| Patapievici, omul din spatele cartilor sale |
Horia-Roman Patapievici, omul din spatele cartilor si al filozofiei, din spatele dosarelor de securitate, omul simplu, cel care a-nvatat sa iubeasca si sa sarute de la Flaubert si Dante.
 Horia-Roman Patapievici. Scrie. Publica. Nu are nevoie de introducere. Numele vorbeste de la sine. Asa il cunoaste lumea. Exista insa si un suport al vietii publice, o latura privata. Asa ca am incercat sa-l descoperim pe acel H.R. Patapievici din spatele cartilor sale…
MIRUNA MIHALCEA
Unde duci un om cand te roaga sa-i vorbesti despre pasiunile tale? In mijlocul lor, fireste. Unde-l duci pe jurnalist cand te roaga sa-i vorbesti despre cartile tale? In biblioteca! In cazul de fata, e vorba chiar de biblioteca lui Horia-Roman Patapievici. Unde peretii sunt gazda rafturilor neincapatoare, unde rafturile sunt camin teancurilor de carti, unde cartile sunt prieteni nepretuiti, parteneri de nadejde in cursa curgerii timpului, unde gazda se simte ca pruncul in pantecul mamei, iar intrusul nu poate decat sa-si recunoasca propria nimicnicie.
BIBLIOTECA. Prima e cea "de la mama de-acasa". A doua, simplu, cea "de-acasa". Iar a treia s-a insinuat la Campulung, unde familia Patapievici mai are o proprietate. Horia-Roman se-nconjoara de carti de cand era "pusti". Le cumpara din banii de buzunar. Prin clasa a VII-a descoperise un taram prolific in materie de carti ieftine, pe la vreo 2-3 lei bucata. E vorba de piata Rosetti, unde l-a "intalnit" pe Andre Gide, a descoperit "Prometeu inlantuit", "Pivnitele Vaticanului" si "Scoala Femeilor". La sfarsitul clasei a XII-a, spiritul exact al tanarului Patapievici isi "cantarea" colectia. Numara 3.500 de volume. De-atunci, biblioteca lui creste neostoit. "Peste tot in casa sunt carti. Inclusiv in toaleta."
ORGANIZARE. Asa un colos nu poate fi "stapanit" decat printr-o disciplina corespunzatoare. O disciplina a bibliotecii. "Cartile mele sunt organizate pe discipline: economie, filozofie, istoria artelor, istoria religiilor, istoria stiintei, postmodernism, filozofie clasica, neocantieni, filozofi romani, teologie, epistemologie. Acest capitol e inca si mai riguros organizat. Volumele sunt ordonate cronologic. In ce priveste literatura, ea ocupa un spatiu separat. A luat in stapanire teritoriul sufrageriei si nu se da dusa cu nici un chip, cu atat mai mult cu cat ocupa un loc de cinste in viata lui Horia-Roman. "Prima pasiune a fost pentru SF, a doua pentru literatura. In clasa a VII-a, a VIII-a si a IX-a numai literatura citeam."
ZONA MITICA. Copilaria sub semnul "Ciresarilor". "Cred ca le-am citit si recitit de cel putin 10 ori." Patapievici a ales termenul de "capodopera" pentru a caracteriza opera lui Constantin Chirita. "Mi se pare o izbanda absoluta, desi constat cu mahnire ca astazi nu mai trezeste acelasi interes in randul proaspetei generatii." In aceeasi perioada, tanarul elev indragea "Spartacus", "Masina Timpului" a lui Wells si "Nebuloasa din Andromeda" a lui Efremov. "Era o zona mitica pentru mine."
UN EV MEDIU NOU. Evul Mediu al lui Pierre Duhem, "un autor care m-a influentat enorm, in sensul ca mi-a schimbat viziunea despre Evul Mediu", spune Patapievici. La 16-17 ani credea, ca marea majoritate, ca epoca respectiva e iremediabil condamnata la o sterilitate absoluta a gandirii. Nu mica i-a fost mirarea cand, citindu-l pe Duhem, constata ca Evul Mediu se bucura de o "fertilitate a gandirii" care nu-si gaseste cu nici un chip numitor comun in lumea de azi. Concluzia: "Noi suntem mult mai slabi decat cei mari ai Evului Mediu".
