| Atlantic City, primele 24 de ore |
40 de ore de schimbat avioane pe banda rulanta si inca suntem in picioare. Am castigat, deocamdata, lupta cu fusurile orare.
 E trecut de ora 23.00 si Atlantic City International Airport, un fel de Otopeni peste 10 ani, e pustiu. Am inhalat atata aer conditionat incat contactul cu aerul incins si umed de afara ne doboara la pamant. Asteptam peste trei sferturi de ceas taximetristul si povestea lui, de acum clasica. Clasica si nu prea. Ne spune senin, cand vine, ca este pasionat de soccer, nu de baschet, nu de base-ball, nu de fotbal american. Descrie golul lui Dan Petrescu din 1994 de parca ar fi fost ieri, ca sa ne demonstreze ca noi romanii l-am ranit putin. Vorbeste apoi despre Atlantic City, definind ideea ca orasul e linistit, dar aristocratic, plin de cazinouri, de rulete, de orice poate sa atraga milioane de turisti anual. Tot el spune ca vara populatia se dubleaza, de la 350.000 la 700.000 de oameni, cu tot cu turisti. Am ajuns la hotel. Urmeaza maine sa vorbim cu Doroftei si sa vedem Oceanul... Cateva ore de somn si din nou in taxi. Alti 20 de dolari scosi din buzunar, pe mana unui nebun, de data asta. N-are nici o treaba cu sportul, citeste Dracula pentru ca i se pare "cool" si e casatorit cu o ucraineanca din Kiev. Nu respecta limitele de viteza pentru ca are un unchi politist. Ne duce la Ballys, un hotel de 52 de etaje aflam, 4 fiind confiscate integral de cazinouri. Am scapat, gata! Deja ne plictisisem de taximetristi.
Sursa : Libertatea |
| 2004-07-24 01:43:57 |
 Postata de dan |
|
|
