| Hotii au intrat in panica |
 Psihologii spun ca talharii care au realizat „Jaful secolului“ nu erau pregatiti psihic pentru o asemenea actiune. Nu aveau la activ alte furturi cu care sa-si fi „facut mana“ si de aceea au clacat in momentul in care au fost nevoiti sa se tina tari.
Chiar daca Petru Nica nu era chiar curat ca lacrima atunci cand s-a hotarat sa fuga cu cele 100 de miliarde de lei, psihicul lui a cedat si a facut o multime de greseli care l-au costat scump. Psihologul Ioan Zarafei a incercat sa explice comportamentul ciudat al talharilor. „In primul rand, atunci cand s-a vazut cu sacii plini cu bani in teleguta, ca sa zic asa, Nica s-a crezut buricul pamantului. A crezut ca nimeni si nimic nu-l poate darama. A fost o senzatie de moment, care ulterior a cedat locul spaimei“, a apreciat Zarafei.
INCREDERE OARBA
„Faptul c-a reusit sa scape de insotitor i-a dat o incredere oarba in el, care parca i-a paralizat celelalte simturi si de aceea toti au facut o serie de greseli. Si el, si complicii sai au devenit vulnerabili si n-au mai fost atenti la detalii, adica mai pe scurt au intrat in panica. Panica e un sentiment de spaima care se transmite foarte usor de la un individ la altul si care creste intr-un proces nedirijat. In aceste conditii, o persoana panicata devine mai emotiva, iar responsabilitatea pentru actiunile sale creste foarte mult. Panica si spaima apar si din cauza lipsei de organizare si ordine, lucru care s-a intamplat si in cazul hotilor“, a conchis psihologul.
PLAN NARUIT DIN CAUZA COMPLICILOR
Sa fi fost autorii „jafului secolului“ niste prosti incorigibili, care au dat un asemenea tun fara sa aiba un plan bine stabilit?
„Jaful secolului“ nu a sfarsit altfel decat jafurile de la „case mai mari“, din SUA, de exemplu, ne-a declarat un fost ofiter judiciarist, specialist in jafuri si talharii, col.(r) Mihail Voica.
Lupul paznic
In numeroase cazuri, autorii au fost chiar oamenii de pe masina bancara, din sistemul de paza sau de la centrul de ridicare-colectare a banilor. „Ei stiu care este procedura cu miscarea banilor. Gandul furtului nu se naste spontan in mintea lui, deci putem vorbi sigur de existenta unui plan in prima faza“. Intotdeauna planul se naruie in faza a doua, cand totul depinde de complici. „Este firesc. Autorul, cunoscut si cautat de autoritati, detectivi particulari, lumea interlopa si civili dornici sa puna mana pe o recompensa, trebuie sa stea ascuns“.
Banii, neinseriati
Un expert bancar, care a dorit sa-si pastreze anonimatul, ne-a spus ca banii nu erau inseriati. „Nici vorba, era un traseu bancar obisnuit. Nu erau nici numarati, ci cantariti, stiindu-se clar ca atatea kilograme fac atatea zeci, sute de milioane. Nica nu trebuia decat sa aiba complici competenti, care sa asigure spalarea banilor si sa dispara pe o insula din Pacific, sub alta infatisare. A ramas un amarat de Robinson Crusoe fara insula“. (Adina Mutar)
Sursa: Ziarul |
| 2004-07-19 09:17:50 |
 Postata de valentin |
|
|
