| Grigorita, fetita ingropata de vie |
Mama sa a condamnat-o la moarte, ingropand-o sub o gluga de coceni, cand abia pasise in viata. Dar bebelusului i-a fost dat sa traiasca.
 Un plutonier, de la postul de militie din comuna Priseaca, judetul Olt, a cautat bebelusul pana l-a descoperit.
Multe vad si aud politistii in cariera lor, dar unele fapte ale semenilor nostri, daca putem sa-i numim asa, ii marcheaza pe toata viata. Este si cazul lui Grigore Dutulescu, care, in 1978, a salvat un nou-nascut de la o moarte ingrozitoare.
VECINA
Actiunea se petrece in vara anului 1978, mai exact, in ziua de 2 august. In comuna era liniste, mai toti oamenii erau care la serviciu, care la cosit si satul zacea intr-o liniste nefireasca pana spre seara. Plutonierul Grigore Dutulescu isi omora timpul la sediul postului de militie, gandindu-se cata treaba avea in batatura. Dar cineva trebuia sa stea si la post. Sa tot fi fost spre ora pranzului cand auzi o bataie timida in fereastra. Era o femeie din satul Buicesti, care i-a facut semn plutonierului sa o urmeze in spatele cladirii ca are sa-i spuna ceva important. Avea o mina de om framantat si parca tremura, desi afara era o caldura inabusitoare.
- Domnu’ Dutulescu, nu stiu cum sa va spun…
- Zi, femeie, nu te opri, ca-ti zboara ideea! incerca plutonierul sa glumeasca, sa destinda atmosfera.
Femeia insa nu reusi sa-si alunge incordarea. Il privea fix, cu o expresie chinuita, parca nestiind daca e bine sau nu ce face.
- Ei, mai femeie, vad ca e ceva grav. Ia-ti inima in dinti si spune, n-o sa stam toata ziua in spatele postului, ca hotii.
- Am venit prin gradini, nu pe drum, cred ca nu m-a vazut nimeni, incepu femeia aiurea, dar nu gasea cuvinte sa continue… Stau pe aceeasi ulita cu Ioana Chitu si cred… ba nu, sunt sigura ca a nascut.
O SARCINA ASCUNSA
Plutonierul Dutulescu nu intelegea de ce se framanta femeia din fata lui. Degeaba nu se framanta ea, asta era sigur, ca de-aia batuse atata cale prin gradinile oamenilor, temandu-se sa nu fie vazuta de cineva. Il privea cu ochii inlacrimati si parca astepta un nou imbold.
- Asa, si? o ajuta plutonierul.
- Cred ca… Doamne, iarta-ma, a omorat copilul! se precipita femeia, izbucnind in plans.
Plutonierul facu un pas inapoi, de parca vestea l-ar fi izbit in piept.
- De unde ti-a venit sa zici asta?
- Si-a ascuns sarcina. In ultimele trei luni nici n-a mai iesit din batatura…
- Ce-i aia ca si-a ascuns sarcina? Nu stie barbati-su? Doctorita din sat?
- Nu stiu ce sa zic! Barbati-su lucreaza la Boldesti, vine la sfarsit de saptamana… Mai au doi copii, care acum sunt la parintii lui. Doctorita nu stie, nu s-a inregistrat… Eu i-am zis odata, mai acu’ vreo patru luni: „Ioana, hai, mai faci unu’?“ S-a uitat urat la mine si mi-a zis ca-s bauta. Beata era ea, ca le trage la masea de nu se vede om cu om… Da’ sa omori copilu’, ce vina are el?
UN SUFLET DE OM
Plutonierul nu mai zise nimic. Era o problema delicata. Femeile isi ascundeau deseori sarcina si-si provocau avort cu te-miri-ce, unele ajungeau la spital cu septicemie. Era un delict grav, pedepsit de lege, dar inchideau ochii, ce sa faca! Parca nevestele militienilor sau alte rude nu se intampla sa „calce pe bec“? Se descurca fiecare cum putea, numai sa n-ajunga la spitale, doctorii fiind obligati sa raporteze provocarea avortului.
- Esti sigura ca a dus sarcina la bun sfarsit?
- Sa ma iertati, dar altfel nu veneam… Nu ma priveste cine si ce face. Dar de azi dimineata, de cand am vazut-o prin curte, fericita nevoie mare ca a scapat, nu mai am liniste. Fie ce-o fi, da’ macar sa-l ingroape crestineste, ca-i un suflet de om! zise femeia printre sughituri de plans.
- Eu insist, gandeste-te bine, a nascut sau si-a facut… stii tu ce, inainte de vreme?
OMUL LEGII
„Doamne, ce napasta cazu pe mine!“, gandi barbatul profund tulburat. O data ce femeia venise la el si-i spusese, nu mai conta daca fusese nastere sau avort. Era omul legii si trebuia sa o aplice.
- Sigur, sigur! A nascut. Cand i-am aruncat eu vorba aia, se vedea clar burta de femeie gravida. Sa fi fost in cinci luni. Pe urma, cand n-a mai iesit din curte, eu tot o vedeam… Vedeam cum creste burta… Iar azi dimineata, era trasa… Sunt si eu femeie, am nascut, stiu ce-i aia…
- Ce-o fi facut cu copilul?
