| Cuca Macaii este buricul Romaniei |
Caravana Jurnalului National a ajuns la final. Ultima etapa este Cuca Macaii, localitate considerata in folclor un sat uitat de lume. Echipa Jurnalului a descoperit ca oamenii locului se trudesc sa-i contrazica pe cei care iau peste picior satul lor.
 2 august 2004: Cuca-Macaii - “Daca nu avem apa, toata lumea ne ocoleste“
Cuca Macaii nu este nici pe departe un loc de la capatul pamantului, asa cum crede toata lumea. Localitatea este asezata intre dealuri, la 8 kilometri de soseaua care leaga Pitestiul de Ramnicu-Valcea.
Comuna Cuca, ce cuprinde si satul Macai. Spun localnicii ca pe vremuri, Cuca ar fi apartinut de comuna Macai, de unde si denumirea. Astazi, cea mai mare problema a locuitorilor din zona este apa potabila.
Astazi, comuna Cuca, asezata la intersectia judetelor Valcea si Arges, se intinde pe o suprafata de aproximativ 100 de hectare si are aproximativ 2.350 de locuitori. Cand intri in comuna Cuca, linistea te cuprinde imediat. Oamenii sunt aproape toti la muncile campului, cu mic, cu mare. Ulitele sunt aproape goale, iar in fata caselor nu vezi bancute sau oameni care sa stea la “barfe“. Cand ajungi aici, locuitor necunoscut al tinuturilor, nu stii ce sa admiri mai intai: livezile de prun si mar sau boii, animale specifice acestei zone. In Cuca exista opt biserici, dintre care trei sunt monumente istorice.
ISTORIC. Localitatile Cuca si Macai s-au unit in anul 1938, dar au urmat apoi 10 ani de procese intre fostele conduceri ale celor doua pentru despartire. In anul 1968, Launele de sus s-a alipit la Cuca, din diverse motive, cum ar fi lipsa populatiei din ambele localitati. Denumirea de Cuca vine de la ridicaturile pe care si le-au facut oamenii la podurile caselor pentru a intra lumina si care se numesc in aceasta zona cuci. Acest tip de case cu cuci a fost proiectat si construit cu mult timp inainte, dar a devenit traditie si, astazi, majoritatea caselor din Cuca sunt construite astfel. Satele care formeaza comuna Cuca au denumiri din cele mai diverse, iar etimologia acestora se gaseste in diferite situatii, cum ar fi de exemplu Barbalani (pentru ca barbatii din zona, locuitori ai vremurilor lui Tudor Vladimirescu, purtau toti barbi), Launele (pentru ca in locurile respective obisnuiau sa spuna ca merg la unele fete), Macaii (de la primii locuitori, pe care ii chema Macai), Sinesti (de la primii locuitori, pe care ii chema Sinescu) si asa mai departe.
FARA APA. Desi au cablu tv de un an, locuitorii comunei nu nici pana astazi apa potabila in gospodarie. Femei, batrane, copii trebuie sa coboare dealurile pentru a ajunge la fantani de unde “sa se aprovizioneze“ cu apa potabila pentru o saptamana sau doua. Cine este mai norocos si are masina cara, pentru familia lui, si chiar si pentru vecini, apa gata imbuteliata de la magazinele de langa orasele invecinate, Pitesti sau Ramnicu-Valcea. In ceea ce priveste adaparea animalelor din gospodarie, lucrurile stau un pic mai simplu. Aproape fiecare gospodar are in curte sau livada un ochi de apa, un helesteu, i-am zice, in care se acumuleaza apa de la ploi si zapezi tocmai buna de baut pentru animale. Daca este seceta mare seaca si acestea. Primarul comunei, Gheorghe Cervatescu, a promis ca va trage conducta de apa prin toata comuna, dar batranii satului spun ca nu vor mai apuca ziua aceea. La un buget de 6 miliarde de lei anual pentru Primaria Cuca, proiectul de tragere a unei conducte de apa, in valoare de 70 de miliarde de lei, este ca si fata morgana. Autoritatile asteapta fonduri PHARE sau proiecte SAPARD care sa ii ajute sa rezolve cea mai importanta problema a comunei, cea a apei potabile. “Neavand apa si cale ferata, toti investitorii se feresc de noi“, spune primarul.
