| “Dau oamenii ca nebunii in mine cu stampila“ |
Locuitorii satelor aflate pe Dunare, in apropiere de Calafat, nu pescuiesc decat foarte rar.
 Pentru ei, fluviul nu reprezinta decat un loc de scalda. Sunt linistiti ca anul acesta s-a facut graul si asteapta ploaia pentru a se face si porumbul. Irigatiile reprezinta doar un vis frumos.
Pentru locuitorii satelor aflate pe Dunare, in apropiere de Calafat, fluviul nu reprezinta decat un loc de scalda. Pescuitul nu are prea multi adepti printre taranii de aici, iar irigatiile reprezinta un vis frumos.
SORIN ANGHEL, MAGDA COLGIU Mai sus de Calafat, pe buza dintre lunca si campia Dunarii, se intind cateva sate in care locuitorii traiesc modest. “Muncim astazi ca sa traim maine“, este definitia data de un localnic traiului de aici. Ne oprim mai intai la Maglavit, unde in fata Primariei ne asteapta Ion Dinu, liderul comunitatii locale. Omul ne pofteste inauntru. Stam de vorba in holul de la intrare, dar scaunele sunt prea putine. Motiv pentru angajatele Primariei, gatite cu ce au mai bun prin sifonier, sa vina fiecare pe rand cu cate un scaun. Femeile sunt curioase sa vada oaspetii de la Bucuresti. “E liniste la noi, nu vedeti?“, spune primarul. E caldura mare, si iesim afara, in cautarea unui put. Primarul ramane impreuna cu ceilalti colegi. Soarele dogoreste puternic. Ne simtim ca niste paini aflate in gura cuptorului.
POLITICA. Intr-un loc mai dosit dam peste o carciuma. Barmanul este liderul local al PD-ului si incepe sa il barfeasca pe primarul PSD-ist. “S-a dus un copil pana la Primarie acum doua zile si avea pe el un tricou cu Partidul Democrat. Cand l-a vazut Dinu, l-a dat afara in suturi!“, spune democratul. Ne intoarcem in fata Primariei, mai zabovim un pic pe acolo, timp destul pentru Ion Dinu sa afle din sursele sale de acuzele care i s-au adus de Opozitie. E clar ca politica la sate naste alte orgolii decat la Bucuresti. Daca la oras oamenii se razboiesc pentru fonduri si comisioane, pe malul Dunarii e de ajuns sa imbraci o toala si sa nu mai pupi ajutor social sau vreo brazda de trifoi. Vrem sa aflam cum traieste lumea aici si o luam la pas prin sat, spre moara. E pustiu. “E cald, maica, acuma, si a intrat lumea in casa, ca e mai racoare. Suntem si noi mai linistiti, ca s-a facut grausorul si avem si noi ce manca. Sa vedem ce o fi cu porumbu’, ca daca nu da Dumnezeu o ploicica, nu stim daca se face“, spune o baba care scarmana lana pe marginea santului, sub un nuc.
OFICIAL. Chiar daca suntem la cativa pasi de Dunare, lumea nu prea pescuieste, decat foarte rar, asa ca urcam inapoi in sat si vrem sa vorbim cu primarul. Intrebam unde sade Duta Primaru’. Ajungem usor la casa omului si dam peste un tip vesel, imbracat foarte sumar. Isi schimba rapid vestimentatia si vine sa stea de vorba cu noi. “Sunt primar de 12 ani la Cetate si nu am avut probleme. Dau oamenii ca nebunii in mine cu stampila. Le-am facut pe toate. Daca se cearta unu’ cu fomeia si pleaca aia d-acasa eu ma duc sa o aduc inapoi. Moasa mai am sa fiu, ca in rest le-am facut pe toate“, spune primarul, care pare un personaj desprins din poveste. “In 2000 eram foarte sigur ca ma alege lumea. “Mai votati-i, ba, si p-astia din Opozitie, ca o sa ajung sa castig alegerile cu 110 la suta!”, asa le-am zis“, descrie Duta felul in care si-a facut campanie electorala. Cetate este foarte aproape de Dunare, iar dincolo se afla un sat bulgaresc. Seara, cand e liniste, se aude muzica de la discoteca de acolo. Si zarzavagiii asculta manele, Adrian Minune si Stana Izbasa avand succes si in Bulgaria.
NUFARUL. “De vale“, un grup de femei spala de zor rufe. “Asta e spalatorie veche aici, mama. E facuta din 1950. Apa e rece si vine de la izvoarele care pleaca de sub mal. Venim aici si spalam si iarna, ca nu ingheata apa asta, si vara, ca e mai racoare. Sa-i dea Dumnezeu sanatate aluia care s-a gandit sa faca spalatoria asta“, spune o femeie. Apa este atat de rece incat unele dintre satence sunt incaltate cu cizme. Prefera sa vina de vale pentru ca puturile din sat sunt foarte adanci si apa ajunge greu sus.
NEVOI
“E cald, maica, acuma, si a intrat lumea in casa. Suntem si noi mai linistiti, ca s-a facut grausorul si avem si noi ce manca. Sa vedem ce o fi cu porumbu’, ca daca nu da Dumnezeu o ploicica nu stim daca se face“ - Localnica
AMARACIUNE
La moara nu e gloata. Dam peste un tip, Paul, venit cu un vecin sa macine. “E greu, dom’le! Nu avem unde lucra“, spune el. Are 39 de ani si zice ca pe vremea lui Ceausescu muncea la oras, la Calafat. Duce dorul acelor timpuri. “Atunci te baga la servici. Acum sunt numai drogati si prostituate in tara asta. Ce dracu’ sa faca daca nu au de munca?!“, urla el. Ar vrea sa-si trimita femeia in Spania sau Italia, dar nu are bani.
FABRICA DE CHIRPICI
La intrarea in satul Cetate facem stanga si coboram “de vale“, cum zic localnicii. O familie de tigani taie pamant galben din mal si fac chirpici, niste caramizi mari din lut, paie de grau si apa. “Facem vreo 150 de bucati pe zi. Unii sunt pentru noi, altii ii dam cu 3.000 de lei bucata“, spune capul familiei, Gheorghe a lu’ Craciun. Femeia lui se vaita ca nu a mai primit ajutor social de la Pasti. “Daca avem cal, ne taie la ajutor. Venim si noi aici ca sa facem chirpici, ca nu avem ce manca“, spune tiganca. Ne prezinta si meniul cu care a venit de acasa. Are niste fasole stricata la felul intai, dupa care urmeaza niste pesti uscati prinsi la mana in garla, iar porumbul fript este trecut la desert. “Ce te vaiti, fa, atata? Doar ai de toate. Iote, si piscina ti-am facut!“, spune Gheorghe.
BARFE
“Am auzit ca ala de la bar m-a parat ca l-am dat pe unul afara din Primarie ca venise imbracat cu un tricou cu Partidul Democrat. Pai, cum sa il las sa stea acolo la felul in care era imbracat? L-am tras de tricou si i-am zis: “Ce cauti, ma, cu carpele astea pe aici?”“ - Ion Dinu, primar Maglavit
Sursa : Jurnalul National |
| 2004-07-29 00:40:10 |
 Postata de dan |
|
|
