| Bancurile romanilor |
De unde vin bancurile romanilor? Cine le inventeaza? Cine este Bula si cand s-a nascut el? Cine sunt Itic si Strul? Si-au schimbat politistii comportamentul? Cum sunt aratati cu degetul moldovenii, oltenii si ardelenii? Cum poate o fetita ca Alinuta sa fie atat de sadica?
 Sunt doar cateva din temele care ii fac pe romani sa rada in hohote cand se intalnesc. Cine scornea bancurile pe vremea comunismului? Este romanul pe cale sa-si piarda umorul si inspiratia? Cititi despre toate acestea in editia speciala de colectie.
Din amintirile unui fost scriitor de bancuri
TUDOR OCTAVIAN
Vreme de mai multi ani, din 1985 pana prin 1992, am publicat in revista Rebus, in fiecare numar, una sau doua pagini cu “Anecdote din toata lumea“. In sine, prezenta mea la revista Rebus era tot un banc. Nu stiu nici acum daca unul bun sau unul prost. Dupa 1990 le-am solicitat cititorilor publicatiei sa-mi trimita anecdotele cu sinistra si carmaciu’, pe care le circulasera intre colegi, cunoscuti si prieteni. Si astfel, luni de-a randul am rescris, pentru un public foarte mare, anecdotele “Epocii de aur“ in felurite variante regionale si personale. Am fost, asadar, si scriitor autorizat de bancuri.
Revista Rebus era citita cu o infinita atentie de cenzori. O multime de cuvinte precum: carne, cafea, lapte, libertate, dictator, branza, transfug, blugi, salam, soia – in totul 84 – erau sub embargo, deoarece, oricat de artistic ar fi fost definite ele in careurile de “cuvinte incrucisate“, poporul nu la hipopotami si izmene s-ar fi gandit, ci tot la carne si la dictatori. La faptul ca n-aveam ce manca, dar aveam dictatura.
In chip ciudat, foarte putine anecdote au fost scoase din pagina. Incerc sa-mi explic din ce cauza, dar trebuie sa admit ca nu se poate explica chiar totul.
Aveam, asadar, libertatea de a raspandi in toata Romania anecdotele lumii si ale momentului, dar si intelepciunea de a nu exagera cu acest drept.
N-am tiparit nici un banc cu Bula, nici unul cu Radio Erevan, iar cele cu incidenta sexuala erau atat de bine cumpanite la termeni, ca puteau fi spuse si la gradinita.
Exista ceva si mai abject ca cenzura: autocenzura.
Cititul si pritocitul catorva mii de anecdote m-au invatat multe din mecanismele dintotdeauna ale umorului popular. Si mi-au permis o seama de observatii, intre care si aceea ca umorul de calitate nu-i totdeauna si foarte popular. Fiind o treaba desteapta, anecdota e pentru destepti. Nici o anecdota nu e in totul noua. Cea mai creativa contributie la istoria fiecarei anecdote e permanenta ei repovestire. Omul care o spune o recreeaza. In parte, fiecare povestitor s-ar putea s-o strice, dar per total, timpul si repovestitorii o rafineaza. Anecdotele migreaza. In toate bancurile, in care apar doua sau trei personaje – un roman, un rus si un francez, bunaoara – cel in a carui tara e spus bancul e si istetul. La romani, istetimea implica si un soi de absurd, de neinteles pentru alte natii: romanului ii place sa-si bata joc de el insusi. Neamtul n-o face. Poate doar evreul, dar numai ca sa arate ca si-n tara prostilor tot evreul e cel mai descurcaret. In anecdote, publicul de repovestitori autohtoni e mult mai inteligent, in vizaviurile cu vecinul bulgar, ungur sau rus, ca politicienii.
Cum se stie, umorul e de mai multe culori: alb, negru, kaki, roz, cenusiu… Umorul poate fi gros, subtire, sec, rafinat, grobian. Umorul isi gaseste repede o patrie. E englezesc, frantuzesc, evreiesc, rusesc, armenesc, american… Anecdotele nu-s nationaliste, ci in cel mai rau caz cinice. Miscandu-se de la un neam la altul, e firesc sa se fi rotunjit spre toleranta si adevar universal. Aproape toate anecdotele cu Ceausestii sunt adaptari. Sunt multe, e drept, dar nici una despre care sa putem afirma ca e productie originala.
Nici un popor din afara Balcanilor n-a nascut eroi de anecdote mai plini de haz ca prostul-destept gen Pacala, Nastratin Hogea sau omologul bulgar al acestuia. Bula, tampitul in absolut, e replica tragicomica la “omul nou“. E chintesenta tampeniei unei epoci. S-a dus epoca, s-a dus si Bula. Astazi, nu ca au disparut anecdotele. A disparut climatul care le favoriza. Nimeni nu se mai osteneste sa exprime cotit, prin parabole umoristice, idei si sentimente ce pot fi traite liber.
Iar daca nu se spun anecdote cu oamenii politici de dupa 1990 e pentru ca nici unul nu e suficient de marcat spiritual ca sa devina erou de anecdote. Bascalia populara e un dar pe care multimile i-l fac conducatorului. El trebuie binemeritat. Nici unul din VIP-urile vietii publice romanesti nu pare destul de daruit spre a fi nemurit printr-o serie de bancuri. Ceea ce nu-i neaparat dezonorant, dar e trist.
Caricatura - vizualizare
De unde vin bancurile romanilor? Cine le inventeaza? Cine este Bula? Sau cine sunt Itic, Strul, Politistul? Sunt doar cateva dintre temele pe seama carora romanii rad in hohote cand se intalnesc. Cum faceau romanii bancuri pe vremea comunismului? Este romanul pe cale sa-si piarda rasul si inspiratia?
“O fo fata mare? Exagerat de mare!“
Desprins din lumea traditionala a satului romanesc, cuplul Ion si Maria bate orice prejudecati cand vine vorba de bancuri.
CARMEN PLESA
Cum o fi sa stai la tara, sa te cheme Ion si sa ai o nevasta pe care o cheama taman Maria? Nu ar trebui sa fie prea linistitor, la cate glume se fac pe tema infidelitatii nevestii si posibilitatilor tale sexuale reduse… – Marie, dezbraca-te, ca eu stiu tot! Se dezbraca Maria de tot. Ion: – Ma, Nelu a zis ca trebuie sa fie o gaura pe aici, pe undeva!!!
IUBIRE. Intai a curtat-o, s-a interesat… – Tu, Marie, esti virgina? – Apai, mai Ioane, inca nu... Dupa aia a luat-o de nevasta… A fost Maria fata mare? “Exagerat de mare“, se plange Ion. Si au trait fericiti, s-au inteles de minune… Ion, pe prispa, citea Times. Vine Maria: – Ma, Ioane, meri de acopera fanu’ ala, ca vine ploaie si-l uda! Ion citeste in continuare Times. Dupa cateva minute, Maria zice: – Ma, Ioane, tu esti surd, n-auzi ca vine ploaie, du-te de acopera fanu’! Ion, neclintit, citeste in continuare. Vine ploaia, uda fanu’ si Maria, revoltata: – Da’ bine ca stai ca nesimtitu’ si fanu-i ud! La care Ion se ridica enervat: – Fa, Marie, YOU HAVE AN
OBSESSION! Au avut doar cateva probleme de comunicare: Ion si Maria, la supermarket. Maria se duce la vanzatoare: – As dori si eu o pereche de indispensabili! Dar Ion sare cu gura: – Fa, Marie, eu n-am izmene-n c** si tu imi iei indispensabili?!
DEZNODAMANT. La final au ramas amintirile si batranetea, cu un Ion care trebuie sa-si aduca proteza ca s-o muste pe Maria ca-n vremurile bune. Si cata iubire… La inmormantarea Mariei: – Ajutor, am fost ingropata de vie!, striga Maria scotand o mana din mormant. Ion indeasa mana la loc, batatoreste pamantul deasupra si spune: – Da, dar nu prea bine!
IN GRUP
Ion si Maria prin curte. Maria ia vaca si pleaca.
– Marie, unde mergi?
– La taur.
– Si cu vaca ce faci?
METEO
Seara, Ion si Maria se pregatesc de culcare. Ion iese afara sa se usureze. Se intoarce peste cateva minute cu pantalonii uzi. Maria il intreaba:
– Ploua?
– Nu, bate vantul.
CONJUGALE
Ion si a lui Marie stateau in pat. Ion, plictisit, Maria cu chef de ceva actiune.
Maria: Ioane, pun pariu ca nu ma gasesti?
La care Ion: Da’ pui pariu ca nu te caut?
Blondele au un singur neuron
Este nedrept sa judecam pe cineva dupa culoarea parului. Si totusi eticheta de “obiecte sexuale“ aplicata blondelor a devenit un stereotip. Asa se face ca bancurile cu blonde circula cu aceeasi frecventa si pe Internet, dar si pe cale orala. Si unul le intrece pe toate: “Cate bancuri cu blonde exista? Nici unul. Toate sunt adevarate“.
CATALINA IANCU
Se pare ca blondele sunt pe cale de disparitie. Asa reiese dintr-un studiu facut de Organizatia Mondiala a Sanatatii. OMS a ajuns la concluzia ca peste 200 de ani nu vom mai avea decat blonde vopsite. Din ce in ce mai putina lume poseda gena care sta la originea blondului natural. Specialistii afirma ca, fiind recesiva, gena trebuie sa fie prezenta la toti cei patru bunici pentru ca bebelusul sa aiba si el podoaba capilara aurie. Vor disparea oare si bancurile cu blonde dupa anul 2200? Dar “cine a inventat glumele pe seama blondelor?“. Raspundem tot printr-un banc: “Cei care nu le cunosc sau cei care le cunosc prea bine…“. Cert este ca toate balaioarele vor sa fie exceptia de la regula. Sa demonstreze ca sunt destepte. Nu conteaza culoarea parului, spun ele, ci ceea ce ai in cap. Si asa si este.