TINERII PLEACA. Supararea cea mai mare a localnicilor este ca din cauza lipsei apei, in zona, nu se poate face mai nimic. Zona este frumoasa, iar agroturismul ar putea avea un mare succes aici, insa din cauza lipsei apei si a caii ferate nu atrage pe nimeni. Ba mai mult, tinerii din comuna pleaca la oras pentru a gasi locuri de munca. Doar patru-cinci familii venite de la oras si-au facut in ultimii ani case in zone linistite din comuna, pentru a mai scapa de stresul si zgomotul cotidian citadin. Destul de multi tineri au parasit comuna pentru a lucra chiar in strainatate, dar localnicii spun ca e pacat sa mearga sa lucreze la “munca de jos“ cand acestia au studii si “ar putea face treaba buna“ in tara.
SCHIMBARE - “Pe vremuri, perechile de boi erau multe. Dar s-a renuntat la boi in gospodarii atata timp cat nu produc nimic“ - Localnic Cuca
PROIECTE - “Vrem sa rezolvam problema apei potabile. Ca, neavand apa si cale ferata, toti investitorii se feresc de noi“ - Gheorghe Cervatescu primar
GOSPODARIE - Zona in care se afla Cuca este recunoscuta pentru frumusetea bovinelor, in special a boilor. In aproape fiecare gospodarie exista cel putin un bou folosit de oameni la tractiune. Pe vremuri, perechile de boi erau mai multe. Dar faptul pentru care s-a renuntat la boi in gospodarii este ca nu are la ce sa le foloseaca un bou “atata timp cat nu produce nimic“. Si in asemenea cazuri prefera sa cumpere o vacuta si astfel isi asigura cel putin laptele si branza pentru familie.
POMICULTURA - Localnicii se ocupa in principal cu agricultura si pomicultura. La tot pasul intalnesti livezi de pruni si meri. In aceasta zona, pomicultura are succes pentru ca piata este buna, soiul de prun este bun, iar fructele se vand in pietele din apropiere. In Cuca, pomicultura s-a extins abia in ultimii ani, iar tuica se fabrica iarna, in localitate existand cinci-sase cazane autorizate. Autoritatile spun ca pe vremea interzicerii fabricarii tuicii se facea foarte multa tuica si la galeti.
2 august 2004: Cuca-Macaii - Omul care a oprit vantul la Cuca Macaii
La Cuca gasesti destul de greu pe cineva care sa nu fi facut nimic interesant in propria-i ograda. Cu toate astea, unii dintre sateni s-au autodepasit. Fie ca este vorba de lemn sau de motoare, pasiunea celor de aici pentru mestesug s-a raspandit in toate satele si comunele invecinate.
Florea Giurca este singurul din Cuca Macaii care a lucrat in lemn toata viata doar cu unelte de mana. Nu i-a placut niciodata sa foloseasca tehnologia care treptat isi facuse loc si in satul lui. Are un strung la care a lucrat lemnul si al carui angrenaj se pune in miscare doar prin forta picioarelor, exact ca o masina de cusut veche, dar mult mai mare. De cinci ani nu mai lucreaza. Puterile l-au lasat. A ajuns la 81 de ani sa traiasca din nimic. Pensie nu primeste, pentru ca nimeni nu l-a invatat in cei peste 50 de ani de cand a pus mana pe lemn sa achite cotizatia pentru pensie. Pentru ca traieste la tara si are putin pamant nu primeste nici ajutor social. Are in casa doua televizoare alb-negru care nu au mai functionat de ani de zile. Cu toate astea plateste abonamentul tv.
CALFA. Prima data, nea Florea a pus mana sa lucreze lemnul la 8 ani, mai in gluma, mai in serios, alaturi de fratii sai. Voiau sa-si ajute, asa cum puteau, tatal. In timp, joaca s-a transformat in adevarata arta. Si-a facut singur sculele, cu care mai apoi si-a inaltat casa: “Luam lemnul din padure si imi faceam tot ce trebuia. Am invatat sa fac tot ce se poate cu lemnul. Mi-am facut casa, mobila, tot ce trebuie. Mergeam si la altii, la oricine avea nevoie de mine ma duceam. Nu stiu sa lucrez la abric. Pana si lamele de ferastrau mi le-am facut singur. Am facut din nimic ceva in viata asta si, uite, acu’ mor de foame!“.
