| “Vedem primii soarele si ultimii dreptatea!“ |
La Sfantu Gheorghe, nevestele pescarilor iau zeci de milioane de lei pe cecuri pentru munca dura a barbatilor de pe mare
Zilnic, barcile incarcate cu pescari ies in larg, la Talien, in apropierea tarmului de la Sfantu Gheorghe.
 Reformele au ajuns si in Delta si schimba viata pescarilor intr-un sens pe care obiceiurile locului nu pareau sa-l accepte. Caravana Jurnalului National relateaza din locul unde soarele rasare cu patru minute mai devreme decat la Bucuresti.
DESCOPERIREA ROMANIEI – 26 iunie 2004
Romania este cel mai mare exportator de caviar din lume
Dunarea transporta 45 de kilograme de sedimente pe secunda, totalul intr-un an depasind 1,5 miliarde de tone. Canalele Deltei sunt semnalizate cu 2.300 de placute si indicatoare de navigare
Numai 2,1% din populatia Deltei e implicata in turismul rural
Delta Dunarii este campioana Europei
La capatul unui drum ce depaseste 2.840 km, colectand apele unui bazin hidrografic care acopera 8% din continentul european, Dunarea construieste la intalnirea sa cu Marea Neagra, de mai bine de 16.000 de ani, una dintre cele mai frumoase delte din Europa si din lume.RADU TUTUIANU
Intinderile de apa si uscat care s-au format in Delta ofera conditii ideale de viata buna pentru un numar mare de specii de plante si animale. Delta Dunarii constituie un adevarat muzeu al biodiversitatii. Rezervatia Biosferei Delta Dunarii are o suprafata totala de circa 5.800 kmp.
Prin rezervatie trece paralela 45, care marcheaza jumatatea distantei dintre Ecuator si Polul Nord. Aceasta pozitie cu semnificatii climatice a avut o mare influenta in decursul timpului asupra traseelor migratoare. Pozitia sa geografica si conditiiile complexe in care functioneaza rezervatia impun existenta unui program special de administrare a acestei zone. Acest program, cuprinzand obiectivele principale necesare pentru realizarea unui management ecologic in rezervatie, a fost elaborat in cadrul Administratiei Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii.
O data cu adoptarea Legii nr. 82/1993, privind infiintarea Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii (RBDD), in scopul conservarii ecosistemelor naturale pe care le detine si pentru dezvoltarea durabila a zonei, a fost creata Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii (ARBDD), institutie care administreaza patrimoniul natural din domeniul public de interes national pe acest teritoriu. Intre atributiile ARBDD se numara: asigurarea masurilor necesare conservarii si protectiei biodiversitatii, aplicarea masurilor de reconstructie ecologica, evaluarea starii resurselor naturale si a valorificarii acestora, in acord cu potentialul lor de regenerare si cu capacitatea de suport a ecosistemelor, emiterea acordului si autorizatiei de mediu privind desfasurarea activitatilor economice, organizarea activitatilor de informare si educatie ecologica.
Exploatare si conservare
Rezervatia conserva exemple de ecosisteme caracteristice si contine: zone strict protejate, zone de utilizare traditionala a resurselor piscicole, vegetale, cinegetice, peisagistice si zone-tampon pentru a reduce impactul activitatilor umane. Delta Dunarii este o zona marina in care oamenii reprezinta o componenta integrala si care este administrata pentru obiective mergand de la protectia completa pana la productia intensiva, dar durabila. Rezervatia este un centru regional pentru monitoring, cercetare, educare si instruire asupra ecosistemelor naturale si administrative. In acest loc oamenii de stiinta, populatia locala si factorii de decizie guvernamentali coopereaza mai mult sau mai putin in dezvoltarea unui program pentru administrarea teritoriului si apelor, pentru rezolvarea necesitatilor umane si conservarea proceselor naturale, a resurselor biologice.
Delta imbatraneste incet
Pe langa reconstructia ecologica de recuperare a suprafetelor deltaice devenite agricole sub comunism, in delta ARBDD urmareste sa imbunatateasca regimul hidrologic. Din cauza ca s-au taiat haotic canale catre stuf, este necesara inchiderea sau dragarea lor. Dunarea transporta o cantitate uriasa de sedimente, 45 kg/sec., rezultand un total de 1,5 milioane tone de sedimente intr-un an. Daca factorul uman n-ar interveni prin lucrari artificiale, procesul de imbatranire a Deltei s-ar precipita si intr-o suta de ani Delta s-ar putea transforma in uscat. De asemenea, canalele Deltei sunt semnalizate cu 2.300 de placute si indicatoare de navigare.
Patru capitale europene fara statie de epurare
Din pacate, s-a simtit adeseori tendinta de supraexploatare a unor resurse naturale din Delta. Aceasta tendinta se manifesta si in prezent printr-o presiune crescuta asupra acestor resurse si in special asupra pestelui si pasunilor, precum si tendinta de a dezvolta unele activitati economice nepotrivite sistemului deltaic. Astfel, s-a dereglat echilibrul natural existent prin disparitia unor zone de reproducere naturala a pestelui sau a altor specii, prin colmatarea unor canale sau prin aparitia fenomenului de eutrofizare a apelor lacurilor si baltilor. Efectele negative generate de activitatea umana din interiorul Deltei se cumuleaza cu cele generate de astfel de activitati in afara Deltei. De exemplu, nici una dintre cele patru capitale europene (Viena, Bratislava, Budapesta si Belgrad) nu detine statie de epurare a apei inainte de a deversa toate reziduurile menajere si industriale in apele fluviului. Romania este cel mai mare poluant al Dunarii, insa detine si cea mai mare parte din aceasta; Germania si Austria, care detin parti reduse din fluviu, polueaza laolalta cat Romania. Astfel, exista riscul ca aceste efecte conjugate sa afecteze in continuare echilibrul ecosistemelor naturale si sa se agraveze daca nu vor fi luate masuri de reducere a fenomenelor negative de refacere a unor zone afectate, de protejare a celor existente a caror valoare nu este afectata si de cooperarea locala sau regionala privind aceste actiuni.
