| Delta Force |
O forta turistica ignorata. Un paradis unic in Europa, in care oamenii si natura isi disputa suprematia.Si care e redescoperit an de an mai mult de straini decat de romani.
 O noua etapa: din Dobrogea spre Moldova Caravana Jurnalului National a facut un tur complet al Deltei Dunarii, descoperind locuri mirifice, dar si cum traiesc oamenii in acest colt de Romanie. De azi, Caravana va lua pulsul Moldovei, primele reportaje fiind transmise de la Namoloasa si Marasesti. 29 iunie 2004: Sulina - Gulas si Unicum pe malul Dunarii
Primele marturii despre Delta Dunarii le avem de la “parintele istoriei“ Herodot (484-425 i. H.), care scria despre existenta a 5 brate ale Dunarii. Cea mai veche harta este schita intocmita de Strabon (63 i. H. – 19 d. H.).
Polybiu (sec. II i.Hr.) pomeneste in lucrarile sale despre 7 brate si de mari acumulari de nisip la gurile Istrului.
Cea mai ampla descriere a Deltei in care sunt trecute si coordonatele ei geografice, latitudinea si longitudinea, le avem de la Claudiu Ptolemeu (90-168 d.H.).
Din secolul al XV-lea si pana in secolul al XIX-lea, Dobrogea si gurile Dunarii vor fi stapanite de Imperiul Otoman.
Gulas si Unicum pe malul Dunarii
La o aruncatura de bat de Periprava, intr-un loc izolat, ferit de ochii indiscreti ai localnicilor, ungurii din tara vecina si-au ridicat o tabara de toata frumusetea. Corturile razlete asezate intr-o poienita pe marginea apei sunt dotate ca la carte: frigider, juma de porc afumat, unicum si un vin dulceag. Chiar si un dus a fost improvizat.MIHAI MUNTEANU, COSMIN BABII
Pe bratul Chilia, intr-unul dintre cele mai nordice puncte de pe harta, se afla o localitate lipoveneasca, Periprava. De la malul apei, un drum de pamant marginit de o mlastina si salcii plesuve te conduce catre inima satului de granita. Chiar de la intrare, pe dreapta, te intampina cladirea celor de la Politia de Frontiera. Postul de politie este important in zona, acestia fiind singura autoritate din satul in care doctor nu exista, iar primarul trece cand are chef, dupa cum spun localnicii. Pasim incet pe drumul principal pustiu la orele amiezii cand doar cativa copii se zbenguiau prin colb. Doar un batran cu barba alba statea in curtea casei sprijinit de gard. Abia vorbea, incerca din rasputeri sa comunice cu noi. Am crezut ca nu stie bine romaneste, dar ne-am inselat. Cu greu am aflat ca se numeste Ivan Danou si are 74 de ani. Rostea cu greu cuvinte din cauza bolii care-l macina de ani in sir. Incercand sa aflam mai multe despre mosneag, am chemat in ajutor un copil. Un pusti simpatic, care, dupa cum am aflat, venise in vacanta la bunici. Ca in fiecare an, de altfel, ne-a spus Alexandru Chelmencu, de 13 ani. Copilul a facut o ultima incercare pentru a intra in vorba cu mos Ivan. I-a rostit cateva cuvinte in ruseste. Reactia omului a fost aceeasi, din gatul batranului iesind doar mormaituri intelese doar de el. Agitat putin ca nu poate sa comunice, sa afle vesti importante poate pentru el, a pornit sprinten in afara curtii, pe ulita. L-am urmat pana la casa unui vecin. Ion Usov este un rus, un lipovean adevarat, dupa cum ne-a marturisit.