CU NEURONI. Intr-o perioada, Mihaela Craciun ramasese singura femeie de la noi care realiza talk-show-uri politice – “Prima pagina“ si “Legile integrarii“, la TVR International, fiind totodata si realizatoarea acestora, nu numai gazda lor. A terminat Facultatea de Istorie, are un masterat in Istoria Ideilor si Mentalitatilor si ar vrea sa-si sustina si doctoratul. “Am mizat intotdeauna pe faptul ca important e ce ai sub parul blond sau brun“, ne-a spus Mihaela. “Pentru ca sunt blonda, doi telespectatori mi-au sugerat la o emisiune, in direct, sa intru in politica. Oricum, ma simt bine asa. Si imi plac teribil bancurile cu blonde. De exemplu: “Care e dilema unei blonde: cum se zice corect, Irak sau Iran?”“.
BLONDA-N FRUNTE. Despre Mihaela Cernea s-a spus ca a intrat in istoria bancurilor cu blonde. Si asta deoarece intr-un show a fost pusa sa zica o gluma. S-a chinuit atat de tare sa-si aminteasca vreuna, incat invitatii au gasit una pe loc: “Cel mai tare banc cu blonde este sa pui o blonda sa spuna un banc despre blonde“. Dupa aceasta patanie, Mihaela a primit un “compliment“, tot in timpul unei emisiuni, dar la radio: “Cineva mi-a zis ca sunt blonda in frunte. Nici in ziua de azi n-am inteles ce-a vrut sa spuna“. Ascultatorul a vrut sa spuna, probabil, ca e blonda la minte.
ENCICLOPEDIE. Anca Neacsu, blonda cu forme opulente care a parasit A.S.I.A. dupa Anemona si Alexandra, era cea mai glumeata din formatie. O adevarata enciclopedie de bancuri. Inainte de a pleca in America am intalnit-o la studioul lui Adrian Ordean. Poate spune si 50 de bancuri in cateva minute. Cele mai picante sunt: “Ce face o blonda cand calca perdeaua? Cade pe geam“. “Cum se numeste o blonda fardata? Pictura naiva.“ “De ce moare neuronul unei blonde? De singuratate.“ “Cum ii poti vedea chilotii unei blonde? O intrebi cati ani are taica-sau, iar ea ridica din umeri.“
Cristina Cepraga s-a facut de ras dupa ce a zis in emisiunea lui Mircea Badea ca 9 ori 3 fac 21. Ea ar fi potrivita pentru categoria “Mai dati-i o sansa“. Cica “s-a facut un congres al blondelor care au vrut sa demonstreze ca sunt inteligente. Profesorul o intreaba pe una dintre ele cat fac 4 ori 4. 8, raspunde blonda. Celelalte strigau: “Mai dati-i o sansa!”. A doua a zis ca fac 10. Blondele in cor: “Mai dati-i o sansa!”. Cea de-a treia raspunde timid: 16. Iar celelalte blonde: “Mai dati-i o sansa!”“.
INTELIGENTA ARTIFICIALA. Si VIP-urile au fost luate in colimator. S-au facut bancuri pe seama lor ori au fost adaptate. “Cum alegi o blonda naiva dintr-o mie? La intamplare.“ Aici a fost vizata Prima TV, despre care se spune ca este televiziunea blondelor. Insa nu se potriveste, caci mai toate sunt vopsite: Bebelusa Oana, Adriana Maris, Rocsana Marcu, Iulia Fratila, Cristina Topescu si, mai nou, Monica. Plus cele care s-au perindat pe la postul amintit: Cristina Teodorescu, Anda Miclea sau Laura Iordache. Si unele brunete sunt considerate tot... blonde. “Gyorfi s-a vopsit roscata? Inteligenta artificiala!“ Vizata e si Cosmina Pasarin, care n-a stiut cat face radical din 64. “De ce sunt scurte bancurile cu blonde? Ca sa le inteleaga si brunetele.“
“De ce nu stia Andreea Balan sa conduca?“ Pe Internet circula raspunsul: “A vazut ca sunt trei pedale, iar ea are doar doua picioare“. Intre timp, Andreea si-a luat carnetul de conducere. Jojo o fi spus, la un moment dat, ca nu pune gura pe castraveti. Caci, altfel, de unde a aparut poanta? “De ce nu mananca Jojo castraveti murati? Fiindca nu-i incape capul in borcan.“ Daniel Buzdugan a facut-o pe Catrinel Sandu de rusine. Dupa povestea de la Radio 21, cand prezentatoarea de la National TV a incurcat circumcizia cu circumscriptia, s-a ales cu un alt banc: “De ce toarna Catrinel benzina pe aragaz? Ca sa asculte Gaz pe foc!“. Si Gina Pistol a fost tinta rautatilor si asta din cauza numelui de familie, dar si a podoabei capilare. Deci: “Cum desface Ginuta o sticla de suc? Scoate pistolul si incepe sa strige: “Deschideti ca trag!”“. Sau alta: “De ce Blondy canta mai bine decat Sexxy? Deoarece in locurile goale, acustica e mai buna“. Si tot apropo de Blondy. “De ce arunca o blonda computerul in piscina? Ca sa navigheze pe Net.“ Cristina Rus nu si-a aruncat laptopul in piscina, ci l-a folosit pe post de cantar. Somnoroasa fiind, a calcat pe el si l-a crapat. “De ce a ramas Delia pe scara rulanta? S-a oprit curentul in Mall.“
TOP 13
1. De ce nu mananca blondele covrigi? Nu le pot desface nodurile.
2. Cum poti scufunda un submarin cu blonde? Bati la usa.
3. De ce se cearta doua blonde pe motocicleta? Care sa stea la geam.
4. Cum faci sa-i luceasca ochii unei blonde? Ii bagi lanterna in urechi.
5. Ce intelege o blonda prin sex protejat? Sa inchida portiera.
6. Ce vezi cand te uiti in ochii unei blonde? Ceafa.
7. Ce este pentru o blonda o coala de hartie rupta in doua? Puzzle.
8. Cum se numesc 22 de blonde asezate in coloana? Tunel de vant.
9. Care e diferenta dintre o blonda si o cartela de telefon? Cartela are memorie.
10. Cum se numeste o blonda intr-un institut de invatamant superior? Vizitator.
11. Cum tii o blonda ocupata? Ii dai o foaie de hartie pe care ai scris, pe ambele fete: citeste pe verso.
12. Ce cauta 1.000 de blonde pe fundul oceanului? Pe Leonardo DiCaprio.
13. Ce este pentru o blonda o coala de hartie rupta in doua? Puzzle.
CE SE SPUNE DESPRE BLONDE
Pro Sunt percepute drept femei independente si sexy. Au fost dintotdeauna considerate simbolul frumusetii, cel mai bun exemplu fiind divele Marilyn Monroe, Madonna, Cindy Crawford sau Britney Spears. Barbatii sunt atrasi de culoarea blonda, pe care o considera irezistibila. Iar trecerea timpului nu prea isi lasa amprente vizibile asupra chipului acestor reprezentante ale sexului frumos. In plus, de cele mai multe ori, obtin tot ceea ce-si doresc.
Contra IQ-ul lor tinde catre zero. Barbatii intorc capul imediat pe strada cand le vad. Le considera “obiecte sexuale“, devenind astfel o tinta sigura a avansurilor. Este de notorietate poanta “De ce se lasa blondele atat de usor? Cui ii pasa?!“. Cat priveste neuronul, acesta se plictiseste si moare de singuratate. Ramane doar blonda care nu-i simte lipsa. Nu-i nimic, exista bancurile scurte cu blonde ca sa le priceapa brunetele.
ANCA A FACUT SHOW LA TV
Va mai amintiti de “Banc show-ul“ lui Nadine? Frumoasa mulatra a avut inspiratia de-a o invita pe Anca Neacsu la una dintre editiile emisiunii sale de la Prima TV. N-a gresit deloc, caci Ancuta a spus o gramada de bancuri bune. Chiar si cu blonde. A recunoscut ca glumele cu blonde o distreaza cel mai tare. Cu toate ca si ea face parte din categoria fetelor cu parul auriu. Ce mai conteaza culoarea, Anca si-a vazut visul implinit: este in America, departe de jungla show-biz-ului romanesc.
SEDINTA FOTO
De ce sta o blonda langa fereastra cand e furtuna? Cand fulgera crede ca o fotografiaza cineva
Alinuta, nervul sadic
Alinuta jucausa, diavolul cu chip de ingeras, te plesneste peste ochi atunci cand te astepti mai putin.
CARMEN ANGHEL, FLORENTINA VOICU
Un nume frumos pentru un personaj… sadic. Alinuta exista in fiecare om. Oricine a avut in viata lui macar un gand, daca nu un fapt sadic, mai mult sau mai putin, intr-adevar. Pe Alinuta poti da vina cand iti bati fara motiv cateaua, cand arunci pungi de apa din balcon, sau pe geam, si altele mai rele.