Alternative la pescuitul profesionist
Populatia activa din zona Deltei insumeaza cam 12 mii de persoane. Daca alta sursa de venit decat peste n-ar exista, ar trebui sa fie 12 mii de pescari profesionisti. Insa o asemenea aberatie este impiedicata de studiile stiintifice avizate de Institutul National de Cercetare si Dezvoltare a Deltei Dunarii – Tulcea; se restrictioneaza efortul de pescuit astfel incat sa se asigure si protejarea rezervatiei. Inainte de ’89, in Delta existau 800 de pescari profesionisti, azi sunt 1.700 de pescari cu autorizatie, plus 4.500 de pescari familiali care au dreptul sa pescuiasca zilnic 3 kg fiecare. Pescarii profesionisti obtin un venit mediu lunar de 5 milioane de lei si lucreaza pentru firmele care au concesionat activitatea de pescuit pe diferite zone din Delta. Intr-un an, pescarii cu autorizatie pescuiesc 3.000 t, cei familiali 3.400 t, iar pasarile consuma 8.000 t. Alte surse de venit pentru locuitorii Deltei pot fi reprezentate de agroturism (in prezent, doar 2,1% din populatia Deltei e implicata in turismul rural), recoltarea de plante naturale, apicultura (flora melifera este prezenta aici din mai pana in octombrie), cresterea animalelor, agricultura pentru consum propriu sau cu productie ecologica, recoltarea de stuf, broaste, lipitori.
Importanta internationala a Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii
Administratia rezervatiei are de ales intre a implementa proiecte economice profitabile pe termen scurt, insa cu efecte ireparabile pentru mediu, sau sa protejeze pe cat posibil aceste valori naturale de atacul investitorilor. Interesele comunitatilor locale sau ale unor grupuri trebuie impacate cu protejarea vegetatiei si faunei din Delta. Delta Dunarii nu este doar a Romaniei, ci si a Europei, fiind ultima zona naturala umeda de pe continent. Valoarea universala a rezervatiei a fost recunoscuta prin includerea acesteia in reteaua internationala a rezervatiilor biosferei (august 1990). Tot atunci, Rezervatia Biosferei Delta Dunarii a fost recunoscuta in septembire 1990 ca Zona umeda de importanta internationala, mai ales ca habitat al pasarilor de apa, prin Conventia RAMSAR (locul 8 ca suprafata din cele peste 600 astfel de zone). Valoarea de patrimoniu natural universal a rezervatiei a fost recunoscuta prin includerea acesteia in Lista Patrimoniului Mondial Cultural si Natural, in decembrie 1990.
Vegetatie splendida, fauna magica
Delta Dunarii este o adevarata banca naturala de gene, de valoare inestimabila pentru patrimoniul natural universal, numarul total de 5.149 de specii de flora si fauna incluzand: cea mai mare parte a populatiei europene de pelican comun – 8.000 de exemplare si pelican cret – 200 ex., 60% din populatia mondiala de cormoran pitic – 6.000 ex., 50% din populatia de gasca cu gat rosu (in timpul iernii) – 40.000 ex. Doar in Delta Dunarii sau la televizor strainii pot vedea gasca cu gat rosu, doua specii de pelicani, tiganusi sau cele sase perechi de vulturi codalb. Aceste pasari rare care iarna si vara vin cu milioanele de la Cercul polar beneficiaza in Delta de un ecosistem nederanjat, fiind protejate de orice vanatoare. Stuful formeaza in Delta una dintre cele mai intinse suprafete compacte din lume, iar padurile Letea si Caraorman reprezinta limita nordica pentru doua specii rare de stejar, frecvent intalnite in zonele sudice ale Peninsulei Balcanice si Italice.
Turism select
Societatea Regala pentru Protectia Pasarilor are doua milioane de membri cotizanti, care ar putea ajunge in patru ore de la Londra in Delta Dunarii. Acest tip de turisti privesc prin binoclu, isi iau notite si nu aduc nici un prejudiciu rezervatiei biosferei. Daca se vor aplica normele de protejare a Deltei, valabile in prezent, exista sanse ca peste 50 de ani in Delta sa aflam acelasi cadru natural, netulburat de strazi largi, ba chiar autostrazi, hoteluri impozante. In alte delte din Europa, la Pad (Italia) sau Rhon (Franta), tinuturile altadata salbatice sunt azi antropizate. Pentru a vedea o egreta sau un nufar galben acolo umbli o zi intreaga, pe cand in Delta Dunarii asemenea raritati iti ies in cale cu duiumul.
Fluviul Uniunii Europene
Al doilea fluviu ca marime din Europa – dupa Volga. Lungime 2.840 km. Suprafata bazinului hidrografic = 817.000 kmp. Izvoraste din Muntii Padurea Neagra si se varsa in Marea Neagra, tot langa o padure neagra – Padurea Caraorman (in etimologie turca). Ia nastere prin unirea a trei izvoare: Breg, Brigach, Donau Quelle si se uneste cu marea prin trei brate: Chilia, Sulina, Sf. Gheorghe, formand Delta Dunarii. Cel mai international fluviu de pe planeta: strabate zece tari – Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croatia, Serbia, Romania, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina; strabate patru capitale: Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad.
Locul I in lume
Romania ocupa primul loc pe plan mondial la exportul de caviar. Anual se exporta 3.600 kg de caviar, in conditiile in care un kilogram de icre negre costa la iesirea din tara 600 de euro, iar pe pietele externe se vinde la 1.000 de euro. Cea mai mare intindere compacta de stuf se afla in Delta si reprezinta cel mai mare filtru natural din lume. Primul loc in privinta reconstructiei ecologice. Prin drenare si indiguire se incearca diminuarea presiunilor la care este supusa Delta: presiuni naturale – avansarea marii, si artificiale. La ordinele lui Ceausescu, 80.000 ha din Delta au fost transformate in terenuri agricole. Din 1990 incoace, 10.000 ha s-au recuperat prin proiecte sustinute de statul roman si Uniunea Europeana.
Statistica
Inainte de ’89, in Delta existau circa 800 de pescari profesionisti, azi sunt 1.700 cu autorizatie, plus alti 4.500 de pescari familiali care au dreptul sa pescuiasca zilnic 3 kg de peste.