Fost sudor, acum pescar
“Candva am fost salariat la Tulcea. Lucram ca sudor la Santierul Naval. Apoi m-am imbolnavit de TBC si nu am mai putut sa muncesc. Mergeam la control medical din trei in trei luni“, ne spune bucuros ca are cu cine sa schimbe o vorba Ion. “Acum ma duc dimineata la pescuit si traiesc numai din ce prind. Mai lucrez, cand si cand, cu ziua, atunci cand gasesc de lucru. Sunt zile cand dupa o zi intreaga de tras cu setcile nu iese nimic. Avem voie cu doua ave (setci), doua lansete sau doua varse. Iarna, la copca, nu prea merge. Mai vindem stuf celor care vor sa-si construiasca o casa, dar nu avem voie sa taiem decat un anumit numar de snopi.“
Viata comunitatii se imparte intre treburile zilnice, gospodaresti, drumul la magazinele din sat si biserica. Din cauza conditiilor de viata, tinerii si-au parasit vechile servicii pe care le aveau si s-au intors acasa pentru a se face pescari. “Cu painea este cel mai greu. Ca sa avem ce pune la masa trebuie sa facem comanda la baietii de la vapor.“ Iarna, situatia este dificila cand ingheata Dunarea. “Cand vin sloiurile de gheata pe Dunare mai este cum mai este. Dar atunci cand ingheata Dunarea si canalele nu mai circula nimic. Suntem izolati. Atunci merg pe gheata, pe canale inghetate pana la Sulina pentru a ma aproviziona.“
Pe timpul iernii, viata batranilor fara ajutor din sat este foarte grea din cauza incalzirii. Lemnele de foc se gasesc, dar sunt scumpe, greu de suportat din pensiile mici ale oamenilor. Costa doua milioane de lei o remorca de lemne. Anul trecut, primaria a distribuit gratuit lemn de foc catorva familii numeroase care au copii mici. “Dar ce fac batranii cu o pensie de 300.000 de lei pe luna“, spune interlocutorul nostru.
Pescari sportivi
Facem cale intoarsa simtind o strangere de inima pentru oamenii care cu greu se descurca cu traiul zilnic. Doar cei cativa turisti care au iesit de pe-o ulita ne-au dat speranta ca viata localnicilor se va imbunatati o data cu dezvoltarea turismului. O salupa rapida ne-a dus la cateva minute de mers, pe malul Dunarii, acolo unde satenii ne-au spus ca se afla campati niste turisti unguri. Intr-un loc ales, printre palcuri de copaci inalti, sunt rasfirate cateva corturi. Halci zdravene de porc afumat stau agatate pe o franghie dintre doi copaci. Ceaunul este asezat pe pietre, iar aburii gulasului ies pe langa capac. In apropiere, la marginea taberei, pescarii sportivi au amenajat un dus. Peste tot, sprijinite de corturi, stau “obiectele muncii“, lansetele. Cele sase barci de motor cu care au venit, patru personale si doua inchiriate, stau acostate pe mal gata de drum. Peste tot domneste o curatenie si o ordine exemplara. N-ai sa vezi vreun muc de tigara aruncat pe jos. Ghidul, un impatimit al Deltei, ale carei frumuseti le-a descoperit de 18 ori inainte de Revolutie, este un ungur din Arad. Acum el s-a stabilit la Seghed, in Ungaria. Este singurul care vorbeste romaneste.
Trofee de 71 kg
“Suntem aici sapte persoane dintr-o gasca de 12 care venim frecvent in Delta Dunarii. Sejururile tin 12 zile, de doua ori pe an. Cand ajungem in Ungaria incepem imediat sa calculam cate nopti trebuie sa dormim pana la urmatorul sejur.“ Deja, pentru cei care vor veni in toamna la pescuit sportiv este pregatita cealalta jumatate din porcul de 100 de kilograme pe care l-au taiat special pentru aceasta ocazie. Nici unicumul, o bautura traditionala ungureasca, nu lipseste de pe masa turistilor. El este pastrat in frigider si consumat rece. Drumul pana acasa, aproximativ 1.100 de kilometri, nu este o piedica pentru turistii impatimiti. In gasca ungurilor se afla oameni cu o situatie materiala foarte buna – Andras Bechesi este patronul unei firme de climatizare si incalziri centrale –, dar si persoane mai putin instarite. Suta, de exemplu, isi dramuieste cu grija banii, economisind tot anul. “Robert, concesionarul zonei, a vrut sa ne alunge din prima zi, dar a vazut cum arata tabara si s-a razgandit. Aici am avut numai statisfactii. Am prins trofee impresionante. Somn de 55, 62 si 71 de kilograme“, ne spune ghidul in timp ce mangaie cu placere o catea. Linda este mascota taberei. Au luat-o de la Matita, au spalat-o, ingrijit-o si ingrasat-o.
