| “Nu stiu cine o fost Stefan cel Mare“ |
In plina febra a comemorarilor oficiale ale lui Stefan cel Mare, la implinirea a 500 de ani de la moarte, reporterii Jurnalului National au ajuns la Podul Inalt, locul marii batalii cu turcii. Aici, urmasii razesilor par coplesiti de greutatile prezentului si sunt putin impresionati de vibratiile istoriei.
 2 iulie 2004: Podul Inalt - “Nu stiu cine o fost Stefan cel Mare“
Comuna Muntenii de Jos, judetul Vaslui, este atestata documentar de la 15 octombrie 1491, intr-un document emis de cancelaria lui Stefan cel Mare
Strabatuta de DN24
Cinci sate componente: Secuia, Bacaoani, Muntenii de Jos, Munteni Rapa, Manjesti
Suprafata: 4.380 ha
Populatie: 5.300 locuitori
Primar Danut Cretu (PD)
Consiliul Local: 4 consilieri PD, 3 PUR, 3 PNL, 2 PSD, 1 FD
60 de firme inregistrate: abator, hotel, avicola, mobila, termopan, comert “Nu stiu cine o fost Stefan cel Mare“
In Muntenii de Jos, comunistii au hotarat ca acolo a avut loc batalia de la Podul Inalt. Azi, daca-i intrebi pe localnici, toti ti-l lauda pe marele Stefan. Nu multi sunt insa siguri cine a fost si ce a facut marele domnitor.ALEXANDRU NASTASE
In partile Moldovei, la 500 de ani de la moartea domnitorului, razesii lui Stefan cel Mare se dusmanesc pentru paternitatea voievodului. De cum intri-n Moldova, moldovenii ti se lauda ca Voda Stefan ar fi calcat prin partea locului. Aci a cazut de pe cal, dincolo a botezat un prunc, peste alte trei dealuri a iertat un razes sarac. Pe drumul de costisa ce duce la Vaslui, moldovenii se mandresc ca pe plaiurile lor Voda i-a casapit pe turci in batalia din 1475. Si-a desfasurat razesii pe trei linii si i-a invins pe otomanii lui Soliman care voiau sa subjuge Moldova. Nu e vreo dovada plauzibila, iar sapaturile arheologilor nu au scos la iveala prea multe urme despre locul bataliei, dar comuna Muntenii de Jos a fost decretata oficial drept plaiul pe care s-a dat marea lupta. Au trecut “seculii“, iar turcii se mai bat doar la gura localnicilor, cand se lauda cu realizarile lor, cu inteligenta lor, cu avantul lor. Comuna numara astazi 5.300 de suflete si e compusa din patru sate.
Orasenii castiga un ban in comuna
O statuie a lui Stefan, mare cat toate zilele si impunatoare cat toata mandria moldovenilor, masoara zarile din satul Bacaoani, comuna Muntenii de Jos. Domnitorul din bronz are o mina grava, chiar trista, dar localnicii nu sunt de aceeasi parere. Se falesc ca Dumnezeu i-a lasat sa vietuiasca intr-o comuna preoraseneasca si ca pana si orasenii vin in Munteni sa munceasca. Intr-adevar, daca pasul te poarta in satul Secuia, poti sa observi cum intr-o margine de livada zeci de vasluieni vin sa munceasca zi de zi la cules de visine si pleaca seara la oras cu spinarea in piuneze si cu 12.000 de lei pentru fiecare ladita umpluta. Ceva mai la deal, cum zic moldovenii, in Munteni, doua fabricute, una de mobilier, cealalta de termopane, inghit si ele brate de munca de la oras. In comuna sunt inregistrate cam 60-70 de firme, iar rata somajului este de 10-12 la suta.