REGRETE. Curtea batranului este plina de tot felul de utilaje din lemn demne de muzeul satului: vanturatori, batoze si ferastraie. Pana si sculele, dintre care unele chiar el le-a inventat, si care stau atarnate in bucataria saracacioasa stau marturie a unei meserii ce incepe sa apuna. “Acu’, daca s-a modernizat lumea, eu nu mai am ce sa fac cu ele. Mi le iau frumos si ma duc cu ele in pamant. Am vrut sa gasesc un targ sa le dau degeaba, dar mi-e greu sa ma duc. Pana la urma o sa le dau la manastire, la Frasinei, poate ii ajuta cu ceva. Imi pare rau ca nimeni din sat n-a venit niciodata sa zica: “Hai, invata-ma si pe mine, sau, uite, imi aduc copilul!”. Baiatul meu, dupa ce dadea putin la strung, pleca zicand ca parca a inotat trei ore in lac, asa se simtea. Daca macar de la vreo scoala imi trimiteau elevi stiam eu ce sa fac cu ei“, spune printre lacrimi batranul.
Nu departe de casa batranului, la doar cativa kilometri, un alt satean din Cuca a facut ce a crezut el de cuviinta pentru a-si imbunatati traiul. Munca lui nu se aseamana nici pe departe cu cea a batranului Florea. Traian Joitescu este de meserie energetician. I-a placut dintotdeauna sa faca din nimic ceva. Un tractor aici, o motocositoare dincolo. Realizarea cea mai mare pana la 47 de ani, cat are acum, a fost eoliana cu care se mandreste. A construit-o pentru ca, la inceputul anilor ’80, in Cuca nu exista curent electric. Omul nu a stat mult pe ganduri si nu a asteptat sa vina regimul sa aduca iluminatul in sat: “M-am gandit ca nu ar strica sa am lumina in casa, chiar daca era pe curent continuu. Daca era apa, as fi facut o mica hidrocentrala, dar cum noi aici ne confruntam cu aceasta lipsa, m-am gandit ca o eoliana n-ar strica. Am facut un proiect, am fost pe vremea aia la judet si mi l-au aprobat. Am facut-o bucata cu bucata. Aluminiul era cel mai greu de gasit, dar l-am cumparat de la niste tigani pana la urma. Mi-a luat trei ani pana am reusit s-o fac“.
SUSPICIUNI. Munca la eoliana i-a luat aproape doi ani, pentru ca lucra la ea doar in timpul liber. Unii vecini au fost suspiciosi si l-au denuntat organelor din acea perioada. Multi credeau ca este o antena de emis ceva, altii – ca sunt urmariti, pentru ca instalatia este destul de inalta, are 16 metri. “Generatorul este unul de la o masina veche, un ICAR. Produce destul curent, dar a trebuit tot timpul sa o ajustez. La inceput avea 12 palete, acum are numai patru. Asta e numarul la care produce cel mai bine curent. Altfel, statia nu poate inmagazina. Atunci cand a venit militia, le-am aratat proiectul si i-a calmat pe cetateni“, spune Traian. El este mandru ca fiul lui, Cristinel, la numai 10 ani, ii mosteneste pasiunea pentru motoare, inventii. Acum i-ar fi greu sa mai faca o data asa ceva, din cauza costurilor prea ridicate, insa are un proiect legat de aeronautica.
MOSTENIRE - “Acu, daca s-a modernizat lumea, eu nu mai am ce sa fac cu sculele mele. Mi le iau frumos si ma duc cu ele in pamant. Am vrut sa gasesc un targ sa le dau degeaba, dar mi-e greu sa ma duc. Pana la urma o sa le dau la manastire, la Frasinei, poate ii ajuta cu ceva. Imi pare rau ca pe nimeni din sat nu a interesat“ - Florea Giurca tamplar
INVENTIE - “M-am gandit ca nu ar strica sa am lumina in casa, chiar daca era pe curent continuu. Daca era apa, as fi facut o mica hidrocentrala, dar cum noi aici ne confruntam cu aceasta lipsa, m-am gandit ca o eoliana n-ar strica. Am facut un proiect, am fost pe vremea aia la judet si mi l-au aprobat“ - Traian Joitescu energetician
2 august 2004: Cuca-Macaii - Tinutul lacurilor
Viata se organizeaza la Cuca in jurul asa-numitelor lacuri, gropi umplute cu apa pe care oamenii o folosesc la spalat, adapat animalele sau udatul in gradina. Apa de baut ajunge in gospodarii doar cu peturile.
Cea mai mare problema a oamenilor de la Cuca este apa de baut. Asa s-au stiut ei dintotdeauna. Daca le este sete trebuie sa coboare in vai si sa aduca apa de la fantani. Panza de apa freatica este mica si ascunsa bine de dealuri. In comuna au fost oameni care au forat si cate 200 de metri pentru a face put, dar degeaba.