Cand sadismul propriu nu depaseste bunul-simt sau vointa omului, apar bancurile sadice. Pontu’ bancului e chiar Alinuta, v-o si imaginati, o copila micuta, gingasa, cu privire de ingeras… toate cele bune pe lume, nu-i asa? NU!!! Alinuta ii scoate ochii fratelui sau, se joaca cu oasele bunicii pana se plictiseste tac-su (si n-o mai dezgroapa), omoara din placere! Toate inchipuirile spamodice ale nervului nostru sadic (care o fi acesta?) capata sens pentru noi si pentru ceilalti cand dai vina pe Alinuta, copilul sadic. E ca si cum ai da vina pe capra vecinului, nu vrei sa moara, doar sa ia vina asupra coarnelor ei… Noroc ca holiudu’ n-a aflat de Alinuta, ce filme horror ar fi iesit! Sa-l vezi pe Chuky ce murea da ciuda, nu mai era vedeta! A, daca ne ataca alienii... Alinuta o sa ne apere, ca la cat e de sadica n-o deranjeaza sa omoare cateva verzituri d’alea. Happy story, nu?
Facultate
Un baietel la scoala:
– Sora mea, Alinuta, este la facultate!
Invatatoarea, curioasa intreaba:
– La ce facultate, puiule?
– La Facultatea de Medicina.
– Si ce face acolo, puiule?
– Sta linistita intr-un borcan.
Olteni, moldoveni, ardeleni... rade cine poate
Articolul a fost scris in urma unei discutii cu un moldovean, un ardelean, un oltean si un constantean. Prieteni buni, colegi de birou si temerari cititori de poante si gaguri. Ce a iesit vedeti si dumneavoastra. Fiecare e fruncea...
ANA-MARIA LUCA
Despre moldovean, olteanul si ardeleanul spun ca e prost si necioplit. Despre oltean ceilalti doi cred ca incearca sa fie smecher, dar nu-i iese niciodata. Iar despre ardelean, moldoveanul si olteanul cred ca e harnic, gospodar, dar de atata munca uita de indatoririle matrimoniale. Deci, e fraier.
Si totusi, cand lucreaza in acelasi birou un oltean ciumeg, un moldovean rapezat si un ardelean… no, ii musai sa se inteleaga. Si se intrec in bancuri.
PROSTIA. Cel mai des cei trei glumesc intre ei despre prosti. Dar prostia nu e aceeasi peste tot, are si ea particularitati zonale, la fel cu cei trei care glumesc despre prostie. Ardeleanul, Ioanci, crede ca prostia la olteni e bruta, iar la moldoveni este vorba mai mult de neglijenta. Adica, lasa-ma sa te las. De aici ideea ca locuitorii celorlalte doua regiuni istorice fac impreuna o bomba: oltenii sunt prosti de bubuie, iar moldovenii de imprastie! Gluma mai are si o varianta simpla, doar cu moldoveni. “Cum faci o bomba cu 100 de moldoveni? Simplu, zice Marinica, olteanul. Primii 99 sunt prosti de bubuie si unul e destept de scapara.“ Vasile, moldoveanul, stie acelasi banc, dar in varianta cu mancatorii de praz. Pana la urma, e o poanta buna indiferent de cine o spune.
SMECHERIILE. Cand un oltean e ciumeg… isi face casa rotunda, ca sa nu-l vorbeasca oamenii pe la colturi. Asa cum, tot despre olteni, bineinteles, se spune ca prima oara nu isi ridica locuinta, ci... veceul! Si isi mai pun oltenii probleme de logica: “Doi olteni trecura Oltul, inapoi trecura doi. Cati olteni trecura Oltul si-nainte si-napoi?“.
Si mai sunt momente cand oltenii sunt… niste tarani. Un oltean vine la Bucuresti cu magarul. Auzise ca la Bucuresti se fura. Se fura rau, de te lasa in pielea goala. Dar el e sigur ca lui n-o sa i se intample asa ceva. Ajuns la Bucuresti, olteanul nostru isi leaga magarul de un tramvai. Cand vizitatorul nu este atent, magarul dispare. Ramane uimit, isi da palaria pe ceafa, se scarpina putin in cap si zice cu naduf: “Eu inteleg sa fure magarul, dar cu tot cu baraca?!“.
Dar “cele mai tari“ bancuri cu olteni sunt cele cu lenesi, caci in ochii ardelenilor si moldovenilor, care se cred mult mai gospodari, oltenii sunt fundamental lenesi. Ar face orice sa se eschiveze de munca. Asa ca a iesit povestea gardului oltenesc. “Cum fac oltenii un gard? Pai, pun cate un stalp si scriu apoi “etc.”“.
NEA MARIN. Regretatul Amza Pellea s-a nascut la Bailesti. Personajele sale – Veta, nepotul Suca, nasul Pandelica - s-au nascut o data cu el, tot in Bailesti. Erau o parte din el, o parte dintr-un var de-al lui, o parte din tatal sau, cate o parte din fiecare satean de-al locului. In facultate, Amza spunea cu un haz nebun bancuri cu olteni. Apoi bancurile s-au transformat in monologurile interpretate pe postul national de televiziune, iar Tudor Vornicu a facut o pasiune pentru olteanul cu ilic. In plina epoca “gri“, Revelioanele cu “nea Marin“ ne ajutau sa trecem peste ziua de maine. Consacrarea a venit in 1978, o data cu premiera lungmetrajului “Nea Marin miliardar“, singura comedie a regizorului Sergiu Nicolaescu. Succesul a fost enorm: personajul a strabatut timpul, umorul filmului fiind unul de tip oltenesc, cu schema americana.
Astazi, nimeni nu si-l mai poate inchipui pe Amza decat dandu-si palaria ponosita pe ceafa si exclamand mucalit: “Baaa, tata, ba!“.
MOLDOVENII SI MOLDOVENISMELE. “De moldoveni se face misto la greu“, spune Vasea. “Mai ales de felul in care vorbim. Lor li se pare amuzant.“ Ioanci si Marinica se tavalesc deja de ras. “Ce sunt aia chiloti, mai, Vasea, aia care chiloteaza avioanele?“, rade Ioanci. Si mai sunt traducerile unor pelicule celebre de televiziune in moldoveneste? “Lovitura fulgeratoare“ devine “Palitura crancini“ , “Salvati de clopotel“ e “Izbavit di talanguti“. Sa trecem putin in lumea sportului, caci la filme ne-am dumirit cum sta treaba, si asa aflam ca la celebra “lovitura de pedeapsa“ i se spune la moldoveni “palituri di osandi“. Asta ii!
“Oricum, bancurile cu moldoveni s-au modernizat, precum s-au modernizat si moldovenii“, rade Ioanci. “Nu stiti fazele cu treningul? Era o vreme cand astia numai in trening umblau. In trening si cu pantofi. Era bancul ala: cum recunosti un mire la o nunta de moldoveni? Are treningul nou.“ Dar, serios vorbind, lui Vasea i se pare ca moldovenii sunt cel mai des luati peste picior. Si cei din Constanta glumesc pe seama lor. Aceasta pentru ca, odata, in perioada comunista, cand s-a construit portul si Constanta, a avut parte de o infuzie de moldoveni. Cristi, un coleg al celor trei, originar din Constanta, stie multe bancuri cu moldoveni. “Le-a ramas faima asa: de imputiti, de lenesi si asa mai departe. Dar asta pentru ca probabil au venit la munca doar cei care nu-si facusera un rost acasa“, spune constanteanul. Si Ioanci e de aceeasi parere. “Asa o fost si in Ardeal, cand au venit la munca pe Valea Jiului, la Brasov. Brasovul se mai numea odata si Iasov, din cauza moldovenilor. Si in Timis au venit multi la munca. De aici i-a venit si trenului Iasi-Timisoara numele de “Foamea“.
ARDELENII RAD DE EI INSISI. Incetineala. E caracteristica ardelenilor de care toata lumea rade. “Vorbesc rar si se spune ca sunt foarte harnici, gospodari. Dar de atata munca uita de indatoririle matrimoniale. Ei spun ca doar cateodata. De aici multe bancuri cu ardeleni inselati de sotii“. De la munca se zice ca li se trage ponosul ardelenilor. Si de la sinceritate. Cum ar putea sa fie un ardelean care se face singur de ras, daca nu sincer? Exemplu: Ion si Gheorghe se intalnesc in padure. Gheorghe ducea in brate un dihor viu. Ion il intreaba: “Ma, Gheorghe, ce faci, mai, cu dihorul?“ Gheorghe: “Apoi, ma, la iarna, cand o fi frig, il pun la picioare sa-mi tina de cald“. Ion: “Ma, da’ pute, ma!“ Gheorghe: “No, las’ ca se obisnuieste el“.
Rabdarea ardelenilor e renumita chiar si printre ei. Ardelenii rad de ei insisi si de incetineala lor. Si apoi in Ardeal nu numai oamenii sunt inceti. Si animalele o iau pe urma lor. Un turist aflat in excursie prin Romania ajunge la o stana unde vede un cioban cu cainele langa el. “Auzi, bade, e rau cainele?“ “Apoi, ii rau!“ “Dar musca?“ “Musca!“ “Dar vad ca nu zice nimic!“ La care cainele: “Apoi, daca-i musai, ham!“.
Un alt exemplu: Doi ardeleni pe marginea unei strazi. Unul zice: “Vrei sa-ti arat ca eu pot trece strada asta in 10 minute?“ “Dar ce, ma, esti fulger?“.
Si apoi mai fac ardelenii glume pe seama celorlalti: “Un moldovean si un oltean stau la taclale: “Mai, frate, zise olteanul, la voi in sat mortul se ingroapa cu popa?“. “Nu, bre, la noi popa ramani afari“.
LA ORAS
Merge un ardelean la oras si peste tot se descurca el, dar cand ajunge la un semafor se opreste. Oare cum se face aici? Ia sa intreb pe cineva?