La caminul cultural, pe care vor sa il renoveze, s-a filmat pelicula romaneasca care a luat “Palme d’Or“ si ruleaza filme romanesti de epoca, intre care, “Moara cu noroc“ sau “Haiducii“. La loc de cinste va fi “Stefan cel Mare“, dupa ce va fi primit de la Bucuresti. Primarul si ai sai spera sa-l poata difuza duminica aceasta, cand autoritatile locale il vor comemora pe domnitor in comuna si la statuie. Caminul a fost inclus in programul guvernului “Cinematografe la sate“ si anul trecut s-a primit aparatura performanta de proiectie. Iar in curand urmeaza sa soseasca de la Bucuresti si ustensilele de receptie a filmelor prin satelit. Au primit promisiuni “ferme“ ca asa se va intampla.
Salvarea CAP-ului
Dupa Revolutie, moldovenii din Munteni n-au lasat ca CAP-ul lor sa se distruga. S-a furat destul de mult in primele luni de democratie, dar localnicii s-au organizat cu toti intr-o asociatie agricola unica si arendeaza terenul.
La afacerea asta, cel care a initiat-o, viceprimarul Sarbu, a avut si de castigat. Azi, satenii il stimeaza ca pe nimeni altul si il saluta mai respectuos decat pe primar. Dincolo de deal, in satul Manjesti, unul dintre batrani stie dinainte cum va fi anul. Are de la inaintasi un calendar ingalbenit de vreme care il invata ca in 2004 va fi vara blanda si toamna calduroasa. Multi se ghideaza inca dupa calendarul lui mos Ion.
Nici la traditii moldovenii nu sunt mai prejos. De fiecare Revelion ei joaca Valaretul, un fel de colinda de prin partea locului care anunta inceputul unui nou an agricol si izgonirea anului batran. Motiv de mandrie pentru localnici: dansatorii de Valaret au castigat premii la concursuri de folclor din toata tara.
Voda a fost in Munteni
Locul unde Stefan cel Mare s-a batut cu turcii si a pastrat neintinata neatarnarea Moldovei. Voda Stefan a fost in Munteni! Marele Stefan! Totusi, daca te duci pe un tapsan din centrul comunei si intrebi de domnitor, ai toate sansele sa primesti un raspuns naucitor: “De Owen sau Rooney am mai auzit, dar de Stefan cel Mare nu pot sa spun prea multe. Nu stiu cine o fost!“.
O cismea a castigat alegerile
Cum intri in Muntenii de Jos, cladirea primariei, cu etaj si brizbrizuri moderne, iti arata ca e vorba de o comuna preoraseneasca, mai rasarita, dar tot saraca. Din scara interioara au cazut bucati, iar peretii au dare de inundatii. PSD a fost alungat din Primarie la alegerile de acum doua saptamani, fosta primarita, Fratiman Georgeta, fiind ramasa de pe vremea lui Ceausescu. A pus capac rabdarii oamenilor cand a inventat un deviz de 30 de milioane de lei pentru a face o cismea la Secuia. “Nu se poate“, le spune. “Ba se poate“, si-a zis Danut Cretu, actualul primar PD. A scos tot tineretul la sapat si a facut rost de o sponsorizare de 10 milioane de lei. Restul banilor au fost stransi de la oameni. “Ei au facut fantana, eu doar i-am mobilizat“, spune. In turul doi, s-a batut cu un penelist si au convenit sa nu se atace intre ei, ca deh, sunt in alianta. Danut Cretu mustaceste cand aude ca partenerul sau de alianta a incercat sa-i castige functia dand cate un pahar de vin oamenilor. “Eu nu am auzit“, raspunde politic. E intrat in politica de un an si campania electorala l-a convins ca politica e murdara. Are un obiectiv sentimental de indeplinit. Cand ajunsese baiat de liceu si s-a dus la Iasi, inca din gara a simtit ca el e de la tara. Incearca acum sa “se razbune“ facand o sala de calculatoare pentru copiii din satul in care a crescut. “Daca obtin asta maine, poimaine am si plecat din Primarie“, afirma cu tarie. (Oana Stancu)
AMBITIE
“Ei au facut fantana, eu doar i-am mobilizat“ - Danut Cretu actualul primar PD
Podul Inalt, “Spania“ vasluienilor
La intrarea in satul Secuia, o multime de copii, dar si de barbati si de femei faceau o larma uriasa. Asezati pe marginea drumului, langa doua autobuze vechi si ruginite, 85 de oameni isi asteptau plata pentru o zi de munca la cules de visine. Vin din Vaslui, sunt someri fara posibilitati de angajare sau copii sarmani care isi ajuta parintii sa-si mai completeze veniturile precare. Muncesc “la norma“, adica sunt platiti pentru fiecare ladita de visine culese cu 12.000 de lei si primesc o masa pe zi. “E munca cinstita. Fiecare face cat poate si plata e pe masura“, spune Liliana Abuzatoaie, care adunase 25 de ladite. Alexandru Covaci, somer, a umplut 17 ladite si e la fel de multumit: “Muncesc aici, ca nu am unde si nu mi-e rusine. Cu banii pe care-i castig, le cumpar copiilor mei de mancare, ca din alocatie nu-mi ajunge nici pentru o saptamana“.