REPERE. Horia-Roman Patapievici a gasit intotdeauna o bucurie netarmuita in a se reintalni cu operele care i-au marcat evolutia interioara. "Andre Malraux e autorul pe care-l citeam in fiecare vara, timp de 10 ani." "Conditia umana" i-a fost la un moment dat carte de capatai, iar fragmente din "Antimemorii" le-nvatase aproape pe dinafara. In aceeasi categorie a autorilor "cititi si recititi" se-nscriu Henri de Monterland, Voltaire, Dante cu "Divina Comedie" si "Il Convivio", la care revine in mod constant, iar pe Pascal il citeste continuu, de 5 ani…
"Nu sunt un bibliofil. Nu tin la cartile vechi, rare sau speciale. Pentru mine, cartea nu e un obiect de contemplat, desi fireste ca imi plac cartile frumoase, asa cum sunt categoric impotriva cartilor cu pagini inghesuite, care te-mpiedica sa faci adnotari si care-ti obosesc privirea. Pentru mine, cartea inseamna subiectul si autorul ei."
Filozofii "grei", precum Kant, Descartes, Leibniz, Toma D’Aquino, "pretind efort, dar rasplata e pe masura". Cu toate astea, raman si enigme. Hegel de exemplu… In ce priveste emotiile, acestea reprezinta un teritoriu pe care si l-a adjudecat literatura si, in particular, poezia.
OMUL SI CARTEA. Cand vine vorba de pasiuni, fiecare are propria metoda de a se darui lor. Pentru Patapievici, cartile sunt chiar "membrele" sale. "Cand merg pe strada, merg cu picioarele. Cand intru in lumea cartilor, merg cu ele. Sunt extensii ale corpului meu." Si, ca-ntotdeauna cand sunt doi, la mijloc e musai sa fie si-un schimb. "Eu ii dau cartii viata mea, ea mi-o da pe-a ei." Ma pregateam sa-ntreb mai departe daca Horia-Roman e prieten cu cartile lui. Numai ca el mi-a citit gandurile. Iar raspunsul a fost pe masura curiozitatii: "E ca-ntr-o relatie amoroasa…".
CADOUL. Patapievici nu crede in ideea conform careia "Orice carte te-mbogateste spiritual". Unele o fac, altele nu. Insa mai presus de toate, cartea inseamna "posibilitatea de a conversa cu cei mai speciali oameni pe care i-a produs umanitatea". In plus, cartea te civilizeaza. Te infrumuseteaza pe dinauntru.
IDENTITATE
"Cand merg pe strada, merg cu picioarele. Cand intru in lumea cartilor, merg cu ele – cu cartile. Sunt extensii ale corpului meu"
DRAGOSTE
"Felul in care Flaubert si-a scris iubirile influenteaza felul in care iubim azi. Daca n-ar fi fost el, probabil ca n-am fi stiut sa sarutam…" - Horia-Roman Patapievici DESPRE
IUBIRE
Patapievici ne-a spus o poveste. Despre iubire. Si despre un ochean spiritual, care, daca ar exista, ar putea "radiografia" straturile relatiilor dintre un barbat si o femeie ai secolului al XXI-lea. Si ce ar inregistra scanner-ul? Pe Racine, pe Flaubert, pe Shakespeare, pe Dante si felul in care ei au iubit femeia. "Felul in care si-au trait si scris ei iubirile influenteaza enorm felul in care noi iubim astazi. Daca n-ar fi existat Flaubert, probabil ca nici n-am fi stiut sa sarutam…"
KAFKA VS COELHO
"Fiecare epoca are cartile ei". Horia-Roman isi aminteste ca, pe vremea sa, Kafka era un autor pe care nu-l puteai ocoli. Ca si Cesare Pavese, care, din pacate, azi ramane un necunoscut. Acum, Coelho e autorul zilei. Desi nu-i un mare autor, e un bun mestesugar. Abordeaza 2-3 teme mari pe care le manevreaza elegant. Asa ca cititorul e fericit din doua puncte de vedere: "Citeste usor, avand impresia ca e la inaltimea unui autor bun, si se alege si cu o mare tema. Asta e explicatia succesului lui".
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2004-11-02 09:52:10 |
 Postata de 2good |
|
|
