| Banditi la indigo |
Nu se poate determina daca si in ce masura exista o „predispozitie genetica“ de a deveni infractor. Multi cercetatori sustin insa cu tarie aceasta opinie si considera ca mediul educational nu are puterea de a influenta prea mult „destinul“ unui om, acesta fiind „prestabilit“ ereditar.
 Dovada stau, spun specialistii, cuplurile de gemeni care - crescuti impreuna sau separat - au imbratisat aceeasi „cariera“: de infractor.
In Ziarul descoperiti povestile unor astfel de gemeni, certati cu legea.
CLIENTII TACUTI - 4 august, 1983. Taximetristul Marin B. se plictisea amarnic in Piata Universitatii. Luna august era „moarta“, majoritatea clientilor fideli plecand in concediu. „Schimbi locul, schimbi norocul“, se gandi Marin, pornind motorul. Voia sa se duca in alt punct, Piata fiind cam pustie la ora aceea. Dar nu apuca sa plece. Doi tineri s-au urcat in taxi si au comandat scurt:
- La Cernica!
Marin crezu ca i-a pus Dumnezeu mana-n cap. Pana la Cernica era o cursa „frumoasa“, nesperat de buna. Se inveseli dintr-o data si incepu sa sporovaiasca. La inceput, tinerii ii raspunsera, chiar daca monosilabic. Ii privise in oglinda retrovizoare. Erau tunsi scurt, militareste, imbracati ingrijit. Nu-i era teama ca o sa fie pacalit, cum mai fusesera colegi de-ai lui, chiar pe ruta asta. Nu erau ei vorbareti, dar Marin tot ii mai inghesuia cu cate o intrebare. Pe Soseaua Pantelimon, la iesirea spre Cernica, ii intreba unde anume merg. Tinerii nu raspunsera. Marin ii privi in oglinda si simti un fior rece pe sina spinarii: baietii erau ca lesinati, avand spume la gura.
SINUCIDERE IN DOI - Fara sa mai stea pe ganduri, Marin intoarse masina si baga „sandale“, aprinzand farurile intermitent, semn ca se afla intr-o situatie de urgenta.
- Doamne, Dumnezeule, ce ghinionul dracului pe capul meu! Cu ce-oi fi gresit, maiculita?!
La Spitalul de Urgenta, dadu navala la camera de garda, mai sa darame personalul medical.
- Haideti, ca n-ati mai vazut asa ceva!
Medicii chiar nu mai avusesera un asemenea caz, „la indigo“. Baietii erau in coma. Asupra lor se gasira bilete de voie si carnetele de militari in termen. Erau fratii gemeni Ion si Codin Cercel, recrutati in luna mai. Medicii de la Spitalul de Urgenta n-aveau nici o indoiala ca cei doi inghitisera ceva, cu gandul de a se sinucide. Sperasera ca taximetristul n-o sa observe ca-si dau duhul pe bancheta din spate? Greu de crezut. Sa fi vrut sa fie salvati? Dar ce motiv ii putea determina pe pe cei doi frati sa incerce sa-si ia viata? Au anuntat militia si unitatea militara unde isi efectuau stagiul pentru elucidarea misterului, in timp ce se pornise o cursa contra cronometru pentru salvarea tinerilor.
SPARGERE DE MILIOANE - Directia Judiciara, Serviciul Spargeri, cam avea habar de motivul care ii determinase sa se sinucida. In octombrie 1982, la Cooperativa de Productie, Achizitie si Desfacere Marfuri din comuna Vasilati, sectia Galbinasi, se produsese o spargere de 1.260.000 de lei. La vremea aceea, o asemenea paguba adusa avutului obstesc era incadrata in Codul Penal ca atentat la siguranta nationala si se sanctiona cu pedeapsa capitala. In cel mai fericit caz, hotii puteau lua 25 de ani de inchisoare. Furtul ii naucise pe militeni. De cand cu pedeapsa capitala, hotii se „reprofilasera“, atentau la avuturi personale, iar din avutul obstesc doar „ciuguleau“. Cine sa fi fost dementii care sa-si puna pielea-n bat? Infractori versati nu puteau fi. Doar unii care nu cunosteau legile. Galbinasi era un sat de tigani, poate chiar de aici sa fie hotii. Instrumentarea dosarului ii reveni chiar sefului Directiei Judiciare, pe atunci maior Dumitru Pandrea, care preluase aceasta functie doar cu o zi inainte de producerea furtului. „Sa-mi fie de bine“, gandise el cand a vazut ce din „plin“ a inceput.