IZOLARE
“Cand vin sloiurile de gheata pe Dunare mai este cum mai este. Dar atunci cand ingheata Dunarea si canalele nu mai circula nimic. Suntem izolati. Atunci merg pe gheata, pe canale inghetate pana la Sulina pentru a ma aproviziona.“ - Ion Usov pescar
PESCAR
“Suntem aici sapte persoane dintr-o gasca de 12 care venim frecvent in Delta Dunarii. Sejururile tin 12 zile, de doua ori pe an. Cand ajungem in Ungaria incepem imediat sa calculam cate nopti trebuie sa dormim pana la urmatorul sejur.“ - Andras Bechesi Patron
29 iunie 2004: Sulina - “Turismul e viitorul“
A concesionat activitatea de pescuit si recoltare stuf din trei zone din Delta din pasiune pentru natura. Robert Raduta spune ca in zona ar trebui exploatat potentialul turistic, deoarece “munti si mare mai exista in Europa, dar Delta este unica“.CRISTIAN PETRU
Imi imaginam ca arata altfel o persoana care concesioneaza activitatea de pescuit industrial si sportiv si de recoltare a stufului. Credeam ca locuieste la Bucuresti si vine rar in Delta Dunarii. Robert Raduta insa petrece aproape cinci luni departe de familie, in Delta. Spune ca a concesionat 80% din pasiune si 20% deoarece se simte obligat anilor frumosi petrecuti in zona. “Vin in Delta de 35-40 de ani. In perioada ’81-’89, baza BTT de la Rosu a fost dezvoltata cu ajutorul si pe banii turistilor adusi de mine. In perioada aceea locuiam in Germania. Am avut multe probleme cu autoritatile romane de pe vremea aceea. Dar au fost cei mai frumosi ani. Si de aceea m-am intors acum“, povesteste Robert. Cativa ani, din 1991 si pana in 1999, nu a mai fost in Delta. Preluase lacul de la Sarulesti, din apropierea Bucurestiului si voia sa se ocupe de amenajarea lui. “Stiam ca daca mai vin, aici, in Delta, o sa raman. Dar in perioada in care am stat in Germania am invatat ca daca incep o treaba trebuie sa o si termin. Asa ca am stat acolo pana am gasit pe cineva care sa se ocupe de afacerea mea.“
Pasiunea l-a adus in Delta
In 1999 a venit in Delta, unde a cumparat cherhanaua de la Matita si incet-incet s-a mutat aici. “Nu am cumparat Matita ca sa fac o afacere, ci pentru ca mi s-a parut cel mai frumos loc din Delta. In 2003 am concesionat activitatea de pescuit industrial si sportiv si de recoltare stuf pe 10.000 de hectare in complexul de lacuri Matita – Merhei si 60 de kilometri liniari pe Dunare. Am voie sa prind 400 de tone de peste pe an si platesc redeventa anuala doua miliarde. Dar fizic nu se poate pescui atat de mult. Prindem cam 200 de tone de peste. Aproximativ 70% din acesta este caras si babusca, 30% crap, somn si stiuca. Pe Dunare se mai prinde pastruga si rar nisetru si morun“, spune Raduta.
Castiguri mici
Primele probleme cu care s-a confruntat atunci cand a ajuns in Delta Dunarii au fost braconierii. A pus paznici, iar braconajul aproape a disparut din zonele concesionate de el. Robert Raduta sustine ca din pescuit industrial nu se poate castiga, cel putin nu in primii ani. “Sa va dau un exemplu ca sa vedeti cat de putin se castiga. Eu platesc pescarului pentru un kilogram de crap 35.000 de lei. Platesc la stat 10.000 de lei pentru fiecare kilogram si ma mai costa 6.000 de lei drumul pana la Tulcea. Pana acolo pestele pe mine deja ma costa 51.000 de lei. Si il vand cu 75.000 de lei. Iar din ce imi ramane trebuie sa imi platesc angajatii, impozitele, taxele, generatoarele de curent, uzura motoarelor si altele“. Cei 120 de pescari care ii aduc pestele lui Raduta nu sunt angajatii lui. Au doar un contract de colaborare. “Pana acum pescarii de aici considerau ca Delta este a lor. Pescuiau si nu plateau impozite, iar asta a dus la reducerea pestilor de aici. Acum sunt nemultumiti de cand a fost concesionat, pentru ca nu mai pot face tot ce vor ei.“ Totusi, Raduta considera ca pescarii trebuie sa fie ajutati de statul roman. “Ar trebui ca cei care au veniturile anuale sub 100 de milioane de lei sa nu mai plateasca impozit“, propune Robert.
