sau anii cu cifra 4, singura de altfel care rimeaza cu teatru, este cifra care mi-a adus satisfactii. Scoala noastra de teatru era de 4 ani, am terminat in ’64, anul acesta, 2004, am implinit 40 de ani de cand am terminat scoala, am venit in Bucuresti la Teatrul "Ion Creanga" in ’74, deci aniversarea asta inseamna ca am acum un an mai mult decat aveam anul trecut. In rest, lucrurile nu s-au schimbat, de-abia astept sa ne intalnim si la 70 de ani. La aniversari, familia e pe primul loc, insa avem un obicei la Teatrul "Creanga", ne adunam toti colegii si vom inchina un pahar cu sampanie oferit de mine cu aceasta ocazie. Serbarile de acum sunt mai putin zgomotoase; e un mod mai adanc de a petrece. Mai stau si pe ganduri, mai am si introspectii, retrospectii... N-as vrea sa spun ca zilele sunt numarate, nu e nimeni care sa stie cum se numara zilele, dar oricum esti mai prudent. La 25 de ani mi se parea ca sunt deja copt, ca sunt deja in varsta. Imi amintesc ca la un moment dat venise o profesoara de sport, arata super, noi eram mici derbedei si, la un moment dat, ne uitam cu destul interes la acea profesoara. La un moment dat, ne-am intrebat ce varsta are: "E destul de batrana, are vreo 32 de ani". Cam asta e parerea atunci cand treci de la 20 la 25-27. Ti se pare ca esti deja matur. 65 de ani mi se pare o varsta de la care poti emite pretentii sa mergi mai departe. In momentul in care am intrat in al saptelea deceniu, au inceput colegii sa imi spuna "Maestre", si asta m-a pus pe ganduri. In trecut, odata o saptamana incheiata imi spuneam lucruri de genul: saptamana viitoare o sa invat mai bine, nu o sa intarzii la scoala… De angajat te angajezi, dar nu intotdeauna proiectele devin si realitati. Daca imi doresc ceva special de ziua mea? Imi doresc sa ma deranjati cat mai des, pentru ca nu pot sa spun ca lucrul asta nu ma flateaza. Nu as putea sa fac meseria asta daca nu as fi entuziast in fiecare zi, daca nu as considera fiecare spectacol ca un nou obstacol in calea frontului de unda care poate fi un izvor pentru undele care se vor mai crea. Aspiratiile mele nu au fost intotdeauna de mare avengura, iar in viata m-a condus bunul-simt. Nu imi fac planuri foarte mari tocmai de teama ca nu cumva ele sa se transforme in deziluzii. Cea mai mare realizare e familia mea, fiica mea de 24 de ani si sotia mea. Sigur ca as fi vrut sa fiu Rokefeller, dar nu putem fi toti Rokefeller. Cred despre mine ca sunt un om echilibrat, si cu asta cred ca am spus tot."
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2004-11-04 10:10:45 |
 Postata de 2good |
|
|