LIPSA DE PROBE - Ancheta se derula deosebit de greu. Pe la locul faptei, la Cooperativa, se perindase, probabil, tot satul. Si vecinatatile. Numeroasele amprente nu puteau oferi indicii prea curand, lasand la o parte banuiala ca hotii nu erau dintre cei „versati“, cu cazier, care s-ar fi ferit ca de dracu’ sa dea o asemenea spargere. La lipsa de probe palpabile, se adauga si lipsa de informatii, pentru ca seful IGM se trezise sa ia masuri drastice impotriva militenilor locali si de la Judeteana, singurii care ar fi putut sa faca putina lumina, prin reteaua lor de informatori. La sfarsitul lunii noiembrie 1982, in acelasi judet, in localitatea Lehliu Gara, s-a comis o alta spargere, fiind devalizata o casa de bani de suma de 600.000 lei. Conducerea militiei luase foc. Iar maiorul Pandrea trebuia sa scoata „castanele“.
CHEF LA LIDO - In decembrie, un pic de noroc in rezolvarea cazului se intrezari la restaurantul Lido. Patru tineri chefuiau de zor si, abtiguiti, se tot luau de chelnerite, starnind atentia a doi ofiteri din cadrul Serviciului Judiciar al Militiei Capitalei, care se aflau la o masa vecina. Ofiteri cu experienta, acestia au observat ca cei patru se comportau ca sutii novice, care dadusera de „cheag“ si-l cheltuiau cu zarva mare. Asteptau o ocazie sa-i legitimeze, iar ocazia se ivi cand unul dintre tineri o apuca de fusta pe chelnerita si-i propuse sa ia o camera, sa se „distreze“.
- Poate mai aduci trei puicute, pentru prietenii mei! spuse acesta.
- Dar niste „curcani“ nu v-ar face trebuinta? intreba unul din ofiteri, scotand legitimatia.
Tinerii se speriara mai mult decat era cazul. Cu mare greutate si sub amenintarea ca vor fi „saltati“, s-au legitimat. Erau Tincu Emilian, Sarbu Marin si gemenii Codin si Ion Cercel, toti patru din Galbinasi. Au motivat ca gemenii urmau sa plece la armata si dadusera o petrecere. Ofiterii au raportat incidentul sefului Directiei Judiciare.
VIOL IN GRUP, CU O SINGURA PRETENTIE - Informatia era foarte valoroasa, dar nu suficienta pentru rezolvarea dosarului. Pe baza ei, s-au mai strans niste date despre cei patru, anume ca duceau o viata prea „dulce“ fata de veniturile lor legale. Deseori, veneau acasa in miez de noapte, cu taxiuri cu numere de Bucuresti. Dar, in mai 1983, gemenii au fost incorporati pentru satisfacerea stagiului militar, ceea ce a ingreunat masurile operative luate de maiorul Pandrea cu privire la „grupul celor patru“, de acum suspecti in „dosarul Galbinasi“. Norocul le surase din nou ofiterilor care se ocupau de caz. O tiganca a reclamat sapte tineri din Galbinasi care i-au violat fata. Foarte ciudat, victima nu avea pretentii decat de la Costel Tincu, unul dintre cei sapte agresori. Piranda ii ceruse acestuia o mare suma de bani ca sa-si retraga plangerea. Costel era fratele lui Emilian, banuit de spargerea de la Cooperativa. Maiorul Pandrea l-a anchetat personal pe Costel, luandu-l direct:
- Cred ca stii de ce femeia cere despagubiri doar de la tine, nu? Cum, nu stii? Pai tu esti singurul care ai cheag, de cand ai participat la spargerea de la Cooperativa.
Tanarul sari de pe scaun ca ars.
- Ce? E nebuna? Frate-miu a participat, nu eu. Ala, si cu Marin a lu Sarbu si cu Gemenii. Io, nu!
LA SPARGEREA TARGULUI - Violul fusese reclamat pe 2 august 1983. Tot atunci s-a „spart“ si Costel, dupa care s-a spart tot „targul“. Militia aduna declaratii si nu mai dura mult pana la arestarea celor patru. Pe 3 august, Emilian si Marin le-au facut o vizita gemenilor la unitate. Dupa plecarea lor, baietii au cerut invoire de la comandant, pentru a se duce acasa, pentru ca primisera o veste proasta. Ei au supravietuit tentativei de sinucidere si au declarat ca aflasera ce pedeapsa prevedea Codul Penal pentru fapta lor si nu voiau sa ajunga in fata plutonului de executie pentru atentat impotriva securitatii statului. Hotarasera foarte usor sa se sinucida. Acest gand le venise la amandoi in acelasi timp. Fiind considerati „infractori primari“, au beneficiat de clementa. Toti patru au primit 20 de ani de inchisoare si au iesit prin amnistie si gratiere imediat dupa decembrie 1989. Doar ca sa intre la loc, pentru talharie.
Sursa:www.ziarulcn.com
Autor: ADINA MUTAR |
| 2004-08-09 09:31:36 |
 Postata de 2good |
|
|