- Domnucule, daca nu e cu suparare, cum se trece pe aici?
- Pai, la rosu trec prostii si la verde desteptii...
Sta ardeleanul si se gandeste: apoi nu is eu asa destept..., dar cand vede ca toti trec, isi ia inima in dinti si traverseaza. Pe cand ajunge la mijloc, surpriza: semaforul se schimba in rosu.
Isi zice ardeleanul:
- No mai, ia, ca m-o prins!
MOLDOVEAN
Anunt la metroul moldovenesc: Pahzea cah sah lichiesc usili! Urmiaza statia Primavierii, cu podisca pi partea driapta!
PARIUL
Un oltean si un ardelean urmaresc programul TV. Se transmit stirile: o femeie vrea sa se arunce de la etajul zece al unui bloc.
- Pariez pe 100.000 de lei ca nu se arunca, spune olteanul.
- De acord, spuse ardeleanul.
Femeia se arunca, totusi. Olteanul scoate portofelul pentru a onora pariul pierdut, dar ardeleanul nu vrea sa primeasca banii si-i spune:
- Stii, eu am vazut stirile de la pranz si stiam ce se va intampla.
- Si eu, precizeaza olteanul, dar nu credeam ca se arunca si a doua oara...
INVENTIE
Intrebare: Ce e un vierme intr-o cutie de chibrituri?
Raspuns: Tamagotschi Moldovenesc.
Glume cu politisti, militieni si... alte organe
Legenda urbana este ca nu exista bancuri cu politisti. Rautaciosii spun ca sunt toate intamplari adevarate. Politistii spun ca lucrurile s-au schimbat de mult. Oamenii continua sa glumeasca pe seama lor.
ANA-MARIA LUCA
Copoi, sticleti, potera, gabori, garcea sau… organul. Indiferent cum sunt numiti in zona, Moldova, Ardeal sau Moldova, politistii sunt peste tot personaje principale ale glumelor romanilor. De ce? Nimeni nu poate spune cu siguranta. Unii cred ca mai exista inca militieni care nu stiu prea multa carte. Altii cred ca bancurile se datoreaza frustrarii: cetateanul trebuie sa protesteze fata de autoritatea Politiei cumva. Si mai este o categorie de cetateni care crede ca nu se poate sa nu existe un sambure de adevar in toate istoriile cu politisti. Fara fum nu iese foc, nu?
Ideea e mereu aceeasi: “De la ce vine numele militienilor? Tianul este unitatea de masura a inteligentei“ sau “Un militian era atat de prost incat si-au dat seama si colegii lui“. De aici incolo toate bancurile sunt variatiuni pe aceeasi tema.
LA SCOALA. Concurs de promovare la politisti. Printre probe, una de inteligenta: o placa cu o gaura rotunda si una triunghiulara si doua dopuri, unul cilindric si unul in forma de prisma, cu baza triunghi. Dopurile trebuiau introduse in gauri. Rezultat: 5% din politisti sunt inteligenti, restul sunt puternici si foarte puternici.
Diferenta dintre un politist si un tren? Politistul are clasa I de doua ori... De unde ideea ca politistii nu prea au fost la scoala? In parte, li se trage de la limba de lemn, de la constructiile gramaticale de o ciudatenie aparte, cu multe gerunzii, au spus unii cetateni carora le-am cerut parerea.
DACA TERMINA SCOALA… politistii devin un fel de Bula in uniforma. Iata un exemplu, un fel de culme a bancurilor, in care politistul intrat in folclor fuzioneaza cu o vedeta, Bula. Bula, proaspat absolvent al Scolii de Politie, soseste acasa, in sat, imbracat in uniforma, cu bastonul la brau si cu sapca pe varful capului. Pe prispa se intalneste cu tatal sau. “Buna ziua, tata, am sosit!“ “Vad, fiule, ai devenit politist?!“ “Da, tata!“ “Vad ca ai baston de cauciuc. Il poti folosi?!“ Bula scoate bastonul, loveste in masa, iar masa se rupe-n doua. “Vad ca-l stii folosi. Dar pistolul stii sa-l folosesti?“ “Bineinteles! Priveste cocosul de pe gard!“ Bula scoate pistolul, ocheste, trage si cocosul cade mort. “Vad ca si pe asta-l stii folosi. Dar grenada stii s-o folosesti?“ “Bineinteles!“ Bula scoate grenada, ii scoate cuiul si o arunca spre WC-ul din curte. In locul cabinei ramane un morman de moloz. “Fiule, vad c-ai devenit un politist priceput. Pacat ca maica-ta nu te poate vedea.“ “De ce, unde-i mama?“ “Era in WC.“
BECUL, BATA-L VINA! Celebri au devenit in folclorul cu politisti cei sase electricieni. Ma rog, numarul variaza in functie de varianta. Multi s-au chinuit sa schimbe becul. A fost varianta “unu“. Un singur politist ar putea sa puna un bec. Dar nu e niciodata acolo cand ai nevoie de el. A mai fost inventata varianta “sase“. Unul sta pe o masa si tine becul, patru invartesc masa, iar unul sta la colt sa anunte cand vine curentul. Si bancile au devenit vedete in bancurile cu politisti. Ele sunt chiar destepte. De ce? Banca se rupe cand se asaza un politist. Cel mai destept intotdeauna cedeaza.
NOROC SA AI… Cum prinde un politist un infractor cu adevarat periculos? Din greseala. Uite asa. O masina, cu trei persoane, este oprita de un politist. “Sunteti al 10.000-lea automobil care trece pe autostrada. Va informez ca ati castigat 100 de milioane de lei. Ce ati vrea sa faceti cu banii?“ Soferul: “Pai, cred ca prima data voi face scoala de soferi si-mi voi lua permisul!“. Sotia castigatorului se baga si ea in vorba: “Nu-l credeti, domnule plutonier, e mort de beat!“. Bunicul din spate: “V-am spus eu ca nu ajungem departe cu masina furata!“. Din portbagaj se aude: “Am trecut deja de granita? Mor de cald in portbagaj“.
Un alt exemplu de noroc chior, cand un infractor sincer iti cade direct in catuse. Un politist opreste o masina, se apropie de ea si-i spune soferului sa sufle in fiola. “Nu pot face asta, domnule politist, am astm si daca as face asta as face o criza.“ Atunci politistul ii spune ca trebuie sa mearga la spital sa dea o proba de sange. “Nu pot face asta, domnule politist, am hemofilie si daca ma intep sangerez pana mor.“ Politistul nu cedeaza si il invita sa dea o proba de urina. “Nu pot nici asta, domnule politist, sunt si diabetic si mi-ar creste foarte mult zaharul din sange.“ “Nu-i nimic, atunci va rog sa coborati si sa mergeti pe linia asta alba.“ “Nu pot face nici asta, domnule politist“, raspunde soferul. “De ce?“, intreaba politistul. “Pentru ca sunt beat.“
BANCURILE CU MILITIENI. Militienii sunt, totusi, o categorie aparte. Bancurile cu militieni sunt altfel decat cele cu politisti. Sunt marca inregistrata “made in Romania“. Militienii sunt intotdeauna mai prosti decat politistii. Si au voie sa bea in exercitiul functiunii. Altfel n-ar fi existat bancul urmator. Doi militieni beti mergeau pe strada. S-au oprit langa un stalp. Unul dintre ei incepe sa bata in stalp, sa fluiere, sa strige. Cel de-al doilea politist se uita in sus si ii spune celuilalt politist: “Insista, insista, ca e acasa, se vede lumina...“.
RAZBUNAREA. Pentru politisti ramane intotdeauna varianta razbunarii pe rautaciosi. Si cu propriile arme. Cum care? Bancurile cu politisti. “De ce sunt politistii asa de prosti? Pentru ca provin din persoanele civile care spun bancuri despre politisti.“ Si, daca vreti sa stiti, nu rautaciosii mioritici au inventat bancurile cu politisti. Am dat o cautare pe Internet si ce credeti? Am gasit aceleasi bancuri cu politisti si in limba engleza. Doar ca protagonistii nu erau alde Garcea, ci FBI sau LAPD, cei de-i vedem prin filme si sunt smecheri si au avut primii masini “marfa“. Nu credeti? Doar uitati-va la www.workjoke.com/projoke87.htm.
PILE
La un examen de intrare in Politie s-au prezentat trei concurenti, doi dintre ei fiind pilele cuiva mare din Politie. Intra primul concurent, pila domnului colonel X si examinatorul intreaba:
– Dupa cum stiti, in anul 1907 a avut loc o mare rascoala taraneasca la care au participat peste 40.000 de tarani. Puteti sa-mi spuneti in ce an a avut loc aceasta rascoala?
Candidatul: In anul 1907.
Examinatorul: Perfect, sunteti admis!
Intra al doilea concurent, pila domnului general Y.
Examinatorul: Dupa cum stiti, in anul 1907 a avut loc o mare rascoala taraneasca la care au participat peste 40.000 de tarani. Puteti sa-mi spuneti cati tarani au participat la aceasta rascoala?
Candidatul: Peste 40.000!
Examinatorul: Perfect, sunteti admis.
Intra al treilea concurent fara nici o pila.
Examinatorul: Dupa cum stiti, in anul 1907 a avut loc o mare rascoala taraneasca la care au participat peste 40.000 de tarani. Scrieti-mi numele si adresa fiecaruia…
SANGE RECE
Doi politisti:
– Ce ai, Vasile, ce tremuri asa, ba, ce ai patit?!
– Am stat putin in frigider.