Vrea sa faca turism
Pentru a fi cat mai aproape de afacerea lui din Delta, Robert vine aici, din Bucuresti, de cateva ori pe saptamana. Spune ca nu i se pare obositor drumul. Atat timp cat faci ceva cu pasiune nu ti se pare greu. “Nu vreau sa castig bani din pescuit, ci din turism. Dar daca nu concesionam aici, nu puteam face turism, pentru ca nu ar fi avut unde sa pescuiasca. Cred ca turismul inseamna viitorul. Daca munte si mare mai au si altii in Europa, Delta avem doar noi. Trebuie sa fie valorificat potentialul turistic.“ Pana acum Robert a construit doua complexuri turistice, unul la Matita si unul la Periprava. La primul sunt 17 camere duble, iar la al doilea 10 camere. Transportul de la Tulcea se face fie cu salupa, fie cu pasagerul la Periprava.
PESCUIT
“In toata Europa se folosesc la pescuitul industrial plase cu fir de nailon, adica monofilament. La noi a fost condamnat prin lege plecandu-se de la o premisa gresita. Ar trebui interzis monofilamentul cu ochiuri mici. Conteaza dimensiunea ochiului si nu materialul. Ce ar fi daca Ilie Nastase ar fi obligat sa joace cu o racheta din lemn, in timp ce altii ar juca cu rachete din alte materiale?!“, spune Robert Raduta. In Ucraina, pescuitul cu monofilament nu este interzis. Pescarii lor pescuiesc cu astfel de plase, in timp ce ai nostri sunt obligati sa foloseasca unele mai proaste. Raduta sustine ca in cazul in care pescuitul cu monofilament ar fi din nou legal, acest lucru ar fi in beneficiul atat al concesionarilor care si-ar realiza cota cat mai repede, cat si al pescarilor, care ar avea timp si pentru agricultura.
NEMULTUMIRI
Se trezesc dimineata devreme sau nu dorm deloc. Din tata in fiu, pescarii din Delta au fost obisnuiti sa traiasca din Dunare. Sa pescuiasca si sa manance din ceea ce prind. Dupa concesionarea activitatii de pescuit, locuitorii Deltei au fost nevoiti sa plateasca impozite si sa vanda ceea ce prind concesionarului la pretul stabilit de acesta. Nemultumiti de noutatea din viata lor si a Deltei, pescarii se plang ca li s-a luat meseria pe care o cunosteau de o viata. “S-au concesionat apele de aici de catre persoane cu bani. Noi acum ce facem, din ce mai traim?!“, se intreaba pescarii. Indraznesc sa isi puna astfel de intrebari doar atunci cand concesionarii nu sunt de fata. Pentru ca acestia sunt cei care le platesc pestele prins si le dau uneori barci si unelte de pescuit.
50 de turisti englezi pentru Periprava
Concursul de pescuit de la Sarulesti l-a adus la Robert Raduta pe copertile unor importante reviste de pescuit cu difuzare internationala. Una dintre ele, editata de England Publications, a publicat fotografia lui Raduta chiar pe coperta, articolul fiind un precedent in istoria revistei: pana atunci englezii au publicat doar imagini cu pescari englezi si capturile lor spectaculoase. Datorita acelui articol, 50 de turisti englezi ar putea ajunge in aceasta toamna in Delta Dunarii, la Periprava. Rob Hughes, un jurnalist englez pasionat de pescuit, se afla zilele acestea la Periprava pentru a studia posibilitatea ca englezii – mari amatori de pescuit – sa poata veni pe bratul Chilia. Hughes este pentru prima data in delta si se declara incantat de cele gasite. “Cand am venit aici, cei care mai fusesera mi-au spus sa ma astept la ceea ce m-as astepta cel mai putin. Asa s-a si intamplat! Este fantastic si cred ca este o sansa destul de mare ca 50 de englezi sa vina la toamna la Periprava“, spune Hughes.