Culesul de visine e precedat de campania la cirese si urmat de cea pentru prune, ceea ce face din locul unde s-a dat batalia de la Podul Inalt o adevarata tinta pentru muncitorii fara calificare sau pentru copiii familiilor sarace din Vaslui. “In fiecare an, noi stim ca pe 15 iunie incepe culesul: cirese, visine si prune. Aici e foarte bine: nu sunt batuti copiii, ca la alte livezi, nu se poarta urat cu noi. Noua ne pare rau ca se termina fructele, ca nu mai avem ce munci“, spune culegatoarea Jeni. “E misto! Ne da de mancare un carnat trandafir si o jumatate de paine rotunda“, declara Narcis Amariei de 15 ani. Prietenul sau, Dan, e la fel de multumit, dar se plange ca Narcis da toti banii pe care-i castiga pe tigari. E a treia oara cand vine, a strans sapte ladite si a aflat de la prieteni despre munca aceasta. (Catalin Pruteanu)
Cartile cu Harry Potter la biblioteca locala
La parterul unui bloc din Muntenii de Jos sunt adunate aproximativ 7.680 de volume. Biblioteca din comuna este deschisa din 1955, in perioada comunista a fost inchisa o vreme, iar din 1990 a fost redeschisa. Gina Petrea lucreaza de atunci printre cele 6.500 de volume de literatura, 390 de arta, sport si biografii, 340 de istorie, filozofie, stiinte sociale si 150 de stiinte exacte care se gasesc in Biblioteca “Eugenia Moldoveanu“. “Avem cam 300 de cititori de aici din comuna. Majoritatea celor care imprumuta carti sunt copii. Dar vin si adulti care iau carti despre agricultura si cresterea animalelor, ca sunt scumpe sa le cumpere. Mai vin si tarani care au peste 60 de ani si care imprumuta carti de povesti cu scrisul mare, ca nu mai vad bine sa citeasca“, spune Gina Petrea. Pentru atragerea celor mici la biblioteca sunt organizate diverse concursuri. Copiii pot imprumuta de la povestile clasice ale lui Ion Creanga si pana la mai noile carti cu Harry Potter. “Anul acesta am primit 12 milioane de lei pentru carti. Nu e mult, dar pentru noi e bine. Vrem sa facem o sala de lectura aici, pentru cei care vor sa consulte cartile care nu se pot imprumuta. Mi-ar mai placea sa ne puna centrala termica.“ (Cristian Petru)
Fabricile din Muntenii de Jos
Despre comuna care are cele mai multe neamuri de razesi pe metrul patrat din zona Vasluiului nu se poate spune ca sta prost din punct de vedere economic. Aflata la nici patru kilometri de oras, localitatea are doua fabrici. Intr-una dintre ele se fac produse textile, iar in cealalta mobila si termopane. Sc Arco SRL, infiintata la inceputul anului 1994, s-a axat pe activitatea de lohn la inceput, mai apoi onorand si cateva contracte pentru orasul Vaslui. In aceasta perioada, fabrica de textile din comuna are o comanda de produse pentru copii pentru Franta si Anglia. Chiar daca conducerea societatii spune ca pana acum in afacere mai mare a fost daraua decat ocaua, firma a reusit sa-si faca rost de propriul sediu in care sa-si desfasoare activitatea. “Pana in 2003 am stat cu chirie in sediul Centrocoop, cand am reusit sa-l cumparam in urma unei licitatii, cu 930 de