| Dobanzile scad incet |
Anul trecut, spre toamna, Banca Nationala a dat cateva semnale repetate de crestere a dobanzilor. Cu scopul declarat de a tempera creditele de consum. In numai cateva luni, dobanda de interventie a BNR a urcat de la 18% la 21,25%. Acum, in noile conditii asigurate prin scaderea inflatiei, dobanda de interventie scade si ea. Dar mai incet decat a urcat.
 De ce mai incet? Pentru ca se aplica regula de aur a politicii monetare: prudenta. Din ’90 incoace, an de an, am invatat ca reglarea optima a masei monetare nu e un lucru tocmai usor in conditiile unei inflatii relativ mari. Fiindca, an de an, preturile cataratoare au depreciat banii. Din aceasta cauza, Banca Nationala si bancile comerciale si-au asumat riscul de a urca dobanzile. Si-au dat o sansa de a opri inflatia. Si de a opri, prin stimularea economisirii, "fuga de lei".
Criticii sistemului bancar au tunat si au fulgerat impotriva dobanzilor inalte. Ei voiau bani multi si ieftini. Daca li s-ar fi raspuns afirmativ, preturile ar fi continuat si acum sa urce spre cer. Dar politica monetara prudenta s-a dovedit a fi optima. Pe piata monetara, dobanzile mari si-au etalat capacitatea de a atrage bani in banci, de a stimula procesul de economisire. Piata valutara s-a inviorat, si ea, treptat.
Economia si populatia au inteles ca in panzele dobanzilor bancare si ale cursului de schimb leu-dolar a suflat cu deosebire inflatia. Fara indoiala ca leul, intr-un climat inflationist, a cazut mai intai fata de el insusi. A fost in firea lucrurilor ca dobanzile sa urce. Mai departe, in conditiile in care dobanzile urcau iar la piata aveam nevoie de mai multi lei pentru a cumpara mai putine marfuri, cum sa fi cumparat valuta cu mai putini lei? Asa ca s-a scumpit si valuta.
Dezinflatia insa, ce marcheaza actuala etapa, nu duce imediat la dobanzi mai mici si la aprecierea nominala a leului pe piata valutara. BNR acomodeaza masa monetara la adevarurile din economie. O economie cu putine afaceri, cu oferte care nu corespund intotdeauna cererii, cu multe intreprinderi care au pierderi in loc de profit. E inca periculos sa ajunga prea multi bani intr-o astfel de economie. Dobanzile sunt paza buna pentru a trece primejdia rea.
Inflatia scade. In 2003, toamna, cand multe voci preziceau cresterea preturilor spre 16%, Banca Nationala a dat asigurari: "14 si ceva”. Inflatia a fost 14,1%.
Anul 2004 ne-a adus multe cresteri de preturi: lumina, caldura, carburanti. Indeosebi la produse a caror scumpire antreneaza si alte scumpiri. Totusi, in primul semestru rata inflatiei a fost incurajatoare. Cei care au fost tentati sa creada ca vom spune adio trecerii in acest an la inflatia cu o singura cifra au constatat ca s-au inselat.
Romania nu va reporta in 2005 incercarea de a avea o inflatie anuala sub 10%. Inflatia, in 2004, va fi 9… fara ceva. E un lucru cert ca, incepand din acest an, vom masura cu o singura cifra rata anuala a cresterii preturilor.
Dar razboiul cu inflatia, in 2004, va fi dur. Nu vad victorii rasunatoare pe principalele fronturi. E doar an electoral. Dar nici nu vor fi cedate pozitiile ocupate din 2000 pana in 2003. Am in vedere capetele de pod pe care s-au postat politica monetara, politica fiscala, cresterea economica.
Restrictiile aflate in fata economiei romanesti, in 2004, pornesc de la volumul limitat al resurselor disponibile. Cea mai mare constrangere: tinerea sub control a deficitului balantei de plati externe. Nu cred ca vor fi operate reduceri. E clar de ce: importurile de materii prime energetice sunt o prioritate in fata cerintei continuarii cresterii economice. Important este, insa, ca sa nu apara presiuni suplimentare asupra echilibrului balantei de plati si a cursului leului.
Nu-si face nimeni vreo iluzie in privinta faptului ca, in economia noastra, izolarea focarelor de inflatie va fi posibila fara eforturi extrem de mari si fara costuri inevitabile. Calculele arata insa ca rezultatele pozitive sunt posibile si ca putem spera ca ele sa apara in acest an, ca o conditie a calmarii in continuare a preturilor. Dar, mai cu seama, va fi nevoie de stoparea elanului celor care continua sa vada in preturile mari calea spre minime rentabilitati. Fara nici cea mai mica jena ca productivitatea, eficienta si competitivitatea nu inregistreaza decat cresteri lente.
Sursa:www.gardianul.ro |
| 2004-08-16 12:05:45 |
 Postata de mirel |
|
|