29 iunie 2004: Periprava - Canalul care seaca Delta
Ultima localitate pe malul romanesc al Dunarii, inainte de varsarea fluviului in Marea Neagra, este Periprava.
Singura cale de acces aici este barca. In aceasta zona, Dunarea este marginita pe de o parte de malul romanesc, iar pe cealalta de cel ucrainean.
Accesul catre adevarata “inima“ a Deltei se poate face ori pe bratul Chilia, din localiatatea Periprava, ori de pe bratul Sulina prin canalele aflate la sud de localitatile Crisan sau Mila 23.
Canalul care seaca Delta
La 20 de kilometri fata de locul in care Dunarea se varsa in mare prin bratul Sulina, ucrainenii au inceput sa-si sape canal de iesire la Marea Neagra. Trei drage au inceput cam de pe la jumatatea lunii aprilie sa sape canalul Bastroe pentru a-l face navigabil, spun surse autorizate.MONICA IORDACHE, OANA STANCU
Ucrainenii s-au apucat practic sa sape fundul canalului Bastroe, la iesire in Marea Neagra, urmand sa urce pe bratului Chilia, pentru a le face navigabile. Punctele de lucru ale ucrainenilor au fost fotografiate pentru prima data de la mare inaltime de catre fotoreporterii Jurnalului National. Sapaturile au ca scop uniformizarea fundului canalului pana la batimetrica (linia care uneste punctele cu aceeasi adancime) de 9 metri. Primul utilaj, o draga refulanta de mare capacitate, a fost adus in luna aprilie, iar urmatoarele utilaje, in urma cu doua saptamani, spun surse autorizate. Dragele aduna materialul rezultat din sapaturi, il depoziteaza si apoi il arunca in mare, aproape de golful Musura, la nord de Sulina. Mica insula pe care acum poposesc pelicanii, formata deja in acest loc, se va mari din cauza aluviunilor, iar in 10-15 ani va bloca celelalte guri ale Dunarii in zona Litoralului romanesc. Pentru ca aluviunile sa nu acopere ceea ce au dragat ucrainenii, acestia vor fi nevoiti sa construiasca diguri de piatra care sa incadreze gura canalului Bastroe. Apoi, ucrainenii vor inainta pe bratul Chilia, pe partea care apartine Ucrainei, pana la Portul Reni, trecand pe langa Valcov, un sat, de la intersectia canalului Bastroe cu bratul Chilia. Acum, 60% din apa Dunarii se scurge pe bratul Chilia, iar adancirea lui si a canalului Bastroe va atrage o si mai mare parte a apei, celelalte zone ale Deltei uscandu-se.
Institutul National de Cercetare – Dezvoltare Delta Dunarii, din cadrul Ministerului Agriculturii, sustine intr-o nota privind impactul asupra Deltei Dunarii ca lucrarile la canal vor afecta delta secundara a bratului Chilia, traversand o zona cu regim de protectie ecologica integrala, aflata sub jurisdictia UNESCO. Problema canalului va fi discutata la summit-ul Uniunea Europeana – Ucraina, care va avea loc luna viitoare. La intalnire, ucrainenii vor incerca sa obtina statutul de vecin privilegiat al UE si vor incerca probabil sa ceara acest lucru in schimbul stoparii lucrarilor la canalul Bastroe.
Proiectul canalului Bastroe
Lungimea totala a noii cai va fi de 160 de kilometri, de la gurile Dunarii pana la Portul Reni
Pe Bastroe, lucrarile de dragare a fundului canalului se vor face pe o distanta de trei kilometri
Lucrarile sunt executate de compania germana Josef Mobius Baugelsellschaft GMB
Se estimeaza ca noul canal va fi tranzitat de 1.000 de nave anual
Ucraina va castiga aproximativ 50 de milioane de dolari
Acum, navele ucrainene pot sa ajunga la Marea Neagra doar prin bratul Sulina, tranzitand Romania, contra unei taxe de pilotaj
Constructia canalului va schimba regimul hidrologic al Deltei Dunarii
“O sa sapam dupa peste“
Guvernatorul Deltei Dunarii, Virgil Munteanu, crede ca aceasta zona va fi fatal afectata de constructia canalului Bastroe.
Jurnalul National: Care sunt consecintele construirii acestui canal?