Lungime
In lungul ei drum prin Europa, Dunarea, al doilea fluviu ca lungime de pe continent, strabate zece tari: Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croatia, Serbia, Romania, Bulgaria, Republica Moldova si Ucraina si trece prin patru capitale: Viena, Bratislava, Budapesta si Belgrad.
Turism
Campingul poate fi practicat de vizitatori numai cu respectarea unor conditii: corturile sa nu fie asezate in zone strict protejate, sa nu se arunce gunoaie si sa nu se taie stuf pentru a se face focul. Amenda in cazul nerespectarii acestor cerinte poate ajunge la 10 milioane de lei.
Cazare si campare
In Delta exista 600 de vase pentru transportarea persoanelor. Acestora li se adauga un numar de 50 de hoteluri plutitoare, in care pot fi cazati maximum 1.000 de turisti. Cine doreste mai multa independenta de miscare si costuri mici poate veni cu cortul. Pentru ca locuri de campare amenajate sunt prea putine, inca se mai permite instalarea corturilor la intamplare. Conditiile de respectat sunt minime: sa nu fie in zone strict protejate, sa nu se arunce gunoaie, sa nu taie stuf pentru foc. Cine incalca aceste reguli risca o amenda de 10 milioane de lei.
Afacere
In fiecare an, Romania exporta aproximativ 3.600 kg de caviar, vandute cu 600 de euro kilogramul la iesirea din tara. Pe pietele externe, pretul unui kilogram de icre negre depaseste 1.000 de euro.
Ucraina are o bucatica
Debitul mediu la intrarea in Delta: 635 mc/s. Distributia debitului pe cele trei brate: Chilia 58%, Sulina 19%, Sf. Gheorghe 23%. Lungimea fluviului – 2.840 km – este echivalenta cu lungimea bratelor canalelor si garlelor Deltei Dunarii. Delta Dunarii este situata in Romania si Ucraina. Suprafata totala este de 4.178 kmp din care: 82%, adica 3.446 kmp apartin Romaniei, iar 18% – 732 kmp, apartin Ucrainei. Este unica delta din lume declarata rezervatie a biosferei. In reteaua mondiala UNESCO sunt 352 de rezervatii ale biosferei in 87 de tari.
Recuperare
La ordinele dictatorului Nicolae Ceausescu, circa 80.000 ha din Delta Dunarii au fost transformate in terenuri agricole. Din 1990 incoace, s-a reusit recuperarea doar a 10.000 ha, aceasta facandu-se prin proiecte sustinute financiar de statul roman si Uniunea Europeana.
2,5% din Romania
Unitatile fizico-geografice componente: Dunarea maritima pe sectorul Galati-Sulina, Lunca inundabila pe sectorul Isaccea-Tulcea, Delta Dunarii, Saraturile Murighiol, Complexul lagunar Razim Sinoe, Litoralul Marii Negre de la bratul Chilia pana la Capul Midia. Suprafata 5.800 kmp – 2,5% din suprafata Romaniei. Locul 22 pe Glob si 3 in Europa, dupa Volga si Kuban. Una dintre cele mai mari zone umede din lume – ca habitat al pasarilor de apa, detinatoare a 30 de tipuri de ecosisteme. Cea mai intinsa zona compacta de stufarisuri de pe planeta – 1.560 kmp.
26 iunie 2004: Delta Dunarii - “Vedem primii soarele si ultimii dreptatea!“
Suprafata: 5.800 km2
Populatie activa: 12.000 de persoane
Transport: 600 de vase,
50 de hoteluri plutitoare
Pescuitul reprezinta principala activitate din regiune, participand cu 3/4 din productia interna de peste.
Pestii sunt prezenti prin 65 de specii, cei mai multi de apa dulce (60%), restul migrand primavara din Marea Neagra. Intre acestia din urma, sturionii si scrumbiile au rol important atat stiintific, cat si economic.
Locuri de pescuit
Canalul Crisan – peste mic sau mare, Mila 23 – peste mic, Fortuna I (Sontea).
“Vedem primii soarele si ultimii dreptatea!“
Zi de zi, in zori, o nava de pescuit si barcile incarcate cu pescari ies in larg, la Talien, in apropierea tarmului de la Sfantul Gheorghe. Acolo sunt puse capcanele din plase. Cei noua pescari sunt atent supravegheati din aer de pradatori. Pescarusii privesc pofticiosi prada oamenilor. MIHAI MUNTEANU, COSMIN BABII
Orele 4:30. Pontonul pescaresc din Sfantul Gheorghe. Soarele nu a rasarit inca, iar afara adie un vant rece. Vasul de pescuit Cirus se pregateste de iesirea in larg. Acolo unde Dunarea devine una cu marea. Masinistul micului dar robustului vaporas face motoarele sa duduie. La cativa metri de luciu de apa, o barca lunga asteapta cuminte sa fie remorcata. Agitati sunt doar cei noua oameni din ea, imbracati in costume aidoma celor militaresti de camuflaj. Pecarii se agita care incotro, luptandu-se cu franghiile si debarasand fundul barcii. Fac loc pestelui care peste doua-trei ore, la intoarcere, se va zbate printre cizmele lor de cauciuc. Cirus se desprinde pe nesimtite de tarm, tragand dupa el ambarcatiunea cu cei noua pescari. Pentru ei, totul este rutina. In fiecare dimineata povestea incepe si se termina la fel. Singurul care isi permite sa fie capricios este norocul. Sunt zile in care barca de 5 tone se intoarce plina ochi cu peste, asa cum ar putea reveni la mal aproape goala. “Cum o fi voia lui Dumnezeu“, ne spune sfatos seful brigazii de pescari, Afanase Sidorencu.
Locul in care Dunarea devine Mare
Ne indreptam spre intinderea nesfarsita a marii. Intr-un limbaj mut, semnele diminetii prevestesc pescarilor o zi senina. Si teribil de calduroasa. Zgribuliti pe puntea vasului, asteptam nerabdatori razele soarelui. Parca venit ca sa ne incurajeze, Ion Nistor, masinistul de pe Cirus, apare langa noi zambind. “Au fost ape linistite zilele acestea. Este cald. Nici prea cald nu e foarte bine, nici prea frig. Pestilor le plac apele calai. Poate avem noroc in dimineata asta“, ne spune el.