– De ce, ba?
– Pai, sefu’, nu ne-ati zis ca politaii trebuie sa aiba sange rece!
RECONSTITUIREA
Zarva mare la Politie: 6 politisti morti in ultima saptamana!
Capitanul: – Sergent, nu se poate chiar asa... imediat proces verbal, sa aflu ce s-a intamplat!
– Pai unu mergea cu barca, i-a cazut un bolovan in ea, i-a spart-o si el s-a apucat sa mai faca o gaura prin care sa curga apa... Al doilea mergea cu barca (cu motor), i s-a stricat motorul si s-a bagat sub ea sa-l repare... Al treilea a fumat o tigara si dupa aia a aruncat-o in lac. Dupa ce a facut cativa pasi s-a aruncat dupa ea sa vada daca s-a stins...
Capitanul: – Bine, trei, dar ceilalti trei?
Sergentul: – Ceilalti trei au murit la reconstituire...
Romanul ii face praf pe toti strainii
Romanul s-a nascut poet. Si smecher, ar zice unii. Dar romanul este si personaj de bancuri. “Un american, un francez si un roman...“ Acestea sunt genurile de bancuri in care, bineinteles, romanul ofera poanta. El e cel mai tare dintre toti.
STELUTA INDREI
Si daca tot vrem sa fim superiori, de ce sa nu ne comparam cu superpopoare precum americanii, francezii, nemtii, englezii sau japonezii. Mai sunt si ungurii, dar pe ei nu prea ii avem la suflet si le facem de petrecanie. Iata un banc de genul asta, dar va sfatuim sa nu faceti ca romanul din tren. Si daca aveti simtul umorului, nici nu ne veti acuza de rasism. “Un american, un roman si un ungur calatoresc in acelasi compartiment. Americanul scoate o sticla de whisky, ia o gura si o arunca. “Ce faci?”, intreaba romanul si ungurul. “Da-o dracu’, la mine in tara sunt destule.” Ungurul scoate o sticla de Tokay si repeta episodul. “Ce faci?”, intreaba americanul si romanul. “Da-o dracu’, la mine in tara avem destule.” Romanul il ia pe ungur si il arunca din tren. “Ce faci?”, intreaba americanul. “Da-l dracu’, la mine in tara sunt destui.”“ Uneori, in locul ungurului este tiganul. Sau nu merg cu trenul, ci cu avionul. Orice varianta ati alege, poanta e aceeasi.
SUPERIORITATE. Bancurile cu teme de genul “un american, un francez si un roman...“ abunda in zona urbana. In astfel de bancuri, bineinteles ca romanul este cel mai smecher, cel mai curajos. El da solutiile cele mai ingenioase, care dovedesc superioritatea romanilor fata de alte popoare. Credeati ca romanului ii este frica de fantome? Nicidecum. Bancul urmator va va convinge. “Intr-o noapte, un american, un francez si un roman cautau un hotel. Toate hotelurile erau ocupate. Ajung la un hotel si receptionerul le spune ca mai exista o camera, dar e cu o fantoma... Englezul curajos intra in camera si se culca; la miezul noptii iese fantoma si incepe sa vorbeasca: “Eu sunt fantoma cu un ochi verde si unu’ alb”. Englezul, speriat, sare pe fereastra. A doua noapte, figura se repeta si cu francezul. Cand vine si randul romanului, acesta se culca linistit si la miezul noptii iese fantoma: “Eu sunt fantoma cu un ochi verde si unu’ alb”. Romanul se scoala, se uita putin la ea si-i spune: “Poate vrei sa ti-l inverzesc si pe celalalt”“…
CURAJ! Intalnirile dintre un roman si alti reprezentanti ai unor popoare sunt intotdeauna improbabile si amuzante. Prostia, hotia sunt temele favorite ale acestor bancuri. Daca vreti sa starniti rasul prietenilor trebuie sa aveti talent la spus bancuri. Daca nu va pricepeti riscati sa vi se spuna: “Hai, mai lasa-ma cu bancurile tale!“. Incercati cu bancul ce urmeaza! Numai sa nu va fie frica de “doamna cu coasa“! “In Egipt, mare disperare. Murise un faraon mare. Auzind asta vin un american, un francez si un roman. Intra americanul in piramida, fura ce vede, cand iese il bate Moartea pe umar. Americanul intreaba: “Cine e?”. “Moartea!” Moare si intra si francezul. Si el fura tot ce vede si cand sa iasa, e batut si el pe umar: “Cine e?”. “Moartea!” Moare francezul si intra romanul, fura tot si cand sa iasa, moartea il bate pe umar: “Cine e?”. “Moartea!” “Pftiu... Fir-ar al naibii! Tu sa fii!? Credeam ca e Politia.”
MINCIUNI. Romanul incearca sa-i depaseasca pe ceilalti printr-un lucru total inedit. Chiar daca uneori scorneste niste minciuni nastrusnice. Va amintiti bancul cu englezul care ii spune romanului ca la el, in Anglia, castravetii sunt de 10 ori mai mari, iar romanul, ca sa-i dea cu flit, scoate un pepene si-i spune ca in Romania asta e un bob de mazare. Nici nu se putea altfel, romanul trebuie sa aiba intotdeauna ultimul cuvant.
AUTOIRONIE. Romanul tot roman ramane si face haz de necaz. El isi transfera neputintele, frustrarile si defectele in bancuri, acele anecdote pline de ascutime povestite si gustate in mediul urban. Bineinteles ca romanul este cel mai istet, intotdeauna iese invingator din competitia cu strainii, dar uneori, prin aceste bancuri, el are capacitatea de a-si recunoaste si neajunsurile si defectele. Romanii stiu sa fie si autoironici. Sau poate ca, in mod involuntar, societatea descarca anumite tensiuni prin intermediul acestor bancuri. Iata un exemplu: “Rezultatele privatizarii: muncitorul american se trezeste dimineata la ora 8:00, isi bea cafeaua, isi saruta nevasta si copiii, se suie la volanul Ford-ului propriu si se duce la Uzinele Chrysler, unde este muncitor calificat. Muncitorul francez se trezeste dimineata la ora 7:00, isi bea cafeaua, isi saruta nevasta si copiii, se suie la volanul Renault-ului propriu si se duce la Uzinele Peugeot, unde este muncitor calificat. Muncitorul roman se trezeste dimineata la ora 5:00, nu isi bea cafeaua – e prea scumpa..., nu isi saruta nevasta – e plecata de la 4:00 sa duca plozii la cresa..., se suie in tramvaiul 7 (daca mai are loc pe scara...) si se duce la Uzinele Faur, unde statul roman l-a facut actionar.“
ACTUAL. Daca doriti un banc mai actual despre istetimea romanului in afaceri, urmatorul este destul de reprezentativ. “La o licitatie se prezinta un american, un neamt si un roman. Americanul face prima propunere: “Eu va fac lucrarea pe suma de 3.000.000 $”. Neamtul: “Eu va fac lucrarea pe 2.000.000 $”. Acum vine si randul romanului, care zice: “Eu va fac lucrarea pe 4.000.000 $”. La care, conducatorul de proiect, enervat la maximum izbucneste: “Ma! Cum ceri tu 4.000.000 $? Nu esti sanatos la cap?”. “Pai, ma frate, zice romanul, tragandu-l pe director mai aproape, uite cum facem... un milion il iau eu, un milion il iei tu si doua dam la neamtu’ asta...”“
BANCURI VERSUS SNOAVE
Orasenii sunt cei care fac sa circule bancurile, acestea fiind specifice umorului citadin. “Exista un numar de diferente clare intre umorul citadin si umorul traditional. In primul rand, bancul sau anecdota citadina sunt mult mai scurte, actiunea se desfasoara foarte rapid, structura este mai putin stufoasa, schimburile de replici sunt foarte vii. Snoavele se caracterizeaza prin bucuria lentorii care amana sfarsitul neasteptat si comic al povestirii. Umorul taranesc are un deznodamant lin, pe cand bancul este mult mai acut“, explica folcloristul Serban Angelescu de la Muzeul Taranului Roman. Nici temele nu sunt aceleasi. De exemplu, este imposibil de gasit snoave cu subiecte referitoare la diferentele dintre natii. “Sunt si snoave foarte asemanatoare cu bancurile. Iata o snoava care poate fi chiar inclusa in categoria bancurilor: “Un taran se intoarce acasa de dimineata si nevasta-sa ii spune: “Vai, barbate, am fost atat de ingrijorata de nu am inchis un ochi toata noaptea!”. “Nici eu”, ii raspunde barbatul“, povesteste Serban Angelescu.
ACADEMICIENI CU UMOR
Bancul este o specie literara care circula numai pe cale orala. Profesorul Alexandru Dobre de la Universitatea “Spiru Haret“ a stat cu noi la taifas despre bancuri. “Fiecare banc bun are o poanta, spune profesorul. Fara aceasta bancul nu este banc. Ca sa fie gustate, bancurile se spun in functie de ascultatori, de contextul in care te afli. Daca ai ghinionul ca seful sa spuna bancuri, dar e un slab povestitor, iar tu esti nevoit sa mai si razi, atunci bancurile nu mai au nici un haz. Eu am cunoscut doi mari oameni de stiinta care aveau mare talent la spus bancuri. Primul este academicianul Nicolae Cajal, mare medic si presedintele comunitatii evreilor, care avea un talent deosebit la spus bancuri chiar despre evrei. Era inepuizabil in astfel de bancuri. Iar al doilea este academicianul Radu Voinea, care avea un carnetel unde isi nota fiecare banc nou auzit. Aproape ca era pasionat de acest domeniu.“
DESCURCARET
Un american, un japonez si un roman participa la un concurs de inventii. Fiecare primeste cate doua bile de otel. Vine comisia sa vada ce-a facut fiecare. Americanul construise o baza de lansare si doua navete spatiale. Japonezul facuse o retea de supercalculatoare si o armata de roboti. Intra comisia si la roman si nu vede nimic. Il intreaba:
– Tu ce-ai facut?