milioane de lei“, a precizat Elena Scurtu, una dintre sefele de tura. Desfasurandu-si activitatea aproape de oras, concurenta este foarte mare in domeniu si asta pentru ca si orasul traieste preponderent din aceeasi ramura economica. De bine, de rau, societatea ofera 12 locuri de munca, toate ocupate de femeile din satele comunei, unele dintre ele venind pe jos de la cativa kilometri. Pe aceeasi sosea principala a comunei, Sc Perla SRL isi are atelierele de fabricat mobila. Pentru ca din sat nu prea s-a oferit mana de lucru, din cei 10 angajati, 8 sunt din oras. Pana in prezent fabrica are utilaje in valoare de doua miliarde de lei, comenzile facandu-se in special prin intermediul magazinului de desfacere din oras. (Gabriel Burlacu)
Anul Nou in Munteni
Moldovenii din Munteni intampina Anul Nou cu un obicei deosebit popular, despre care localnicii zonei se mandresc ca este unic in toata Romania. Valaretul se porneste in dimineata zilei de 31 decembrie si se incheie abia dupa ce soarele e sus pe cer, in prima dupa-amiaza a Anului Nou. Obiceiul simbolizeaza inceperea unui nou an agricol, iar pretextul epic dupa care participantii danseaza este izgonirea Anului Nou, batran si hidos, care trebuie sa plece. Tinerii si batranii satului, deopotriva, isi confectioneaza in timpul anului masti din piei de animale, pe care le poarta doar la Valaret. Localnicii sunt foarte mandri de obiceiul lor. (Alexandru Nastase)
2 iulie 2004: Podul Inalt - 500 de oameni pentru Stefan
Locul unde a avut loc batalia cunoscuta in istorie ca fiind de la Podul Inalt nu a fost stabilit cu precizie de istorici. Nicolae Iorga spunea ca turcii lui Soliman Pasa au trecut de Vaslui, parere confirmata si de cronicarul Ureche.
500 de oameni pentru Stefan
In 1975, uriasa statuie de 19 tone a lui Stefan cel Mare din Muntenii de Jos a fost inaugurata. Putina lume stie ca movila pe care este asezata a fost construita contra cronometru, la ordinele autoritatilor comuniste, peste 7.000 de basculante incarcate cu pamant fiind aduse din imprejurimi.CATALIN PRUTEANU
Nicolae Ropota, urmasul unui razes de-al lui Stefan cel Sfant din satul Secuia, a fost padurar silvic timp de 15 ani, iar brigadier silvic vreo 25. Pe vremea cand s-a luat decizia amplasarii monumentului, el a fost cel care a coordonat cea mai mare parte a lucrarilor. Acum are 73 de ani si, pe prispa casei pe care si-a cladit-o singur, povesteste de vremurile in care acest proiect a mobilizat un numar urias de oameni si de resurse. “Cinci ocoale silvice au contribuit la treaba asta. Fiecare aducea cate o suta de oameni. Intr-un an s-a facut totul. Inspectorul silvic a venit la mine cu o macheta, ca o lada. Mi-a lasat-o si mi-a spus despre ce e vorba“, spune fostul brigadier. Lucrarile erau controlate la cel mai inalt nivel, pentru ca proiectul era important: “Venea seful la mine si-mi zicea: “Ropota, ti-ai dat foc la valiza, ca secretarul de partid nu te-a gasit pe santier!”. Seful ma speria, ca nu trebuia sa fiu mereu acolo“, isi aminteste Nicolae Ropota.
