| Slanic Moldova, sindicalistii la cabaret |
Perla Carpatilor Orientali are nevoie de lustru
Vilele pentru care proprietarii isi asteapta dreptatea prin tribunale stau sa cada.
 Bogatii si-au construit vile luxoase cu autorizatiile primite pentru garaje. Unii turisii si-au cumparat la comun apartamente si vin in concediu cu portbagajele pline de carnati si bautura. Cativa patroni au gasit insa cu ce sa-i agate pe turistii tocmai iesiti de la o impachetare cu parafina – programele de cabaret si de striptease.
Statiunea Slanic Moldova face joc de glezne pe langa piata turistica din cauza unor servicii sarace. Drumuri subrede, vile in paragina si un sanatoriu – pricina de procese intarziate. Acum, Slanicul e la croitor pentru proba. Multi ii asteapta rabdatori hainele noi. Pana atunci se multumesc cu programul de cabaret.
LAURA TOMA Cu 20 de ani in urma, in Slanic se ingramadeau turistii straini, mai ales rusii care lasau in restaurante cate o avere in cateva zile. Statiunea luxoasa de atunci se chinuie azi sa stea pe picioare. Taberele studentesti de la Slanic erau atunci in mare voga, iar pe timpul iernii era plin de sportivi in cantonament. Acum, mostenitorii se judeca fara spor pentru vilele care stau sa cada si se da batalie serioasa la impartirea padurii din jur. Altii cer pana si parcelarea parcului din inima Slanicului. Cei mai intreprinzatori si-au construit vile in zonele centrale, cu autorizatii pentru garaje. Turistii fideli statiunii de zeci de ani au destule dezamagiri, dar nu renunta sa vina pentru ca sunt atrasi de peisaj si de izvoare.
ASTMUL SI TOBA DE ESAPAMENT. Mai vechii in ale curelor se vanzolesc pe langa izvoarele statiunii. Marmura sparta si rezervoarele vechi le dau batai de cap atunci cand vor sa-si umple bidoanele pigmentate cu fier. Multi n-au fost trimisi de medic, dar dupa ce au incercat apele in vacantele trecute la Slanic s-au simtit mai bine, asa ca stau constiincios la coada. Au auzit ca primaria le va schimba si nu vor mai apasa pe buton, “nazdravania de izvor o sa curga cand simte botul sticlei sub el, cu celula de nu stiu care“. Pe Vasile Olteanu din Mures nu-l intereseaza problema izvoarelor, pentru ca are astm si vine la Slanic doar pentru salina.
Merge in fiecare zi la Targu Ocna si inhaleaza trei ore. Se teme ca nu-i va face prea bine tratamentul, pentru ca tot ce curata in salina i se imbacseste iarasi in autobuzul cu care merge zilnic acolo si care scoate niste gaze de ii miros hainele a furnal.
BUFET SUEDEZ LA CANTINA MINERUL. La Hotelul Venus, fosta cantina “Minerul“, cum o numeste ironic directorul Munteanu, e un restaurant unde trage mai toata lumea. Dupa vacantele pe care le-a facut in Grecia si Turcia, directorul complexului ar vrea sa dea Slanicului un iz european. Intentioneaza sa inceapa cu bufetul suedez, dar are o problema. “Daca dau bufet suedez, romanul isi baga prin san si prin sacose. Cand se vede la platou, isi pune o movila, chiar daca nu poate s-o manance“. Prin ’77, locul era plin de nordici si turisti din Israel, isi aminteste directorul Ion Munteanu, care participa frecvent la Targul de Turism de la Moscova, dar recunoaste ca nu are ce sa ofere. Inainte de ’89, contributia unui sindicalist pentru un sejur era 38 de lei la o leafa de 1.200 si primea servicii in bataie de joc. Totul se bea in cani de ceai, pentru ca nu exista altceva in dotare. Acum, sindicalistii ciocnesc paharele in fiecare noapte pana la ultima fandare a fetelor care tin programul de cabaret din restaurant.
CU MANCAREA-N PORTBAGAJ. Unii turisti legati de peisajul de la Slanic au gasit o solutie pe care ei o cred eficienta. S-au unit mai multe familii si au cumparat un apartament in statiune, pentru ca au socotit ca in timp vor iesi mult mai ieftin cu vacantele. Un apartament in Slanic acum ajunge cam 20.000 de euro si “tot e avantajos“, crede Rodica, o inginera care a investit aproape tot atat acum trei ani. De cand au casa, vin cu masina plina cu mancare de la Galati si mai iau si cate ceva de la alimentara, pentru ca nu pot sa se apropie de restaurant. Nici piata nu mai este in statiune, de asta trebuie sa-si aduca totul ca sa faca o ciorba. Si cantina din centru, unde Sofia, o pensionara din Suceava, isi aminteste ca manca o ciorba “cu zdrente“ tare buna, zace fara geamuri, gata sa se surpe. “Nici sa cumperi maruntisuri n-ai de unde“, spune nea Dragomir de pe banca, abia intors de la biserica, de la Sfanta Marie. Vrea sa le ia ceva nepotilor din statiune, “dar de la astea trei tarabe, ce sa le iau?“.