– Pai n-am putut sa fac nimic, ca o bila am pierdut-o si una s-a stricat.
INVENTIVITATE
S-a organizat un congres pentru cea mai avansata tehnologie din lume. Americanii iau un fir de par si il despica in patru parti absolut egale. Japonezii iau o parte si ii dau filet interior si exterior. Romanii il iau si scriu pe el Made in Romania! ca-n filme
– Ce film ruleaza in America?
– Om sarac, om bogat.
– Ce film ruleaza in Rusia?
– Om sarac, om sarac.
– Ce film ruleaza in Romania?
– Om trai si om vedea.
Varujan Pambuccian: “Acum se spun bancuri ca la gradinita"
Radio Erevan era, pe vremea comunismului, un fel de guru imaginar al ironiilor la adresa partidului, ideologiei si conducatorului iubit. Vocea anonima critica fara nici o mila toate tarele vechiului regim, fara a avea frica de repercusiuni, ungandu-i pe suflet pe ascultatorii sufocati de latul comunist.
CAMELIA IONESCU
Razvratitii se delectau, pe vremurile de trista amintire, pe la cozi sau pe la colturi cu glumite subversive, ca sa isi verse naduful la adresa regimului, constrangerilor si neajunsurilor vremii. La mare rang erau intrebarile cu raspunsuri ascutite date de Radio Erevan. Dar de ce Radio Erevan? Reprezentand imaginea unui arbitru indepartat si, deci, sincer, in relatia romanului cu comenduirea pecerista, intrebarile si raspunsurile taioase adresate radioului-minune ii consolau pe oameni, mangaindu-le macar auzul, desi stomacul isi astepta randul la nesfarsitele cozi.
Deputatul Varujan Pambuccian este singurul reprezentant in Parlament al minoritatii armene. Asadar este foarte in masura sa povesteasca ce si cum s-a intamplat si cum s-au transformat dupa ’89 bancurile cu Radio Erevan (oras care este capitala Armeniei). Adica, de ce pe vremea dictaturii comuniste intrebarile curiosilor iesiti din linia de partid se puneau tocmai la Radio Erevan si nu la radio Ploiesti, Dubai sau orice altceva. “Pentru ca armenii, in perioada imperiului sovietic, au fost destul de rezistenti la ideile comuniste“, ne-a explicat deputatul armean, care este convins ca incapatanarea si refuzul permanent al micului popor in fata giganticei URSS a dus la intrarea in folclorul romanesc a intrebarilor la Radio Erevan.
CONSOLARE. Cele mai multe dintre bancuri s-au nascut in alta parte decat in spatiul armean, circuland prin guri straine. Totusi, si armenii se autoironizau, sustine Pambuccian, mai ales in momentul in care treceau printr-o perioada critica, cand, aproape striviti de elementul rus, ajunsesera sa lupte ca sa isi conserve etnia cu orice pret. Pe atunci, bancurile vizau casatoria, ca mod de salvare a neamului. Ca exemplu, deputatul ne-a servit urmatoarea gluma, cu circulatie in cadrul etniei: Aron si Agop (doi armeni) se intalnesc, iar Agop era tare trist. Aron il intreaba: Ce ai patit, frate, ca arati tare rau? De ce esti atat de trist? Agop raspunde: Of, sunt foarte suparat. Ce sa iti zic, se insoara fiul meu cel mare. Celalalt se mira: Pai ce, asta e motiv de suparare?! Oftand, Agop ii spune: Pai se insoara tot cu un barbat... Iar Aron, speriat, il intreaba cu ochii mari: Da’ macar e armean?!
SCHIMBARE. Dar vremea bancurilor “clasice“, cu tenta anticomunista, s-a dus. “Nu mai este nevoie de ele acum. Intrebati-l pe un tip de 20 de ani daca stie cine a fost Andropov? Credeti ca mai stie? Tinerii habar nu au de ce se intampla inainte de ’89 si evident ca nu gusta stilul vechi“, este convins deputatul Pambuccian. Lumea s-a schimbat. “Iar bancurile nu mai seamana cu ce au fost“, crede el, fiindca “oamenii sunt mult mai interesati, probabil, de afacerile de zi cu zi. Foarte multi tineri care lucreaza in blocurile mari de birouri pleaca dimineata la serviciu si se intorc seara acasa si deja s-a instalat cultura de corporatie“. Iar rolul bancurilor s-a schimbat. Nu se mai spun la cozile pentru lapte sau paine, ca sa adoarma nemultumirile oamenilor, “se spun in pauzele de socializare si apoi fiecare isi vede de treaba“, ne-a povestit deputatul.
Tinerii de acum spun bancuri despre Bill Gates, despre Bill Clinton, despre Ossama ben Laden, toate fiind legate de intamplari recente, pe care ei le stiu.
MOSTENIRE
“Dupa 1989 s-a schimbat stilul de viata. Oamenii acum se duc la serviciu, se intorc si apoi se gandesc cum sa isi cheltuiasca banii. Si bancurile s-au schimbat. Dar nu se poate spune ca cele despre Radio Erevan au ramas in urma sau sunt pe cale de disparitie“. - Varujan Pambuccian Deputat
VARIANTE
Bancurile cu Radio Erevan s-au transformat, o data cu lumea care le tot povesteste. Daca inainte ele erau impregnate de rautati la adresa PCR si a lui Ceausescu, acum deja au alta turnura. Dar “nu mai sunt la fel de suculente, sunt seci, fara foarte mult umor, dar nu sunt pe cale de disparitie. Doar s-au schimbat, la fel ca stilul de viata. Si nu mai au taria de dinainte. Sunt bancuri pe care noi le spuneam cand eram la gradinita“, a criticat deputatul armean frivolitatea umorului contemporan. Desi “subiectele“ intrebarilor pentru Radio Erevan s-au schimbat, nemaiaparand intepaturi la adresa URSS, KGB, PCR etc., totusi o buna parte dintre ele au ramas la fel de amuzante. O alta varianta de supravietuire a fost inlocuirea figurilor vechiului regim cu cele care “populeaza“ acum viata politica.
MUZEU
Bancurile cu Radio Erevan s-au transformat, o data cu lumea care le tot povesteste. Daca inainte ele erau impregnate de rautati la adresa PCR si a lui Ceausescu, acum deja au alta turnura. Dar “nu mai sunt la fel de suculente, sunt seci, fara foarte mult umor, dar nu sunt pe cale de disparitie. Doar s-au schimbat, la fel ca stilul de viata. Si nu mai au taria de dinainte. Sunt bancuri pe care noi le spuneam cand eram la gradinita“, a criticat deputatul armean frivolitatea umorului contemporan. Desi “subiectele“ intrebarilor pentru Radio Erevan s-au schimbat, nemaiaparand intepaturi la adresa URSS, KGB, PCR etc., totusi o buna parte dintre ele au ramas la fel de amuzante. O alta varianta de supravietuire a fost inlocuirea figurilor vechiului regim cu cele care “populeaza“ acum viata politica.
ISTORIE
Un ascultator sovietic intreaba Radio Erevan unde si cand a fost inventat stepul. Radio Erevan raspunde: Stepul a fost inventat in Uniunea Sovietica si a fost pentru prima data folosit in familia lui Stepan Stepanov Stepanovici, care avea 13 copii si o singura buda.
TANC
Intrebare la Radio Erevan:
-Exista o definitie marxist-leninista pentru “Tanc”?
- In principiu da, “Tancul este un mijloc de transport pentru excursii in tarile vecine si prietene. El poate trage focuri si in semn de salut“.
NEGOCIERI
Intrebare la Radio Erevan:
– E adevarat ca la vizita primului ministru la Roma se va semna un acord intre el si Papa?
– In principiu da, dar se mai duc tratative despre cum va suna prima propozitie a acordului. Papa sustine neaparat ca ea sa fie “Dumnezeu a creat omul, iar primul-ministru doreste sa mai adauge “...sub directa indrumare a partidului...“.
ORDIN
Intrebare la Radio Erevan:
– Se poate sta cu fundul pe un arici?
– Este posibil in doua situatii: daca este ordin de partid sau daca ariciul este proaspat barbierit.
CONDITIE
Intrebare la Radio Erevan:
– Este adevarat ca Bunul Dumnezeu poate deveni membru de partid?
– In pricinpiu da, dar in prealabil trebuie sa devina ateu.
DECRET
La Radio Erevan se intreaba:
– Este posibil ca o femeie sa nasca de mai multe ori in acelasi an calendaristic?
– Nu, tovarase Nicolae Ceausescu.
NEVOIE
Intrebare la Radio Erevan:
– Exista la noi mai mult umor decat in alte parti?
– Da, dar noi avem nevoie de el.
TRIST
Intrebare la Radio Erevan:
– Este adevarat ca in Romania cerealele cresc asa inalte ca si stalpii de telegraf?
– In principiu da, dar nu sunt asa inalte, ci asa de rare.
BOMBA
La Radio Erevan se intreaba:
– Este adevarat ca acum 30 de ani chinezii au bombardat Uniunea Sovietica?
– Da, in principiu este adevarat.
– Se pot estima pagubele produse atunci?