Pamantul, batut cu maiul
Pe locul unde astazi se afla monumentul exista doar o movilita. Pentru ca statuia sa domine cu adevarat imprejurimile si soseaua ce duce la Vaslui, movilita a devenit movila in toata regula. “Peste 7.000 de masini cu pamant excavat din cateva damburi din zona au fost aduse in acel loc. Inainte insa am dezgolit mai bine de sapte hectare de iarba. Prin ianuarie, eu terminasem de facut terasele, ca sa poata fi construite scarile. Ma cheama seful si-mi zice: “Ropota, pana la 23 august, movila trebuie sa fie verde!”. Eu i-am spus ca, daca-mi da vopsea, o sa fie asa. In schimb, mi-au dat doua buldozere, am terasat, apoi i-am tras o semanatura de orez cu mana si am irigat in fiecare zi“, spune Nicolae Ropota. Uriasa masa de pamant adusa la Muntenii de Jos a fost nivelata de muncitori. Oamenii aveau maiuri de lemn cu care au batut pamantul, pentru turnarea betonului. Compresoarele nu au fost de nici un folos acolo, pentru ca se lucra mai bine cu mana.
Salciile, pletoase, aduse cu radacina cu tot
Statuia, in greutate totala de 19 tone si cu un soclu inalt de opt metri, trebuia sa aiba un suport solid. Pentru ca planseurile de beton sa fie bine asezate, era nevoie de multa migala. Apoi au fost adusi, in cosuri de rachita, molizi argintii. “Am plantat acolo si rasinoase, si foioase, am folosit in total cate 15.000 de puieti pentru fiecare hectar“, spune fostul padurar. “Am adus si salcii pletoase de la Valea Mare. Salciile nu erau puieti, erau mari, iar oamenii le-au scos cu radacina, cu tot, din pamant, si le-au adus, in camioane, la movila. Le-am plantat acolo si cea mai mare parte dintre ele s-a prins“, spune Ropota.
“Eu de-abia asteptam sa toarne betoanele, ca sa pun iarba. Dupa ce au turnat tot, am plantat vegetatia si am udat iarba in fiecare zi. Cam o suta de oameni, de la cinci cantoane silvice, lucrau acolo in fiecare zi. A fost o munca adevarata“, e de parere Nicolae Ropota.
Inaugurare
Pe data de 23 august 1975, monumentul lui Stefan cel Mare de la Muntenii de Jos, locul in care, dupa parerea celor mai multi specialisti, s-a dat batalia de la Podul Inalt, a fost inaugurat. Statuia, creatia sculptorului Mircea Stefanescu, fusese adusa pe un trailer si montata pe postament de catre artistul insusi, cu ajutorul a doua macarale uriase. La inaugurare au venit personalitati importante ale regimului comunist: “L-am vazut atunci pe Chivu Stoica. A venit si Misu Ralea. Ceausescu n-a venit la sarbatoare, sa vada toata munca noastra. Dar la 20 august eu deja terminasem, pe data aceea movila era verde, asa cum mi se spusese“, isi aminteste Nicolae Ropota, razesul care a muncit la ridicarea movilei de la Podul Inalt.