La ora la care noi am iesit la apa, pescarii independenti se retrag de pe canalele Deltei. Tot ce-au prins a muscat in timpul noptii, pe racoare, cand lumina zilei si caldura nu trimit pestii in malul de pe fundul apei. La fel, si noi mergem sa vedem ce s-a prins in plasele pescaresti pe timpul noptii. Cirus strabate, in zgomotul motoarelor Diesel, gura de varsare a fluviului. Intram in Marea Neagra, care in aceste zone isi pierde gustul sarat. Ca un prim si ultim tribut adus Dunarii.
Rasaritul
Rasaritul soarelui insangereaza apele linistite ale marii. Linia orizontului ne subjuga privirile. Spectacolul victoriei de zi cu zi a luminii este fascinant. Seful brigazii pescaresti ne confirma ceea ce meteorologii de la Gura Portitei ne spusesera inainte cu o zi. Aflandu-se in zona de extrema estica a tarii, in Delta, soarele rasare cu patru minute mai devreme decat la Bucuresti. Luminile rosiatice care se inalta din valurile marii il fac pe Afanase Sidorencu sa exclame hatru: “Noi vedem primii rasaritul soarelui, si ultimii dreptatea!“. In spatele pescadorului, barca remorcata de acesta taie apele in liniste. Rasetele oamenilor se aud pana la noi, cei de pe nava. Regretam ca nu le intelegem glumele matinale, rostite in limba ucraineana. Cirus trece pe langa o centrala eoliana dezafectata, al carei schelet de metal troneaza macabru la tarmul marii. Satenii din Sfantul Gheorghe l-au denumit “turnul lui Zoe“, pentru ca fiica lui Ceausescu a fost initiatoarea construirii sale in acel loc.
Talienul
Vaporasul nostru taie hotarat apele, indreptandu-se spre locul in care pescarii au amenajat un talien maritim. Acesta este un ansamblu ingenios, construit din pari infipti pe fundul marii ce leaga intre ele plase uriase de pescuit. Aidoma unui tarc. Din valuri nu se vad decat stalpii de lemn adusi din Babadag si capetele de navod. Angrenajul insa se afla la fundul marii, iar plasele de pescuit se intind pe zeci de metri, pana la tarm. Principiul dupa care functioneaza un talien maritim este simplu. Curentii care imping bancurile de pesti pana aproape de apa arunca vietuitoarele apelor direct in capcana pescarilor. Avand peste 300 de metri patrati, talienul din Sfantul Gheorghe are capacitatea sa prinda in zilele bune chiar si 30 de tone de peste. Alteori, doar cateva zeci de kilograme. Totul depinde de curentii maritimi. Acestia, la randul lor, de mofturile vremii. Iar vremea, astazi, nu a fost prea generoasa cu pescarii. In barca de 5 tone, oamenii depoziteaza aproximativ 200 de kilograme de hamsii. Muncesc, cu totii, facand aceleasi miscari. Plasa trebuie curatata de orice urma de peste. Apoi, talienul se reinstaleaza in aceleasi pozitii. In noaptea care urmeaza, valurile vor face noi victime.
Noi specii
Deasupra barcii pescarilor, la distanta mica de capetele acestora, zboara sute de pescarusi hamesiti. Simt mirosul pestilor, care inca se zbat pe fundul ambarcatiunii de transport. In afara de hamsii, mai sunt si alte vietati ghinioniste, cum ar fi meduzele sau calutii de mare. Vii sau moarte, “victimele colaterale“ se reintorc in ape, aruncate de paletii manuiti de cei noua pescari. Stefan Cuzup, capitanul lui Cirus, ne spune ca acum 15-20 de ani se prindeau zeci de tone de peste pe zi. Numai ca, pe atunci, erau destul de putine specii. “Acum, au aparut noi feluri de pesti. Probabil ca sunt d-astia migratori. E drept ca nici apele nu mai sunt asa de mizerabile“, conchide el.
Printre hamsii
Racoarea diminetii devine o vaga amintire, fiind inlocuita de o caldura naucitoare. Un albatros zboara in cerc si scoate sunete sacadate. Parca rade de noi. Dupa ce pestii se incarca in barca ocupata de cei noua oameni, aceasta este legata din nou de Cirus. Ne intoarcem la Sfantul Gheorghe. Am sarit in ambarcatiunea care transporta incarcatura de hamsii. Mirosul de peste ne intra in sange. Pescarii ne privesc curiosi, apoi incep sa vorbeasca intre ei in ucraineana. Ne dumirim ca nu vorbesc despre noi atunci cand auzim numele tarilor reprezentate la Campionatul European de Fotbal. Plutim pe langa barcute mai mici, in care consateni de-ai gazdelor noastre pescuiesc la carlig. Sau la “carmace“ (carlige pentru moruni). Sunt pescari independenti sau colaboratorii firmei in proprietatea careia se afla Cirus. Dau la salau, somn si scrumbii.
Batranul si marea
Cel mai batran pescar din echipajul alaturi de care calatorim noi se numeste Ilie Marcu. Are 62 de ani, iar meseria a invatat-o de la 17. De atunci bate marea. S-a nascut la Sfantul Gheorghe. Este pe jumatate roman si pe cealalta ucrainean. Ca marea majoritate a oamenilor locului. Cel mai mare peste pe care l-a prins vreodata a fost un morun de 370 de kilograme. S-a intamplat in 1974. Mosul ne-a povestit ca atunci nu s-a asteptat sa-l captureze atat de usor. “Norocul meu a fost ca monstrul era foarte gras. M-am luptat eu cam multisor sa-l ridic in barca, dar cand am reusit mi-a fost la indemana sa-i fac felul. De greoi ce era, morunul avea miscari foarte incete. Intotdeauna mi-a fost mai frica de morunii mai usori. Aia de 100 de kile sunt cei mai periculosi. Daca nu ai experienta iti pot rupe barca“, ne-a grait batranul pescar. Ii place cel mai mult sa pescuiasca pe mare. Pe Dunare se duce rar. Bucuria vietii lui sunt cei cinci nepoti ai sai care traiesc la Tulcea. “Pacat ca tineretul nu mai vrea sa invete sa pescuiasca. Toti pleaca la oras si nimeni nu mai ramane sa faca meseria asta dupa noi. Putini sunt cei care se incumeta. Trebuie sa ne ducem cu ei ca sa invete. Altfel n-ar veni pe apa“, este de parere Ilie Marcu.