– Nu pentru ca ei au aruncat o bomba de cauciuc care mai sare si astazi.
ATUNCI SI ACUM
Vechi. Intrebare la Radio Erevan:
– Se poate pune baza pe tovarasul Nicolae Ceausescu?
– Da, dar ar fi de preferat sa puneti acid.
Nou. Intrebare la Radio Erevan:
– Se poate pune baza pe domnul Ion Iliescu?
– Da, dar am recomanda sa puneti acid.
IMPORT
Intrebare la Radio Erevan:
- La noi la serviciu a fost dat afara un coleg pentru ca intarzia intotdeauna. Motivul: sabota productia. Un altul a fost dat afara pentru ca venea intotdeauna mai devreme. Motivul: spionaj economic. Ceea ce nu inteleg este de ce e dat acum afara Igor, care vine intotdeauna atat de punctual la lucru?
- El are probabil un ceas elvetian.
Rezistenta cu umor si poanta la final
Bancurile au facut cariera in anii comunismului, cand au devenit o forma de protest, singura care a supravietuit sistemului. Interesant este insa faptul ca Directia de Securitate a Statului (DSS), organismul de represiune al regimului comunist, pare ca s-a preocupat de raspandirea a cel putin o parte dintre bancuri.
DORU COBUZ
“Care este diferenta intre modul in care se amuza un american, un francez si un roman? Americanul se duce la un bar, se imbata, provoaca o bataie si distruge localul. Francezul se duce la un bordel si petrece pana la epuizare cu femeile. Romanul sta pe o banca in parc, spune cateva bancuri politice si se duce acasa sa se culce.“ Acest banc a fost cules de un functionar al Ambasadei SUA la Bucuresti in anii ’70. Bancul este acuzat ca le-a dat romanilor satisfactia de a se rafui cu sistemul prin zambet, dar nu si initiative sau solutii concrete.
POLITICA PRIN BANCURI. Romanca Cristina Banc a scris, in 1986, impreuna cu un renumit antropolog american, Alan Dundes, o colectie de bancuri politice romanesti “First Prize: Fifteen Years“ (Premiul intai: 50 de ani). Cartea este o rememorare cu zambete amare a epocii pe care noi am cunoscut-o atat de bine, un adevarat rasu’-plansu’ al cotidianului dus spre grotesc de lipsuri materiale si cultul “personulitatii“ sau prezenta terorizanta a Securitatii. Aceiasi autori continua colaborarea si, patru ani mai tarziu, publica “You call this living?“ (Asta numesti tu viata?), de data aceasta adunand bancuri din tarile Europei de Est si dovedind aceeasi politica de opozitie prin luatul peste picior al regimurilor comuniste.
“Daca umorul politic este sau nu un indicator valabil al starilor de spirit, nu se poate spune“, incepea telegrama expediata de Ambasada SUA din Bucuresti la 11 octombrie 1973 catre Departamentul de Stat. La rubrica “subiect“ era specificat: “Bancuri politice romanesti“. Mesajul era o colectie de bancuri culese in cele mai diverse situatii si care trebuiau raspandite catre mai multe institutii americane, printre care: Agentia de Informatii a Statelor Unite (USIA) – zece exemplare, Agentia de Securitate Nationala (NSA) – trei exemplare, la Central Intelligence Agency (CIA) – 16 exemplare.
Ce fel de bancuri romanesti invatau americanii prin fax? “Ceausescu se adreseaza unui grup de muncitori: “Puteti indeplini planul cincinal inainte de termen?”. “Da, i se raspunde. Vom indeplini planul cincinal in patru ani si jumatate, chiar daca o sa fie nevoie de zece ani!“
CULEGATORUL. Un tanar inginer s-a apucat intr-o zi sa adune toate bancurile politice pe care le auzea, ba chiar mai facea si el cate unul. “In august ’79 mi-am dat seama ca toate aceste bancuri se pierd. Ma refer la cele politice, care se transmiteau de la unul la altul doar pe susotite“, spune Calin-Bogdan Stefanescu. S-a apucat sa le noteze intr-un caiet. “Pe atunci nu eram insurat, nu aveam copii si griji, asa ca nu am realizat exact la ce risc ma expuneam.“ A inceput prin a le nota pe toate cele pe care le amintea, 44 la numar. Iar apoi, de fiecare data cand auzea cate unul nou, se apuca sa il noteze. In total, a cules aproape 1.000 de bancuri si diferite vorbe de duh din popor care aveau o conotatie politica. A publicat, in ’91, 960 dintre ele – a renuntat la unele dintre ele fie ca erau prea vulgare, fie prea slabe – sub titlul “10 ani de umor negru romanesc“.
Se spuneau la suete, la petreceri, dar si la colturi, pe strada, in autobuz sau la coada. Calin-Bogdan Stefanescu le nota cu scrupulozitate dupa ce le repeta in minte incontinuu sa nu le uite pana acasa, adunand in medie un banc la cinci zile.
UN DECENIU DE POANTE. Cartea reconstituie necazurile si preocuparile oamenilor asa cum le traiau atunci. Evenimentele deveneau subiecte de bancuri si inginerul le nota fidel. In ’79, congresul al XII-lea al PCR si metroul erau subiectele favorite pentru hazul romanilor. Anul urmator se observa preocuparea oamenilor pentru lipsa hartiei igienice din magazine. Romanii descopera culmea reciclarii: “Sa duci hartia igienica la Nufarul“. Aventura cosmonautului Dumitru Prunariu in spatiu este un subiect care apare printre traditionalele probleme sociale sau prostia cuplului din fruntea tarii, iar in ’82 lipsa carnii din galantare a devenit o tema preferata pentru bancuri.
Decretul Consiliului de Stat din ’83 privind aplicarea formei de retribuire in acord global a devenit subiectul numarul unu de bascalie, iar in ’84 conducatorul “mult iubit“ primise porecla “Mamos-Voda cel Cumplit“.
Evenimentul de la Cernobil din ’86 nu a scapat nici carcotasilor, iar romanii faceau de acum coada pentru impuscarea lui Ceausescu. “Daramaru“ este porecla pe care si-a castigat-o dictatorul in ’87, iar ironia se concentra si pe dorinta de mutare a Capitalei la Targoviste, dupa cum se zvonea. Un alt eveniment care nu avea cum sa scape ironiilor a fost revolta muncitorilor de la Brasov. Urmarea, dictatorul a interzis, cica, folosirea cuvantului “brasoave“.
Bancurile aparute in’ 88 pe tema lipsei lenjeriei intime din magazine nu pot fi puse decat pe seama lipsurilor uriase cu care se confruntau romanii. “In gradina lui Ion/A turnat Nicu beton“ era un refren parodiat care circula in 1989, ca urmare a demolarilor care devenisera politica de stat. Este anul in care Calin-Bogdan Stefanescu a notat nu mai putin de sase noi bancuri care vorbeau de asasinarea cuplului Ceausescu.
EVOLUTIE
“La sfarsitul deceniului opt, bancul politic intrase intr-un rapid proces de radicalizare. Incepuse sa aiba, din ce in ce mai des, o adresa precisa“ - Calin-Bogdan Stefanescu culegator de bancuri
MISIUNI
Directia de dezinformare din cadrul DSS se pare ca se ocupa cu lansarea de bancuri. “Misiunea acestui serviciu era aceea de a dezinforma Occidentul cu privire la ce se intampla in Romania, dar foarte probabil bancurile in care cuplul Ceausescu sau Securitatea dadeau bine erau lansate de acolo“, spune Marius Oprea, autorul “Banalitatea raului. O istorie a Securitatii in documente“, coordonator in cadrul Institutului Roman de Istorie Recenta. “Securitatea se baza pe un aparat de 400.000 de informatori, care se ocupau si cu raspandirea bancurilor pentru a testa reactiile celor din jur. In orice dosar de urmarire poti gasi astfel de sarcini de lansare sau culegere de bancuri“. Cercetatorul are si o explicatie pentru bancuri: “O metoda psihologica de control. Regimul nu raspundea orizonturilor de asteptare ale societatii si trebuia sa existe o cale de descarcare a unor suparari“. O particularitate a bancurilor cu securisti este aceea ca, in cele mai multe cazuri, acestia erau mentionati doar ca personaje care apar la momentul oportun pentru a inchide gura vreunuia. “O clipa de sinceritate/O noapte la Securitate“ era unul dintre refrenele care circulau in epoca, dar probabil ca nu gratis oamenii purtau si vorba ca “cel care spune bancuri primeste cinci ani, iar cel care asculta, zece.“ Cele mai multe dintre cele 100 de condamnari pentru propaganda impotriva oranduirii socialiste pe care le-a identificat Marius Oprea in arhive, acesta le pune pe cele mai multe dintre ele pe denunturi pentru “folosirea“ de bancuri politice.
INTERDICTII
Caricatura politica, sora vitrega a bancurilor care se spuneau pe la colturi, a cunoscut o cariera de cateva zeci de ani in presa pana la instalarea regimului comunist, dupa cum o dovedeste si fotografia din saptamanalul “Pacala“, aparuta in 1942. Mai tarziu insa, orice aluzie era exclusa. Stefanescu isi aminteste ca “Rebus“ a publicat la un moment dat poanta cu ciorba de pui in care pui de toate, mai putin pui si, ca urmare, revista a disparut de pe piata cateva saptamani.