TERASE
“Peste 7.000 de masini cu pamant excavat din cateva damburi din zona au fost aduse in acel loc. Prin ianuarie, eu terminasem de facut terasele pentru scari. Ma cheama seful si zice: “Ropota, pana la 23 august, movila trebuie sa fie verde!”. Eu i-am spus ca, daca-mi da vopsea, o sa fie asa“ - Nicolae Ropota constructorul movilei
Istorie - Gagicareala la statuie
Locuitorii din Bacauani, comuna Muntenii de Jos, satul in care este statuia ecvestra a lui Stefan cel Mare, stateau miercuri seara ascunsi de privirile tuturor.CRISTIAN PETRU
Soarele arzator i-a tinut in casa. Oamenii din sat au fost clacasi, asa ca nu prea au pamant. Traiesc cum pot, de pe o zi pe alta. De ajutor social beneficiaza 21 de familii din Bacauani. Mai sunt si alti oameni saraci si care ar fi putut primi bani de la Primarie. Dar au preferat sa nu isi depuna dosarul si sa fie nevoiti sa munceasca apoi pentru Primarie, sa mearga cu ziua la sapa. Gabriela Butucel isi vedea de treaba in fata casei ei, ajutata de Gheorghe Parvu. Barbatul are ajutor social, iar in cele noua zile pe care trebuie sa le munceasca a fost dus la curatenie la statuia lui Stefan cel Mare. “Stiu cine a fost Stefan cel Mare. Mai mult din cartile de istorie, ca eu nu sunt de aici din sat. Tinerii din zona merg des la statuie la gagicareala. Adica merg acolo si in boscheti se pupa si si-o trag, ca sa vorbim pe romaneste“, povesteste femeia. Tot ea spune ca zona in care se afla statuia este mai ferita de privirile indiscrete ale satenilor. Gabriela este nemultumita de faptul ca nu are gaze, dar nici bani pentru a-si instala. “In urma cu o luna, cand a fost aprinsa faclia la statuia lui Stefan cel Mare in prezenta lui Adrian Nastase au dat drumul la gaze in sat. Ca sa vada ca avem. Dar era numai la cateva case. Oamenii aia s-au pregatit ca au crezut ca vine la ei premierul, dar nu a mai venit“, adauga femeia.
O femeie in varsta statea la poarta casei ei, la umbra unui copac batran. Sotul Anicai Pila a fost, timp de 20 de ani, ingrijitorul statuii lui Stefan cel Mare. “A lucrat de cand a fost dezvelita si pana in 1995. A murit acum doi ani. Il mai ajutam si eu acolo la curatenie, la tuns iarba si la plantat flori. Era foarte curat pe vremea aceea“, povesteste femeia. Anica a lucrat la CAP, dar, dupa ce a murit sotul ei, a preferat sa ia jumatate din pensia lui si a renuntat la a ei. A dat 300.000 de lei pe 800.000. Se descurca greu, noroc ca are ceva pamant, chiar langa statuie. “Atunci cand merg acolo, plang cand vad ce mizerie este si cat e de neingrijit locul.“ In casa femeii au mancat Gheorghe Cozorici si alti actori care au muncit la filmul despre viata marelui voievod. Chiar daca erau cazati si aveau masa asigurata in Vaslui, actorii au vrut sa vada cum se mananca la taranii din partea locului. Au fost o data la Anica, le-a placut si au mai venit.
Tablita de pe scoala din sat arata ca aici se invata opt clase. Dar de cativa ani copiii au fost tot mai putini, asa ca in Bacaoani micutii mai pot face scoala doar pana in clasa a patra, iar apoi merg la Muntenii de Jos.
BACAOANI
“Stiu cine a fost Stefan cel Mare. Mai mult din cartile de istorie, ca eu nu sunt de aici din sat. Tinerii din zona merg des la statuie la gagicareala“ - Gabriela Butucel, localnica
2 iulie 2004: Podul Inalt - Plugari cu diploma de facultate
Satul Secuia pastreaza numele boierului Stanciu Secuiul, care avea pe aceste locuri mosia Sacuieni. Numele lui apare intr-un act al cancelariei domnesti din 1491. In prezent, nici un locuitor nu mai poarta numele lui Stanciu Secuiul.