Necazul apei este cel mai mare la Cuca si tine la departare chiar si investitorii. “Unii au vrut sa investeasca cate ceva, o fabrica sau ceva, dar toti au dat inapoi cand au aflat care este problema cu apa la noi“, spune primarul Gheorghe Cervatescu.
MOSTENIRE. Nici una din cele 1.000 de gospodarii din comuna nu face exceptie de la regula zonei: au in curte o balta. Oamenii ii spun lac. Apa de aici e folosita la treburile din gospodarie. Nici o picatura de apa de ploaie nu trebuie irosita si oamenii o strang fie pentru spalat, fie pentru animale. Iarna, zapada din curti se strange tot aici pentru a se topi.
Ioana Morteanu asa traieste de cand se stie. Lacul l-a mostenit de la parinti. De fiecare data cand are nevoie de apa, femeia se apleaca cu cei 80 de ani ai sai deasupra baltii si isi umple galeata. “Iarna e mai greu ca poti sa cazi in el. Asta iarna am alunecat si m-am agatat intr-un bat dintr-asta, ca altfel ma inecam aici. A intrat batul pe sub haina si asa m-am agatat, ca altfel ma duceam inauntru.“
LACUL CU NUFERI. Pentru baut, femeia isi asteapta copiii sa vina acasa si ii trimite cu sticlele la fantana. “Nu sunt decat vreo 300 de metri pana in vale, dar e panta grea si nu pot urca cu sticlele“, povesteste femeia. Tine in casa zeci de pet-uri si de pe urma lor bea. Apa de ploaie o strange la streasina pentru baie.
“Nu ne baga noua apa aici nici intr-o mie de ani“, spune cu amaraciune femeia. “Tot satul bea dintr-o fantana, unde isi baga toti mainile. Nu se poate asa ceva: sa nu fie apa de baut in secolul XXI“, o completeaza nora, din casa. Copiii vin rar pe acasa, dar si atunci se feresc sa se spele in conditiile de aici. “Doar i-am crescut aici, dar acum fac un fel de alergie si nu pot sa se imbaieze. Am baie facuta cu toate cele, cu bazin deasupra casei. Am si hidrofor, dar mi-e frica sa-l folosesc, ca poate ma curentez.“
APA DE PLOAIE. Scolile, primaria si dispensarul se afla in aceeasi situatie. Exista proiecte facute pentru instalatiile sanitare, dar nu e apa si autoritatile asteapta o minune. Inainte de ’90, in comuna mai erau robinete. Cu apa trasa de la Vitomiresti, Olt, dar din cauza unor puturi de petrol care au fost sapate pe camp a scazut considerabil debitul si robinetele au ruginit.
In curtile oamenilor se pot vedea cazile de plastic pe care le folosesc la spalat. Le lasa afara, poate se mai strange ceva apa de ploaie. “Au fost oameni care au sapat dupa apa si s-a prabusit pamantul peste ei. Au murit mai multi“, povesteste un taran. “E tare greu fara apa aici la noi, dar ce sa faci?“, se tanguieste omul.
“Meseria“ copiilor la Cuca este sa care apa pentru cei batrani si fara putere. De multe ori trebuie sa se duca si pana la distante de 3 kilometri. Situatia este aceeasi ca in urma cu sute de ani de ani, doar ca acum cei mici nu se mai feresc sa nu sparga ulcioarele.
SANSE MICI - In urma cu 4 ani, primaria a facut un studiu pentru a vedea cat ar costa alimentarea cu apa. Ar trebui 70 de miliarde. Bugetul pe 40 de ani al localitatii ar trebui cheltuit numai pentru reteaua de apa, la cifrele de atunci a fost insa concluzia specialistilor, motiv pentru care sperante ca va curge apa la robinet in Cuca nu prea sunt. Exista o exceptie: cel mai indepartat satuc al comunei, Barbalani, o comunitate de doar 40 de familii, are sansa de a beneficia de o retea de alimentare chiar din 2005. Prospectiunile au identificat sursa, primaria a facut actele. Mai trebuie sa vina banii.
Sursa:www.jurnalul.ro
Realizator:DORU COBUZ, ADRIAN MGOS, ANDREEA TUDORICA ... |
| 2004-08-08 10:49:06 |
 Postata de 2good |
|
|