FOLCLOR
In incercarea lui de a gasi o modalitate pentru a publica caietul cu bancuri culese vreme de aproape 10 ani, Stefanescu s-a dus si i-a aratat notitele renumitului etnograf Mihai Pop. Acesta s-a aratat incantat de initiativa inginerului, mai ales ca in Romania, folclorul urban sufera de lipsa de analiza din partea specialistilor. Pop i-a scris “cuvantul inainte“ cartii lui Stefanescu, facand importante reflectii cu privire la bancuri, “documente de istorie vie, care vorbesc despre modul in care poporul a trait in Romania o jumatate de veac comunist“. “Folcloristii trebuie sa tina seama de legatura lui (n.r. – a bancului) cu anecdota sateasca traditionala de care se deosebeste doar prin nuante functionale. Cu rostul lor in actele de comunicare dintre oameni, exista fara indoiala afinitati intre Pacala si Tandala sau Till Buhoglinda si vestitul personaj al bancurilor noastre, celebrul Bula, si poate si cu cel care da raspunsuri neasteptate, pe dos, la Radio Erevan“, nota Mihai Pop.
CONFUZIE
La congresul partidului, un tip picotea in spatele salii. La un moment dat, un sobolan a scapat in sala congresului. S-a produs agitatie... Toti au inceput sa strige: “Prindeti-l! Prindeti-l!“... Buimac, trezit din somn, omul nostru a inceput sa strige: “Intai pe ea, intai pe ea!“
SUPARARE
La coada, un tip mai in varsta: “Toata lumea este scandalizata ca Romania a devenit tara dezmatului“. “Cum asa?“, il intreaba contrariata o femeie din spate. “Pai, dumneata n-ai vazut? Barbatii beau numai sampanie, iar femeile umbla fara chiloti“.
Itic si Strul erau odata...
In cartea de telefon se gasesc cativa Itic si niste Strul. Cate apeluri or fi primit in viata lor pe tema editiei de colectie de astazi, va spun sincer ca n-am indraznit sa sun sa aflu.
Evreii sunt in toate, se spune, deci si in poante. Itic, Strul, Rasella, Goldstein, ba chiar si Iceberg sunt personaje fara de care nu putem concepe umorul. In general se spune ca sunt zgarciti, afaceristi, nasosi si nitel curvari si foarte atenti la imaginea lor. Pentru ca bancurile pot fi si crude nu a fost evitat Holocaustul ca tema. O istorie atat de zbuciumata ca aceea a poporului evreu, lupta acestuia pentru supravietuire, precum si titulatura de popor ales au starnit o varietate de sentimente si actiuni, de la ura la admiratie, de la crime la convertire, toate acestea la o intensitate iesita din obisnuit.
SNOAVE POPULARE ROMANESTI
...volum al Sabinei Stroescu
Dorinta osanditului. Un evreu era osandit la streang. La executie se ruga de jude:
– Aibi marinimie si ma leaga cu funia de brau caci la gat ma gadila. (Magazinele veseliei)
Lat. Il dusera pe tigan sa-l spanzure. Se ruga de jude ca sa-l duca la crasma lui Itic.
– De ce, intreba acesta.
– Caci daca m-a vede Itic, m-a prinde si nu ma lasa pana nu-i platesc cele doua butaie de palinca cu care-i sint datoriu. (Transilvania, 1865)
Auzite de la Stefan Cazimir
“La Itic si Strul intervine un alt mecanism – spune profesorul Stefan Cazimir. Mecanismul cuplului. Stan si Bran, Pat si Patason, Lache si Mache. In cazul lui Itic si Strul se exprima umorul despre evrei care in cea mai mare parte este fabricat chiar de evrei. Chiar daca uneori imaginea este mai putin favorabila, este poate si un gen de umor autocritic.
Un banc de prin anii ’60-’70, cand evreii erau indepartati de prin anumite functii, mai ales din cele politice, cele de raspundere, cele administrative.
Bancul este urmatorul: Itic se intalneste cu Strul: Zice: - Sa-ti spun un banc: Ionescu se intalneste cu Popescu...
La care Strul, indignat: Cum zice, cum, si din bancuri ne-au scos?!
Sau altul: se intalneste Itic cu Strul.
Ce faci, Strul?
Excelent!
Dar tu, Itic?
Minunat. Si amandoi in cor : Asa ne trebuie!
Sau in momentul plecarii, la Constanta: Vaporul se desprinde de tarm si dintr-o data Strul, plin de entuziasm exclama: Marea Rosie! Marea Rosie!
La care celalalt zice: Fii linistit draga, sunt carnetele noastre de partid!
Itic pleaca in Israel, Strul ramane. Si dupa un timp primeste o scrisoare de la Itic, in care la post-scriptum ii spune: Pentru a verifica daca ni se controleaza sau nu corespondenta, am pus un purice in plic. Sa vedem daca il vei gasi sau nu.
Il gaseste si ii raspunde: am gasit puricele in plic, ceea ce inseamna ca scrisoarea nu a fost violata.
Dar Strul primeste o noua scrisoare: Sa stii ca scrisoarea a fost violata, pentru ca eu doar am spus ca pun un purice, dar nu l-am pus.“
Bancurile, o imagine vag neclara
Cum era normal, am gasit de cuviinta sa cerem parerea unui om aplecat asupra istoriei poporului evreu, domnul Dumitru Hincu, cercetator in domeniul imagologiei, disciplina care se indeletniceste cu studiul mecanismelor ce dau nastere imaginilor, cliseelor de gandire si stereotipurilor, directorul Institutului de cercetare a istoriei poporului evreu.
“Inca din zorii istoriei, utilizarea unor concepte globalizatoare ale unei natiuni asupra alteia, mai apropiata sau mai departata, a dus la aparitia unor clisee de gandire si la crearea unor irealitati ce au usurat adesea manipularea constiintelor. Cu atat mai mult cu cat imaginea unui popor despre altul se constituie in timp, se modifica greu in datele ei esentiale si poate contribui chiar si la jocuri politice.
Ea poate imbraca cele mai diverse aspecte: de la observatii ale unor martori izolati sau intamplatori – cronicari, calatori, scriitori – pana la formule concentrate, ritmate sau rimate ori pana la epica populara sau poate sugera, in functie de emitent, o aura de onorabilitate, de respectabilitate sau, dimpotriva, un statut social dezavantajos sau chiar ridicol.
La fel stau lucrurile si cu glumele care-i privesc pe evrei, asadar cu glumele cu evrei sau despre evrei. Date fiind avatarurile multimilenarei si zbuciumatei lor istorii e usor de inteles ca ele au putut imbraca in cursul vremii conotatii religioase, sociale sau filozofice diferite, in functie de faptul daca erau create de ei insisi sau de altii, de situatiile pe care le au in vedere cei sau cel care le pun in circulatie.“
COMERT
Rasela catre Itic:
– Itic, de cand suntem noi impreuna tu nu mi-ai cumparat niciodata nimic...
– Dar Rasela, n-am stiut niciodata ca ai ceva de vanzare!
CREDINTA
Care sunt cele mai mari sarbatori ale evreilor?
Sabatul si Oscarul.
DARNICIE
Care e cel mai scurt banc cu evrei?
N-am!
AMOR
Ce este dragostea?
O notiune inventata de evrei ca sa nu dea bani partenerelor de sex.
AFACERE
Itic o suna pe dna Goldstein:
– Alo, sarut-mana, ce mai faceti?
– Ce sa fac, sunt singura, sotul e pe teren de-o luna...
– Atunci poate imi permiteti sa trec pe la dvs., bem o cafeluta, facem amor...
– Vai, domnule Itic, credeti ca sunt curva?
– Da’ cine a pomenit de bani?
TITANIC ICE
Schloimi Lindenberg se duce in concediu cu masina... Il opreste un militian, vede ca e evreu si il amendeaza explicand:
– Stiu eu cum sunteti voi, evreii... Din cauza voastra a pornit al doilea razboi mondial...
Continua drumul, nici nu ajunge la un kilometru de oborul de la Ierichon ca-l si opreste un alt militian. Il amendeaza si zice: – Stiu eu cum sunteti voi, evreii... Din cauza voastra e razboi in Ghaza...
Pleaca mai departe. Al treilea militian il opreste si il amendeaza:
– Stiu eu cum sunteti voi, evreii... Din cauza voastra s-a scufundat Titanicul. Schloimovici riposteaza:
– Dar nu noi l-am scufundat...
– Asta s-o crezi tu! Pai ce, Aisberg nu-i tot evreu de-al vostru!?
Pagina realizata de Carmen Anghel si Vladimir Ioan
Bula e in toate
Bula. Idiotul de care rade toata lumea, il ia peste picior, ii joaca feste, si el fuge schelalaind. Sau smecherul care “face“ pe toata lumea, ii intoarce pe toti pe degete si apoi rade tinandu-se cu mainile de burta.
CARMEN ANGHEL
Bula cel mic, Bula adolescent, Bula cel matur, cu responsabilitati, cu nevasta si copii. In zilele noastre, lumea nu mai are timp sa stea la bancuri in viata reala, asa ca l-au trimis pe Bula acolo unde, la serviciu sau in vacanta, omul poposeste macar o data pe zi: Internetul.
Bancuri noi cu Bula nu prea au mai fost scornite, dar cele vechi se repeta cu o placere diavoleasca.
Bula s-a nascut cam prin anii ‘60, ne spune profesorul Stefan Cazimir. Dar, normal, a avut si el inaintasi.
BULA LA SCOALA. Oare o fi fost vreun elev, din anii 60 incoace, care sa nu se fi indragostit macar de o profesoara si sa nu fi visat macar o data la o noapte de amor cu ea? Nu Bula a fost acela! Va amintiti de bancul cu frunza de pe |
| 2004-07-12 09:32:06 |
 Postata de dan |
|
|