Impatimitii apelor
Matei Chirila, un alt veteran al pescuitului maritim, are 71 de ani. Este pensionar, dar de pescuit nu s-a lasat niciodata. E drept, iese pe Dunare, atunci cand are voie si este cu permisul in regula. “Am pescuit toata viata si pe mare, si pe Dunare. Si eu tot un morun imens am prins, dar al meu avea decat 100 de kile.“ Copiii lui Chirila sunt si ei plecati la Tulcea. De fapt, cam toti membrii generatiei noi din Sfantul Gheorghe au emigrat din comuna. Are o nepoata de 21 de ani, care este studenta, si un nepot de in clasa a VIII-a. Tovarasul de undita al lui mos Chirila este chiar fiul sau cel mare. Acesta a fost disponibilizat de la intreprinderea din Tulcea, unde lucra ca lacatus mecanic. Acum, isi ajuta tatal la pescuit.
Cei mai tineri pescari din sat sunt Doru Trofimov, de 28 de ani, si Gavril Sidorencu, de 34 de ani. Traiesc pentru meserie.
Nevestele incaseaza cecurile
Pescarii alaturi de care am calatorit sunt angajatii firmei BLACK SEA STURGEON SRL. Societatea a investit zeci de miliarde in industria piscicola si in turismul zonal. Oamenii au venituri consistente, media fiind aproximativ 20 de milioane de lei pe luna. Uneori, daca au noroc, se castiga si 120 de milioane de lei. Pe apa conteaza priceperea si perseverenta. Oamenii sunt platiti cu cecuri. Cele care au insa dreptul sa ridice banii sunt mai intotdeauna nevestele lor. Toti accepta situatia si se amuza. Chiar si in ziua de salariu. Unul dintre ei ne-a marturisit printre hohote de ras: “Domne, pana in ziua de salariu, vine nevasta, ma ia cu frumosul, nu-mi iese din cuvant, e ca o catelusa. E, dar in ziua cu plata, nu mai am trai cu ea. Primul lucru pe care il aud cand intru pe usa este: “Magarule, du-te inapoi la carciuma, de unde ai venit!”“.
INVATACEII
“Pacat ca tineretul nu mai vrea sa invete sa pescuiasca. Toti pleaca la oras si nimeni nu mai ramane sa faca meseria asta dupa noi. Putini sunt cei care se incumeta. Trebuie sa ne ducem cu ei ca sa invete. Altfel n-ar veni pe apa“ - Ilie Marcu pescar, Sfantul Gheorghe
MANDRIE
“Cel mai mare peste pe care l-am prins vreodata a fost un morun de 370 de kilograme. S-a intamplat in 1974. Norocul meu a fost ca monstrul era foarte gras. Intotdeauna mi-a fost mai frica de morunii mai usori. Aia de 100 de kile sunt cei mai periculosi“ - Ilie Marcu pescar, Sfantul Gheorghe
La Gorgova, in inima Deltei
Un sat de pescari din inima Deltei Dunarii e vizitat anual de turisti straini dornici sa experimenteze pe propria piele viata de acum o suta de ani. ALEXANDRU NASTASE
Dunarea se deschide larg la Gorgova, in inima Deltei, parca ar fi o mama ce si-a pedepsit copiii (cele doua maluri) sa nu mai stea niciodata unul in apropierea celuilalt. Satul e intins si el la maximum, casele – margele de chirpici pe un colier de apa – se insira pe aproape un kilometru, de unde comuna se naste si pana in capatul opus. Cateva sute de suflete vietuiesc aici, respirand greu aerul zilelor apasatoare. Pe barbatii satului, Dumnezeu i-a lasat pescari, pana de curand toti faceau meseria, iar femeilor le-a dat pe mana intreaga gospodarie, casa, copiii, animalele, teama ca va veni ziua cand oamenii lor nu se vor mai intoarce acasa. Pana de curand, viata era grea. Pestele prins era dat la cherhanaua din sat, cu banii se traia. Acum, traiul a devenit crunt.
Un kil de caras, 12 mii
Concesionarea Deltei i-a amarat pe pescari si a redus preturile. Un kilogram de caras se ia la cherhana cu doispe mii de lei kilul, babusca face sase mii, somnul ti-l ia cu 40, asemenea salaul, stiuca se cumpara la 25.000 si crapul la 33 de mii. Singurii multumiti sunt ai de lucreaza la cherhana. “A fost un lucru foarte bun care s-a facut prin concesionarea Deltei Dunarii. Am scapat in sfarsit de braconierii aia nenorociti care erau peste tot si isi intindeau navoadele in tot locul. S-au reinmultit si pestii, iar pescarii, daca muncesc, pot scoate din nou un milion de lei pe zi, cum castigau inainte. E mai greu, dar stiu oameni care muncesc pana cad lati, dar au banii astia si cateva luni o pot lasa mai moale...“, spune Doru Litrin, seful de ferma de la Gorgova. E combatut pe loc de oamenii care traiesc in sat. “N-avem de nici unele, e foame mare si de-abia ne descurcam de pe o zi pe alta. Ajutorul social e mic, nu vine la timp ca primaria e la Maliuc (comuna de care apartine satul Gorgova). Cu ce sa traim cand balta pe care a lasat-o Dumnezeu pentru toti au dat-o la oameni si aia ne interzic sa ne mai castigam painea?!“, ne spun cativa sateni indignati.
