| Elena din Troia se viseaza Nicole Kidman |
De la sfarsitul lunii august pana la sfarsitul lunii octombrie, No Man’s Land-ul se afla la circa 70 de km de Bucuresti. No Man’s Land, adica zona in care se intalnesc soldatii francezi, scotieni si germani care depun armele, o noapte, pentru a petrece impreuna Craciunul din 1914.
 Inspirat de un fapt real pe care l-a descoperit intr-un articol de ziar, regizorul Christian Carion a decis sa transpuna pe pelicula acest caz special de solidaritate intre inamici. Cea mai mare parte a filmarilor are loc in Romania, dar in luna noiembrie echipa se va muta in nordul Frantei si in Germania, la Opera berlineza.
Scenariul este scris de Carion impreuna cu istorici francezi specializati pe perioada primului razboi mondial. Filmat in trei limbi, co-produs de cinci tari, „Joyeux Noel“ va fi lansat simultan in patru state europene in preajma Craciunului 2005. Intr-un interviu acordat Mediafax, Diane Kruger, interpreta rolului principal si singura femeie din distributie, a povestit despre programul ei in Romania si despre visul ei de a ajunge ca Nicole Kidman.
CANTO LA PARIS
Pentru acest film, cea care a fost partenera lui Brad Pitt si a jucat rolul Elenei in superproductia „Troia“ s-a transformat, la Bucuresti, intr-o soprana daneza dispusa sa-si riste viata pentru barbatul pe care il iubeste. Diane, care si-a inceput cariera ca balerina si manechin, a luat chinuitoare lectii de canto pentru acest rol, pe care, spune ea, nu l-ar fi putut obtine decat in Europa, pentru ca in America el ar fi fost incredintat unei actrite precum Nicole Kidman. Cum se face ca, dupa „Troia“, un blockbuster american, te intorci la cinematografia europeana, cu „Joyeux Noel“?
Diane Kruger: Un astfel de rol n-as putea obtine in acest moment peste Ocean, pentru ca i s-ar da imediat lui Nicole Kidman sau unei alte actrite de top. Este un rol de vis, un personaj complex, profund, care evolueaza de-a lungul filmului.
Nu te consideri o actrita de top?
D.K: Nu, sunt abia la inceputul carierei. „Joyeux Noel“ este cel de-al optulea film al meu. Trebuie tot timpul sa dovedesti cat de bun esti, cu atat mai mult cu cat in America functioneaza o anumita regula: esti atat de bun pe cat ai fost in ultimul film pe care l-ai facut. Europa este o piata mai mica, asa ca am noroc sa pot face un film european in care sa arat ceea ce pot.
Care sunt dificultatile rolului din „Joyeux Noel“?
D.K: A trebuit sa studiez opera timp de doua luni. Am capatat un mare respect pentru cantaretii de opera.
Unde ai luat lectiile de canto?
D.K: La Paris. Am avut doi profesori de la Opera din Paris - unul m-a invatat sa cant, nu prea fals, celalalt, cum sa respir si ce postura sa am. A fost groaznic de greu. Eu trebuia sa inspir de doua ori in timp ce soprana pe care o imitam era inca la aceeasi nota... aveam senzatia ca o sa lesin.
GREUTATI CU FRIGUL
Care sunt relatiile dintre Anna si celelalte personaje din film?
D.K: Anna este nevasta sau iubita, nu e specificat acest lucru, unui alt cantaret de opera, un tenor de la Opera din Berlin. In 1914, Nikolaus este incorporat. Eu, Anna, nu-l vad timp de jumatate de an si nu stiu daca mai este in viata. Dar, pentru ca provin din inalta societate, reusesc sa-l conving pe printul mostenitor sa il cheme de Craciun acasa. Pretextul este de a canta impreuna pentru print. Nikolaus se simte vinovat, insa, fata de camarazii care au ramas pe campul de lupta in timpul sarbatorilor de iarna, asa ca ajungem pe front si le cantam soldatilor. Aceasta scena este punctul culminant al povestii.
Cat timp iti solicita filmarile? Ce faci in zilele de pauza?
D.K: N-am facut prea multe. Am vizitat putin Bucurestiul, dar, spre deosebire de ceilalti colegi actori, n-am ajuns sa vad alte locuri din tara sau sa fac drumetii pe munte cu ei. Filmez aproape in fiecare zi, iar daca am trei zile libere ma duc la Paris. Nu prea am cu ce sa imi umplu timpul liber aici. Nu vorbesc limba, iar cand nu lucrez eu, ceilalti o fac, asa ca...
Care a fost cea mai grea zi de filmare?
D.K: N-am avut greutati decat cu frigul. Au fost zile foarte reci, cu vant, iar eu sunt imbracata intr-o rochie subtire si o mantie. De asemenea, am avut trei saptamani cu filmari de noapte. Lucram pana la sase dimineata, apoi mai aveam de mers inca o ora pana la Bucuresti.
Vorbesti germana in film...
D.K: Da, asa-i. Si pentru mine e important ca vorbesc germana in film. Germanii sunt atat de des invinovatiti pentru conflictele din Europa din prima jumatate a secolului XX, incat este bine sa arati din cand in cand, pur si simplu, cat de rau este razboiul in general.
Crezi ca si germanii de azi sunt invinovatiti?
D.K: Da, uneori, iar generatia mea s-a cam saturat de acest lucru. Nu vrem sa fim trasi la raspundere pentru ceea ce au facut stramosii in urma cu trei generatii. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa stie istoria Germaniei si a Europei.
Sursa:www.ziarulcn.com |
| 2004-10-22 10:49:06 |
 Postata de 2good |
|
|