Virgil Munteanu: In primul rand, acest canal va afecta iremediabil Delta Dunarii in Ucraina si va afecta – nu stim in ce masura – partea de nord a Deltei in Romania. Se va modifica regimul hidrologic...
Adica va scadea cota...
Va scadea panza freatica, pot aparea lacuri sau ghioluri sau canale care vor ramane uscate etc. Oamenii din Periprava erau extrem de preocupati de acest canal si mi-au spus: “Dar voi ce faceti ca sa nu ramanem pe uscat, ca o sa ne ducem sa sapam dupa peste...“.
Asta ne spuneau si noua ca apele scad, iar pestele pleaca, nu sta la apa mica.
Da. Asa este. Foarte adevarat. Numai ca acestea sunt doar consecintele pe care le intrevedem. Nu putem vorbi de niste consecinte declarate definitiv pentru ca noi nu avem un studiu de impact. Noi asta am cerut in permanenta: un studiu de impact care sa reflecte consecintele acestui canal.
Iar ucrainenii nu au un astfel de studiu?
Studiul pe care il au ei a fost contestat de catre Administratia Rezervatiei Biosferei din Ucraina si de catre Academia de Stiinte de la Kiev.
Si ce arata acest studiu?
Ca totul este roz. Mai trebuie spus ca nu poate fi uitat faptul ca in partea de nord a Deltei Dunarii din Romania se gaseste cea mai mare colonie de pelicani din Europa si se gaseste Padurea Letea, prima rezervatie naturala declarata in Romania in 1936. Daca acest canal va drena apele din zonele amintite si panza freatica va scadea, in primul rand, pelicanii nu vor avea unde sa stea, iar in al doilea rand, copacii de la Letea se vor usca. Acestea sunt doar niste observatii pe care le facem de bun-simt. Nu putem spune ca avem o certitudine stiintifica. Impactul adevarat se demonstreaza printr-un studiu.
Care este nivelul lucrarilor in acest moment?
Din ultimele informatii s-au oprit. Nu stim din ce considerente.
Bun, exista un interes economic cert al Ucrainei de a face acest canal pe Bastroe. Suma pe care statul vecin ne-o plateste este de cat? 150 de milioane de dolari anual?
Nici pe departe. Numarul navelor din Ucraina care traverseaza in prezent canalul Sulina este relativ mic. Deci nici vorba sa se ridice la o asemenea suma.
Si atunci cum se justifica decizia de a investi intr-un canal care presupune niste costuri uriase, in loc de a plati redeventa Romaniei? Se amortizeaza aceasta investitie?
Nu ma pot pronunta. Dar ganditi-va ca s-ar disponibiliza o mare suma de bani pentru o lucrare sub apa. Intelegeti-o dumneavoastra.
Cum poate fi rezolvata aceasta situatie?
Imi pare rau ca trebuie s-o spun, dar trebuie o masura de forta. Este vorba de respectarea tuturor conventiilor internationale pe care Ucraina si le-a asumat.
PERICOL
“Aici se gasesc cea mai mare colonie de pelicani din Europa si Padurea Letea. Daca acest canal va drena apele din zonele amintite, pelicanii nu vor avea unde sa stea, iar Letea se va usca“ - Virgil Munteanu Guvernatorul Deltei Dunarii
Ucraina tace si face
Demersurile Ministerului Afacerilor Externe roman pentru transarea chestiunii canalului Bastroe s-au izbit de un zid al tacerii din partea ucraineana. Din momentul in care au aflat despre inceperea constructiei, autoritatile romane au cerut, in numeroase randuri, explicatii Ucrainei. Bogdan Aurescu, secretar de stat in MAE, ne-a declarat ca partea ucraineana are obligatia de a informa si de a consulta Romania in acest caz. Pana acum, MAE roman a trimis 13 note verbale MAE ucrainean, in care solicita confirmarea oficiala a inceperii lucrarilor si organizarea unor consultari bilaterale. MAE al Ucrainei nu a avut nici o reactie. Diplomatii romani au abordat aceasta problema cu prilejul mai multor intrevederi avute cu diplomati ucraineni in Romania si in Ucraina, tot fara sa smulga vreun raspuns din partea acestora din urma. (Claudiu Tarziu)
Sursa : Jurnalul National
|
| 2004-06-29 10:22:07 |
 Postata de dan |
|
|