Un satean isi face pensiune
Mai incolo o femeie marunta, Andiana Constandache, abia isi creste cei doi copii, al mare care e la scoala, dar nu ii place cartea, si fata, care e la gradinita in sat. “Sotul a fost motorist. Isi cauta de treaba de trei ani. Trebuie sa creasca si copiii mei, nu? Cu ce?“, zice uitandu-se spre cer. Si mai incolo, un om se inchina la poarta bisericii din sat. Nu intra, ca popa e la Maliuc, de unde vine cam o data la doua saptamani. E din Tulcea, somer, si se roaga la poarta sa-l vada si pe el Dumnezeu. Singurul mai prosper din comuna e Gheorghe Ghitulescu. A fost tehnician la Tulcea si a facut in Franta niste cursuri de agroturism. S-a intors pus pe fapte mari, a obtinut credit de la banca si acum isi deschide pensiune. “Aicea vin turisti, dom’le, – zice – si multi din ei is straini. Lumea se intelege cu ei, astia vor liniste, sa nu se intample nimic, sa nu-i deranjeze nimeni, sa nu vada pe nimeni, vin sa se refaca. Oamenii ii duc sa dea la peste, sa se plimbe, ii lasa sa aiba grija de animalele lor“, spune Ghitulescu. Strainii vin pentru ca vor liniste si sunt curiosi cum se traia acum cateva zeci de ani. Statia de apa din Gorgova e terminata din ’94, dar nimeni nu-si aminteste sa fi mers vreodata. Numai nea Gheorghe si-a pus hidrofor pentru pensiunea lui care se deschide la 15 iulie si care va costa 30 de euro pe zi. Nici doctori nu-s in sat. Dispensarul satesc are un afis cu programul doctorului Nicolae Jurja si un numar de mobil, pentru urgente, la care nu raspunde nimeni. In rest, cladirea e plina de balegar de vita, de nu poti sa te apropii. La Gorgova, pare ca Dumnezeu are nesfarsita rabdare cu oamenii. Viata trece aici fara conflicte mari.
CONVIETUIRE
“Aicea vin turisti, dom’le, si multi din ei is straini. Lumea se intelege cu ei, astia vor liniste, sa nu se intample nimic, sa nu-i deranjeze nimeni, sa nu vada pe nimeni, vin sa se refaca. Oamenii ii duc sa dea la peste, sa se plimbe, ii lasa sa aiba grija de animalele lor“ - Gheorghe Ghitulescu Gorgova
PE SCURT
Curentii care imping bancurile de pesti pana aproape de apa arunca vietuitoarele apelor direct in capcana pescarilor. Avand peste 300 de metri patrati, talienul din Sfantul Gheorghe are capacitatea sa prinda in zilele bune 30 de tone de peste, iar alteori, doar cateva zeci de kilograme. Totul depinde de curentii maritimi, iar acestia depind de starea vremii. De exemplu, intr-o barca de 5 tone, pescarii pot depozita aproximativ 200 de kilograme de hamsii. Plasa trebuie curatata de orice urma de peste. Dupa aceste “pregatiri“, talienul se reinstaleaza in aceleasi pozitii.
26 iunie 2004: Sfantu Gheorghe - Tinuturile cotropite de nisipuri vesnice
Populatie: 997, majoritatea ucraineni
Suprafata: 123 de hectare
Majoritatea locuitorilor stau la case. Exista insa si cateva blocuri construite in timpul regimului comunist. Masini, putine. Oamenii circula pe jos sau cu carutele.
Tinuturile cotropite de nisipuri vesnice
Ii despart de Tulcea aproape patru ore de mers cu vaporul. Locuitorii comunei Sfantu Gheorghe din Delta Dunarii, aproape 90% ucraineni, traiesc din pescuit si mai nou din turism. S-au obisnuit cu tantarii, iar inundatiile nu ii mai sperie de treizeci si ceva de ani de cand s-au facut diguri.CRISTIAN PETRU
Aproape 100 de kilometri pe Dunare si pe alte canale din Delta intre Gura Portitei si Sfantu Gheorghe. Drum de aproape doua ore cu salupa rapida. Intalnim un nou altceva. Ceva diferit de tot ce am intalnit pana acum, in primele zile din Campania Jurnalului National. Daca in Jurilovca erau multi lipoveni rusi, in Lunca, bulgari, si in Baia – Hamangia, aromani, in Sfantu Gheorghe, aproape 90% dintre localnici sunt ucraineni. Singurul cuvant care imi vine in minte, aproape obsesiv, in momentul in care ma apropii de Sfantu Gheorghe este “fantastic“. Peisajul, apa care ne inconjoara, toate mi se par desprinse dintr-o alta lume. Fac parte din Romania pe care vrem sa o descoperim.
Descult pe strada
Salupa care ne-a adus de la Gura Portitei pleaca in tromba si noi ramanem sa descoperim noul loc. Pe strada, spre deosebire de alte localitati in care este asfalt, piatra sau pamant pe jos, este nisip. Primul gand, primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma descalt. Sa merg cu picioarele goale prin nisipul fin. M-am uitat in jur si am vazut ca ceilalti oameni, locuitorii comunei Sfantu Gheorghe, nu fac acelasi lucru, fiind obisnuiti cu nisipul de pe strada. Si atunci, m-am incaltat la loc.
“Lucram cu 20 de metri de apa sub noi“
In Sfantu Gheorghe, oamenii traiesc din pescuit si turism. Sunt singurele lor ocupatii. De pescuit se ocupa de multa vreme. Turismul este ceva mai nou. Oamenii au inceput sa aprecieze plaja de aici, frumusetile Deltei si locul in care se varsa unul dintre bratele Dunarii in Marea Neagra abia de vreo treizeci de ani. Iar in ultimii ani, turistii vin in numar tot mai mare. La o poarta, pe o bancuta, cativa sateni se odihneau. “Suntem ucraineni de aici. De fapt sunt un fel de amestecatura. Nici rusi, nici romani, ceva la mijloc. Dar limba noastra, ucraineana, se aseamana cu limba rusa si cu cea ceha. Ne intelegem cu ei“, povestesc satenii. In Sfantu Gheorghe exista o singura biserica, la care merg atat ucrainenii, cat si romanii. Cu totii sunt ortodocsi. Sarbatorile sunt tinute atat pe stil vechi, cat si pe stil nou. “Slujba nu se mai face in slavona de vreo suta de ani. Doar in limba romana. Locuia pana acum cativa ani aici un batran care stia sa citeasca semnele alea. Era diacon la biserica. Acum a murit“, povesteste Demente Ceruamorit, unul dintre ucraineni. Fata lui si a consatenilor lui este brazdata de vant, de soare si de probleme. Au fost cu totii pescari toata viata. “Minerii lucreaza la cateva sute de metri sub pamant. In meseria noastra, lucram cu aproape 20 de metri de apa sub noi“, spune unul dintre locuitorii din Sfantu Gheorghe. Dupa zeci de ani in care s-au trezit la 3 dimineata sau si-au petrecut toata noaptea in barca, fostii pescari au acum o pensie de aproximativ 2,7 milioane de lei.