- L-o fi ingropat in beci sau in curte, Doamne iarta-ma daca vorbesc cu pacat!
- Bine, bine. Mergi inapoi pe unde ai venit si lasa pe mine!
Plutonierul se deplasa de urgenta in Buicesti, la locuinta Ioanei Chitu. Aceasta a palit cand l-a vazut intrand pe poarta. Din experienta lui, i se paru suspecta reactia femeii. Era incordata si speriata de prezenta militianului.
CONTROL LA DISPENSAR
Dutulescu nu era un om rau, sa inspire o teama nejustificata. Probabil ca Ioana se simtea cu musca pe caciula. O lua din scurt:
- Ce-ai facut cu copilul pe care l-ai nascut?
Ioana se lasa moale pe banca. Pentru o clipa, plutonierul a crezut ca aceasta are sa recunoasca. Dar, nu! Cu o mina incrancenata, aproape se rasti:
- Ce vorba-i asta, domnu’ Dutulescu? Ce copil? Ce nastere? De unde ati mai scos-o si pe-asta… Cred ca stiu eu cine nu-si pune lacat la clanta si scorneste numai aiureli…
- Ca sa nu pierdem timpul vorbind aiurea, vii cu mine la dispensar pentru un control.
- Ce v-a casunat pe mine? Vreti sa ma faceti de rasul satului? Ia uite, sa merg la dispensar cu militianul de straja! Doamne, ce va da prin cap!
- Fiindca tot ai pomenit de Dumnezeu, trebuie sa intelegi ca vreau sa fiu cu sufletul impacat… Imbraca-te si hai sa mergem, sa nu-ti mai zic inca o data! Daca n-ai nimic de ascuns, ce te codesti atat?
SURPRIZA
Femeia amutise. Isi strangea buzele de nici nu se mai vedeau. Il privea pe plutonier cu o ura pe care nici macar nu incerca sa si-o ascunda. Nu avea de ales, asa ca il urma la dispensar. Sefa dispensarului, dr. Olimpia Pintilie, il asculta pe Dutulescu, avand in coltul gurii o grimasa dispretuitoare. Intr-un astfel de caz, chiar si ultimul tablagiu avea mai multa putere decat un doctor. O chema pe Ioana in cabinet fara nici o tragere de inima.
- Imi pare rau de ce ti se intampla, crede-ma! Cum naiba de n-ai reusit sa pastrezi secretul? Cand ai avortat?
Ioana nu raspunse nimic. Statea intinsa, cu ochii inchisi, fara sa se gandeasca la nimic, cand, deodata, o auzi pe doctorita spunand:
- Tu esti inca gravida! Cu ce ti-ai facut?
Ioana se holba nevenindu-i sa creada ce auzea. Apoi, se linisti.
- N-am facut nimic! Nici n-am stiu ca sunt gravida. Se vede treaba ca cineva a stiut si a informat repede militia…
- Cum n-ai stiut? Nu ma minti pe mine, ca eu vreau sa te ajut! Esti cam in patru luni… Ai mai fost gravida de doua ori, stii foarte bine…
- Acum n-am stiut, ca nu ma lasam sa ajung in patru luni. Am probleme cu ciclul, n-am avut simptome de bortoasa.
- Cum zici tu! Treaba ta, daca ai sa ajungi pe mainile astora. Esti inflamata, ceva ai facut tu…
GRAVIDA, NU LAUZA
Cand doctorita ii spuse ca femeia nu este lauza, ci gravida in patru luni, plutonierul simti ca-i pica tavanul in cap. Se facuse de bafta! Asa e cand te iei dupa muieri! Furia interioara il tinu cateva secunde, apoi isi reaminti reactia femeii care venise sa-i dea cumplita veste. Vecina Ioanei era o femeie la locul ei, foarte credincioasa, in nici un caz o zaluda care sa vorbeasca ziua ce viseaza noaptea. Ii fusese greu sa se decida sa vina, dar teama obsesiva ca un prunc fusese ingropat aiurea, fara slujba, o ingrozise si o determinase sa informeze autoritatile. Nu, nu putea sa o creada pe doctorita. Cine stie ce vorbisera ele doua in cabinet. Stia ca doctorii sunt de partea femeilor in cazurile de avort. Poate Ioana o mintise ca avortase. Dar sa gaseasca „rezolvarea“ asta, sa spuna ca femeia e tot gravida, chiar ca era aiurea!
- Vreau un certificat medical cu observatiile dumneavoastra si apoi mergem la inca un control, la Slatina, spuse Dutulescu, convins ca, daca era un „aranjament“, doctorita s-ar fi razgandit.
Sefa dispensarului ii scrise certificatul fara sa-i tremure mana. Sa fi fost Ioana intr-adevar gravida? Numai ea stia deocamdata cu certitudine. Si ii revenise ingrijorarea.
Sursa : Ziarul (continuarea, maine) |
| 2004-07-26 00:32:59 |
 Postata de dan |
|
|