Plugari cu diploma de facultate
Pe culmea din Manjesti, timpul face o bucla in care se amesteca prezentul si trecutul indepartat. In “satul directorilor“ care au ajuns in capitala, razesii lui Stefan au decazut la a fi plugari.OANA STANCU
Un pachetel de bomboane. Asta ii e rasplata pentru cateva ore de truda. O adancitura mare in tampla si obrazul stang au absorbit pasamite toata sudoarea si acum dezlipeste atent si un pic zgarcit pliculetul cu delicatese, in timp ce isi fereste picioarele ca sa nu se taie in plugul indelung ascutit. In fata, Mircea rumega in loc de ovaz intrebari existentiale despre rolul cailor pe lumea asta si istoria boilor la arat. Palimaru Ion nu e un copil. Ci un om la vreo 50 de ani. De azi-dimineata ara cu plugul la camp pentru un om care are si el acolo juma’ de hectar. Prins cu plata dulceaga, dar efemera, vecinul promite ca l-o ajuta si el pe plugar sa aduca o caruta cu lemne pentru la iarna. Palimaru Ion nici nu aude. Are de mers inapoi in sat ca mai are si pe la altul de tinut plugul de coarne. Ce s-o minuna domnisorica asta de la oras atat? El stie doar ca nu-i ia decat vreo ora jumate sa termine bucata aia de pamant. Palimaru Ion este un personaj al vremurilor noastre, intanit pe locurile unde razesii lui Stefan cel Mare au arat in oastea lui Soliman Pasa.
Calendarul lui nea Ion
Masina se poticneste, scanceste si urca greu culmile pana la Manjesti. Drumul e abrupt. Garduri aproape daramate de vreme lasa sa se zareasca cate o cabina telefonica nou-nouta. “E satul directorului RomTelecom, Condurache Vasile“, mi se explica. Dar nu e singurul ajuns mare pe la oras care se trage de aici. De pe la Vaslui mai toti directorii sunt manjisteni. Tanti Maria are si ea fetele plecate prin America. Se lauda ca ea insasi, desi nu are decat patru clase, a fost premianta. Si probeaza cu poezii despre Stefan cel Mare pe care le recita la 84 de ani ca si cum azi le-ar fi invatat. Au fost invatatori buni la Manjesti. Nea Ion Cotaia e de aceeasi parere: “Au fost profesori buni. Dar si materia prima a fost buna. Au fost constienti ca daca ramaneau la pamant era greu“. A ramas el, cu pamantul. De la razboiul marii uniri, tat’su a primit cinci hectare. Le-a obtinut inapoi dupa ce au trecut comunistii. “Mi le-a dat inapoi, da’ ce sa fac cu dansele? Ma uit la ele, dar n-am binoclu!“, rade smechereste nea Ion Cotaia. E muncit tot, plin de pamant, semn ca nu doar se uita. Tine gradina asa cum a invatat de la batranii lui. Are un calendar, o cartulie ingalbenita de vreme si roasa pe margini, din care afla daca anul acesta e bun pentru grau, daca va ploua sau nu etc. Precizia calculelor facute pe baza unor zodii neobisnuite merge pana la nivelul zilelor. Azi, 30 iunie. Va ploua. Confirmam ridicand usor spranceana. Hrisovul mai spune ca anul asta e bine ca secerisul sa inceapa mai din timp. Ca toamna va fi calduroasa, ca va fi grau mult, dar si ganganii multe. Incendii si mari razboaie in lume. “Si daca zice la carte sa nu puneti grau anu’ asta, asa faceti?“, intreb. “Pai da’, cartea asta e pentru tot globul, nu doar pentru Manjesti“, raspunde. Mosul de 84 de ani e prea istet ca sa cada in capcanele mele.
Jurnal de campanie
Data plecarii: 21 iunie 2004
Distanta parcursa: 1.434 km
Localitati tranzitate: 104
OANA STANCU
Joi, 1 iulie. Ziua a 11-a a calatoriei caravanei prin tara. Am lasat in urma Namoloasa si Marasestiul si am plecat in cautarea lui Stefan cel Mare. Si SFANT, subliniaza Viorel, izbind cu “t“-ul la trecerea sunetului prin dantura. S-a despartit cu greu de lautarii din Namoloasa cu care a impartit acorduri de vioara si isi compenseaza dorul cu o portie de umor moldovenesc la adresa marelui Stefan.