Vapor de cateva ori pe saptamana
Pana acum 30 de ani, inundatiile reprezentau o problema pentru locuitorii din Sfantu Gheorghe. Ultima oara cand casele de la marginea satului au fost daramate de apa, iar in centru se mergea cu barca a fost in 1970. Apoi s-au facut diguri, care ii protejeaza de furia apelor. Acum nu mai au probleme. Batranii stau la poarta si vorbesc intre ei in limba lor. Si apoi imi mai povestesc cate ceva despre satul lor, despre traditii si obiceiuri intr-o romaneasca stricata. Pana la Tulcea este o distanta de aproape patru ore. Aici distantele nu se calculeaza in kilometri, ci in timp. Patru ore facute cu o nava-pasager care circula de cateva ori pe saptamana. Vara, de patru ori, iarna, de trei ori. Uneori insa, cand Dunarea ingheata, pasagerul nu mai circula deloc. In urma cu cativa ani, Sfantu Gheorghe a fost izolat de restul lumii o luna si jumatate. Pasagerul aduce si ziarele in sat. Doar pentru cei abonati, de vanzare la tarabe nu exista.
Ucrainenii mai povestesc ca la ei in sat, o vaca se vinde cu aproape 9 milioane, locul de casa, cu aproape 500 de milioane de lei. Dar totul se negociaza. Porci nu cumpara decat pentru taiat. Nu renteaza pentru ei sa ii creasca, pentru ca nu au porumb. Ii mai intreb cat costa un hectar de pamant arabil. Intrebare stupida, avand in vedere zona in care ma aflam. “Noi nu avem nici macar o palma de pamant arabil. Daca mai facem ceva agricultura, facem in gradini“, mai spun batranii.
Tantarii
Copiii se joaca pe strada, in nisipul fierbinte al dupa-amiezei de iunie. Sunt in vacanta acum. In comuna este o singura scoala, clasele I-VIII. Oamenii stau pe la porti si discuta. Iar cate un turist se intoarce de la plaja, cu prosopul atarnat de umeri. Cateva ore mai tarziu, dupa ora 10 seara, pe geamurile caselor nu se mai vede nici o lumina. Toti s-au culcat, ca sa prinda cat mai multe ore de somn. Dimineata se trezesc devreme. Singurii care mai misca prin sat sunt caii, care se plimba nestingheriti pe stradute. Iar tantarii, care s-au obisnuit deja cu sangele satenilor, cauta victime. Joi seara ne-au gasit pe noi.
81 de elevi
La scoala din Sfantu Gheorghe, anul trecut erau 81 de copii. Nu exista clasa a treia, iar la anul nu va fi clasa a patra. Sunt sase profesori, trei invatatori si doua educatoare. “In 1971, cand am venit eu aici, erau 240 de elevi. Acum numarul este mult mai mic. Majoritatea celor care termina clasa a opta aici merg la licee sau la scoli profesionale in Tulcea. Multi merg apoi la facultate“, spune Victoria Patrischioiu, profesor. Femeia a fost directoarea scolii multi ani. Acum i-a luat locul fiica ei, Adnana.
Primarul a fost votat de 90% dintre sateni
Comuna Sfantu Gheorghe are o suprafata de 123 de hectare si are 997 de locuitori. “Sunt 13 familii la noi care au ajutor social. Este apa curenta tot timpul zilei, din 2002. Pana atunci era apa, dar cu program. Canalizare au o parte din case, dar in curand vor avea toti“, sustine viceprimarul Valentin Sidorencu. Pe primar nu l-am gasit. Era plecat cu treaba prin sat. Consiliul Local are noua membri. Opt fac parte din PSD, iar unul este de la PNL. Primarul, Dumitrel Dimache, aflat la al doilea mandat, a castigat alegerile din primul tur de scrutin, cu aproximativ 90% din voturi. In afara de el au mai fost trei candidati. Prezenta la vot a fost de aproape 65%. “Din aproape 800 de oameni cu drept de vot, la alegeri au fost cam 533“, mai spune viceprimarul.
COMPARATIE
“In 1971, cand am venit eu aici, erau 240 de elevi. Acum, numarul este mult mai mic. Majoritatea celor care termina clasa a opta aici merg la licee sau la scoli profesionale in Tulcea. Multi merg apoi la facultate“ - Victoria Patrischioiu, Profesor
“Veniti si la noi!“
Telefoanele au tarait incontinuu de cum caravana a purces la drum. Erati dumneavoastra, cititorii nostri, care ne chemati si in localitatile in care traiti.
“Stimata redactie, Ma numesc Parvulescu Tudosia, sunt nascuta in comuna Luncavita, judetul Tulcea. In Jurnalul National de astazi am citit cu placere si interes articolul “Prima intalnire cu tara” si asa am aflat despre traseul pe care il vor parcurge redactorii dumneavoastra. Va fac o propunere: faceti un popas si in comuna Luncavita. E o localitate care a fost candva frumoasa. (...) La noi circula o legenda: se spune ca pe aici a trecut Stefan cel Mare si luncile erau intinse, cu vita de vie si de aici denumirea comunei.“
Asa suna primul mesaj primit prin fax la redactie chiar in dimineata in care caravana a plecat la drum. De atunci ati fost permanent in contact cu ea. Ne-ati sunat si ne-ati scris fie pentru a ne chema la dumneavoastra, fie pur si simplu pentru a ne felicita si incuraja si va multumim.