TERASA CAZINOULUI, PISTA ROLLERILOR. Pe vremuri, dupa ce fanfara isi incheia programul din chioscul parcului, turistii dadeau navala la prajiturile de pe terasa cazinoului. De ceva ani, nici fanfara, nici prajiturile n-au mai umplut serile de week-end.
Acum rollerii din imprejurimi si-au construit trasee si obstacole pe terasa si fac demonstratii de indemanare in a sari peste cat mai multe caramizi. In interiorul cazinoului zugravii pregatesc doua sali de conferinte, sala unei discoteci, un club si batrana cofetarie. Primarul Andrei Serban, actionar majoritar la “Perla“, societatea care detine cazinoul, crede ca Slanicul poate sa renasca daca elegantul cazinou va fi redeschis, de aceea a dat bice lucrarilor. Pe o stanca golasa de pe versantul din dreptul cazinoului, primarul s-a gandit sa urce numele statiunii scris cu litere verzi, de un metru “ŕ la Hollywood“.
PARIU
“Ca sa faci ceva intr-un oras trebuie sa pui suflet. Aici m-am nascut si sunt indragostit de zona. Am curaj sa pun pariu ca Slanicul va deveni ceea ce a fost candva. Oamenii din tara te asaltau sa le gasesti un loc de cazare cand aflau ca esti de aici“ - Andrei Serban, primar
NOCTURNE
Numai luni Night Clubul din statiune nu e plin, in restul saptamanii turistii strang randurile in jurul celor patru dansatoare de striptease. Sunt la concurenta cu programul de cabaret de la “Venus“. Aici, dansurile orientale sau tango-urile incap pe acelasi ring. Doua doamne, venite cu bilet prin Casa de Pensii, cred despre programul de seara ca “e bine venit, numai ca domnisoarele se dezbraca prea tare si e prea mult sa umble asa prin sala de mese si sa se mai aseze pe genunchii barbatilor insurati“. Domnii aplauda cu verva data de impachetarile cu parafina de peste zi.
ISTORIC
In 1801, Mihalache Spiridon, boier de la curtea domnitorului Racovita, gonea un cerb prin valea Slanicului, nelocuita de suflet omenesc. S-a oprit sa se odihneasca si a vazut un izvor care iesea din stanca. Apa lasa o dara galbuie. Vanatorul a gustat, i-a placut apa si i-a adus si pe prieteni la izvor. Acestia si-au dat seama ca e o apa minerala intrebuintata in strainatate la tamaduirea bolilor. Statiunea, numita mai intai “Feredeile Slanicului“, apare prima oara pe harta Moldovei in 1838. Puterea de tamaduire a izvoarelor a ajuns repede peste granita. Oamenii de seama ai Moldovei au venit aici la odihna, facand sa creasca faima statiunii supranumita “Perla Moldovei“. Costache Conachi a dedicat locului poezia “Slanicul dupa 26 de ani“. Amintire a trecerii lui Costache Negri este stanca ce-i poarta numele. A fost in cateva veri la Slanic si Ion Creanga, sa faca “feredeie“, adica bai, si sa bea ape minerale. Aici a cantat pentru prima oara in fata publicului George Enescu. Alexandru Vlahuta a dedicat Slanicului o descriere impresionanta in “Romania Pitoreasca“, denumind locul “Sinaia Moldovei“. In perioada 1887-1912, apar Hotelurile Racovita, Pufu, Nemira, cat si un cazino cu sala de teatru, concert si bal. In timpul primului razboi mondial, s-au dat lupte inversunate in zona statiunii. Trupele austro-ungare si germane atacau repetat peste Muntii Cerbu si Pufu, tirul artileriei distrugand hotelurile, vilele si instalatiile balneare. Dupa intrarea trupelor germane in statiune, frumoasa cladire a cazinoului a fost transformata in grajd. Reconstructia incepe tarziu. In 1932, Hotelul Racovita era inca o ruina. (I.M.)
SLANIC MOLDOVA – 20 august 2004
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2004-08-20 08:21:51 |
 Postata de mirel |
|
|