Masinile caravanei gonesc pe drumul spre Vaslui ca sa ajungem inainte de a se insera si sa apucam sa vorbim cu oamenii. Demersul il costa pe Lucian, soferul nostru, o amenda de trei sute de mii pe care o impuscam la trecerea pe langa radar si care e gata sa se dubleze a doua zi, cand depistam relativ greu un bancomat. Bine ca il depistam si mai si functioneaza, ca la Focsani era cat pe-aci sa ramana unul dintre noi sa spele vasele la restaurant, daca prin buzunare nu aveam lichiditati, iar cardul nu ne era de folos la un bancomat neprimitor.
Daca ceva te captiveaza imediat ce intri in Vaslui, trebuie sa fie numarul mare de flori la tot pasul. Noaptea miroase a petunii si a regina noptii, iar ziua trandafirii au culori pe care florarii din Bucuresti ar muri de invidie daca le-ar compara cu efectele sprayului cu care murdaresc ei florile.
Ne bucuram de apa calda ca de o vacanta la mare. Ca sa nu mai spun de Cristi si Alex coplesiti ca Bogdan, care-i la el acasa la Vaslui, se ofera sa le bage la spalat tricourile plecate de acasa de acum doua saptamani. Am cadea franti in asternuturi daca nu am avea de scris pagini intregi pentru a doua zi. Suntem o aparitie ciudata in fiecare oras sau sat in care poposim in forta, zece oameni, care merg cu laptopuri dupa ei si la masa, inghitind bucatele printre randurile batute repede pe tastatura sau fotografiile lucrate in photoshop. Prin sate, batranii strang din ochi la lumina blitz-ului si cred ca ii vom da la televizor. Primarul de la Muntenii de Jos aproape ca se sperie cand vede cati navalim in biroul sau sa-l intrebam despre locurile in care cu cinci veacuri in urma Stefan Voda a casapit cu 40.000 de moldoveni de trei ori mai multi turci condusi de Soliman Pasa.
Sunt locuri care seamana intre ele. Sate care au aceleasi si aceleasi probleme. Am ajuns sa admiram modelul cat mai vechi al caldarilor de la fantani, ca apa la robinet nu mai nadajduim sa gasim la taranul roman in Anul Domnului 2004. Comparam dintr-o localitate in alta inaltimea porumbului si ne bucuram sincer ca e mai maricel la Muntenii de Jos, desi grindina de saptamana trecuta l-a culcat la pamant. Ciresii sfideaza saracia oamenilor cu crengi gata sa se rupa de incarcatura rosie. Miroase sanatos a fum, a carne fripta, a lucerna, a baliga de vaca, a tei. Nu sunt insa amintiri care sa sape mai adanc in suflet decat oamenii pe care ii intalnim. O Maricica Ispas cu 16 copii de la Namoloasa, un Ropota sau un Cotaia St. Ion la Manjesti sunt suflete pe care le iei cu tine cand pleci. “Sa imbatraniti frumos!“, ne-au strigat aseara razesii lui Stefan. Ca voi, oameni buni, ca voi...
DRUMUL CARAVANEI
Etapa I - Hamangia
Etapa a II-a - Histria
Etapa a III-a - Jurilovca – Sulina – Sf. Gheorghe
Etapa a IV-a - Namoloasa – Marasesti
Etapa a V-a - Podul Inalt
Etapa a VI-a - Flamanzi
Etapa a VII-a - Darabani
Etapa a VIII-a - Humulesti
Etapa a IX-a - Tihuta
Etapa a X-a - Praid
Etapa a XI-a - Corund
Etapa a XIII-a - Horea, Avram Iancu, Rosia Poieni
Etapa a XIV-a - Castelul Huniazilor, Ghelari
Etapa a XV-a - Sarmizegetusa
Etapa a XVI-a - Petrila
Etapa a XVII-a - Maglavit
Etapa a XVIII-a - Izlaz
Etapa a XIX-a -Silistea Gumesti
Etapa a XX-a - Cuca Macaii
Sursa : Jurnalul National |
| 2004-07-02 00:39:51 |
 Postata de dan |
|
|
