| Stefan Iordache, Regele Scamator |
Stefan Iordache are in sfarsit o biografie. Semnata Ludmila Patlanjoglu, ilustrata cu desene de Sorin Ilfoveanu si aparuta la Editura Nemira, “Regele Scamator Stefan Iordache“ urmareste itinerariul baiatului plecat din Rahova si ajuns in “jiltul“ lui Hamlet.
SEBASTIAN EDUARD
 In trei capitole, Jocul cu viata..., Jocul cu arta!, Jocul cu moartea? este reflectata personalitatea acestui om “cu o inima calda si un cap rece, obsedat de singuratatea sa si cu o nevoie disperata de solidaritate si prietenie. Se reintalnesc urmele lasate de actorul-rege Stefan Iordache in sufletele celor care si-au intersectat viata cu el: prietenii si partenerii, personalitati din diferite domenii si oameni care dau farmec existentei sale – lautarii de la Sarpele Rosu sau taranii din Gruiu, locul linistii sale. DECLARATIE DE DRAGOSTE. Autoarea, Ludmila Patlanjoglu declara: “De ce o carte despre Stefan Iordache? Pentru ca biografia si creatia sa au dat splendoare regala profesiunii de actor. Timp de 40 de ani, pe scena si ecran nu a fost previzibil, nu a fost repetabil. A ramas mereu o surpriza sau chiar o enigma. Cand l-am cunoscut, dupa multi ani, am descoperit un om “cu o inima calda si un cap rece”, un artist special, greu de definit. Un actor ce nu poate fi disecat. Un om uneori greu de inteles si de suportat, dar care mereu ne fascineaza, ne face sa intoarcem capul dupa el pe strada sau spre rampa.
Este si motivul pentru care aceasta carte s-a nascut intr-un timp indelungat, pentru ca am vrut sa surprind cat mai mult din ceea ce actorul nu voia sa dezvaluie. La o aniversare, exasperat, Stefan Iordache mi-a spus: “Cartea asta nu se va naste niciodata daca nu te indragostesti de mine”.
“Regele Scamator Stefan Iordache” este declaratia mea de dragoste si fiecare lectura a celor care o vor citi sunt convinsa ca va fi tot o declaratie de dragoste.“
JOCUL CU VIATA... “Era vara, se copsesera lubenitele, aveam un morman intreg in sopron. Mama-mare era in ogeac, facea mancare. Se amurgise, si eu, infasurat intr-un cearsaf alb, m-am furisat pana acolo, la sopron, si am inceput sa vorbesc pitigaiat, si ma prefaceam ca fur pepeni. Si atunci, mama-mare a iesit cu facaletul – facea mamaliga – si-a cazut pe scari, saraca... Cand am vazut asta, m-am speriat si eu si am strigat: “Mam’mare, eu sunt!”. Nu m-a blestemat, nici macar nu m-a certat, mi-a zis doar atat: “Bre, muica, tu scamatoriu o sa te faci!”. Scamatoriu, pentru ea, probabil, insemna artist.“
JOCUL CU MOARTEA? “Da, mi-e frica. Multi oameni isi doresc sa moara in somn. Dar eu as vrea sa stiu cand mor, chiar daca m-as chinui. Poate mai exista o sansa. Vreau sa lupt cu moartea. Vreau sa o vad, sa o simt.
Am sa plec cu regretul ca nu am copii. Eu am considerat ca inainte de toate e arta mea. Acum, imi dau seama ca as fi avut timp si pentru arta, si pentru copil. Dar e prea tarziu. Oi vedea cum m-oi descurca. Vorba aceea: fiecare moare singur. Kazantzakis spunea: “Pamantul e femeia care asteapta sa fie fecundata de ploaie, de apa. Si deasupra tuturor – maria-sa Soarele”. Probabil ca, atunci cand voi fi pamant, voi simti si mai bine mangaierea apei si mangaierea soarelui.“
Volum aparut cu sprijin acordat de: Primaria Municipiului Bucuresti, Fundatia Florin Calinescu, Banc Post, BCR, ArCUB, Genesis International, NOU Print, Primera Communications
Jocul cu arta!
“Aveam insomnii cu Hamlet! Groaznice! Cand ma culcam, mai jucam inca o data, in minte, spectacolul. E cumplit de obositor si mi se intampla cu fiecare rol nou. E o ciudatenie a mea sau poate nu numai a mea. Teatrul ne e o oglinda a vietii, e chiar viata.“ - Stefan Iordache actor
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2004-10-18 09:38:52 |
 Postata de 2good |
|
|