Sava Vasilica – Nicoresti, jud. Galati: “Sunt nascuta in targul Nicoresti, jud. Galati, localitate ce se afla pe traseul dumneavoastra intre etapa 4 si 5. Legenda spune ca nu departe, Stefan Voda a facut tabara pentru odihna soldatilor sai dupa ce a reusit sa alunge din Moldova, inca o data pe turci. Domnitorului i-a placut vinul si a hotarat ca vinul sa se numeasca BABASCA, pentru ca era de la baba si localitatea sa se numeasca NICORESTI, localitate cunoscuta ca zona plina de podgorii, unde vinul locului se cheama Babasca. Nu cred ca ar fi o pierdere de timp daca echipa dumneavoastra ar face o vizita si in aceasta localitate. Sunteti parte din familia mea. Va felicit pentru initiativa acestei caravane, poate asa vom putea arata ce tara frumoasa, plina de bogatii materiale si umane avem.“
Nicolae Rosca:”Intre Buzau si Ramnicu Sarat exista o localitate la 7 km din soseaua nationala – Racoviteni. Acolo a fost o batalie in primul razboi mondial, retinuta drept “Batalia de la cota 417”, despre care manualele de istorie nu spun nimic, cu toate ca au murit 5.000 de nemti si 4.000 de rusi. Plus vreo patru romani. Ar fi interesant sa mergem si acolo.“
Ceica Manuela Elena – Darabani: “Ma bucur ca veniti si la noi. Veniti sa vedeti orasul fara apa, puturile ca in Afganistan. Octav Cozmanca ne-a promis ca face pod, dar nu avea peste ce. Nu de pod era nevoie.“
Ion Ciuca – Bucuresti: “In judetul Hunedoara, mergeti la Cartaria, o localitate atestata de acum 6.500 de ani, mai veche decat scrierea sumeriana. Si la Padisul lui Tudor Vladimirescu sa mergeti. A fost gasita acolo o celebra psaltire a unui sacerod get.“
Valcu Nicolae: “Sunt originar din Bistrita, am copilarit pe Valea Bargaului. La Tihuta sa vedeti ruinele vechiului castel. Sa nu confundati cu hanul. Cautati-l pe profesorul Matei Albu. E batran, are 90 de ani, dar are mintea limpede. El stie povestea locului bine.“ Victoria Pieptan – Turnu Magurele: “In drum spre Islaz, sa treceti si pe la Turnu Magurele. Dar sa nu va opriti in centru, ca altii. Mergeti si in cartierul Magurele, o fosta comuna prapadita, separata de asa-zisul oras mai rau decat cu zidul Berlinului. “
Moise Eugenia: “As vrea sa mergeti si in comuna in care m-am nascut, comuna Chiscani, jud. Braila. De ani de zile oamenii nu au apa potabila din cauza fostului mare combinat de celuloza Braila. “
Buzatu Lacramioara – Dorobantu, jud Tulcea. “Veniti si la noi. Aici sunt cuptoare de var unicat in lume. Va pun la dispozitie o monografie a localitatii.“
Constantin Elena – Finta, jud Dambovita: “Treceti si prin Finta. Aici a fost lupta intre Matei Basarab si Vasile Lupu.“
Filon Aurelia – Sulina: “Cand treceti prin Sulina, treceti si pe la noi. Suntem necajiti. Primaria ne-a luat terenul si l-a dat unui consilier PSD.“
Jurnal de campanie
Data plecarii: 21 iunie 2004
Distanta parcursa: 600 km
Localitati tranzitate: 41
COSMIN BABII
Luciul verde-caramiziu al apei ni se revarsa cat vezi cu ochii. Pana la orizont, unde marea de apa se uneste cu cerul. Pasim, pas, pas, sub un soare arzator, pe la trei dupa-amiaza, pe pontonul de lemn, proaspat construit, al micului port ce ne deschide drumul pe apa din Gura Portitei spre Lacul Razelm. Suntem patru. Restul echipei de la Jurnalul a pornit inca de cu seara spre Tulcea via Sulina. Trei redactori si un fotoreporter. Langa malul pietruit, intarit cu pietre pentru a tine piept eroziunii, ne asteapta o salupa cachi (zici ca e de la armata) un Quicksilver rapid, care prinde cica vreo 70 de km/h numai cu soferul. Ghidul nostru, un individ blonziu, solid si bronzat, ne priveste prietenos, desi ne astepta, saracul, de cateva ore bune. De! Treaba ne-a tinut in loc. Trebuia transmisa marfa pentru ziar si semnal pentru a ne lega la Internet era ioc. Am pasit, rand pe rand, in salupa, cu bagaje si tot calabalacul. Am incaput bine, desi salupa era de patru locuri. Pornim. Incet la iesirea din port, accelerand la iesire. Surpriza pentru driverul nostru care a constatat, fara ca noi sa sesizam, ca ambarcatiunea nu se ridica din apa. E prea multa greutate. “Asezati-va in fata. Si voi din spate incercati sa va aplecati“, ne spune serios Vali dupa ce si-a pus pe ochi niste ochelari parca de aviator. S-a ridicat de bot cu repeziciune. Senzatia a fost neasteptata. Ceva asemanator intre viteza pe motocicleta si mersul calare. 10 mile pe ora, 20 de mile, 30 de mile, cel putin asa indica acul vitezometrului. Taiam cu repeziciune apa, cadeam in golul produs de valuri simtind din belsug efectele. Saltam pe banchetele moi ca pe un cal in alergare. Apa s-a transformat intr-o pelicula de sticla. Voiam sa ne ridicam, sa plutim, sa simtim puterea vantului. Imposibil. Valurile de pe Lacul Razelm produceau un efect parca distructiv asupra “barcii“ in momentul in care se izbea cu violenta de apa. Ajungem pe la mijlocul traseului destinatiei noastre, Sfantu Gheorghe, circa 100 de kilometri. Vreo doua ore de mers. Trecem de Lacul Razelm, unde vedem o intindere uriasa de ape, iar in departare maluri minuscule, necunoscute. Soferul Vali parca merge pe un traseu imaginar. Nu exista reguli vizibile ca la soferi. Ajungem pe canale, numai de localnici stiute. O priveliste feerica ni se dezvaluie. In dreapta salcii plesuve, nuferi, iar in stanga o mare interminabila de stuf, verde, proaspat, viu. Din cand in cand intalnim cate un pescar intarziat – dintre cei care pescuiesc pentru hrana zilnica – intr-o barca neagra spoita cu catran. Le facem cu mana si ne raspund complice, noua, care zburam provocand numai valuri. In sfarsit ajungem pe Dunare, pe cea veche intai, trecem pe langa doua trasee acum uitate. Asta de cand s-a sapat scurtatura pe Dunare pana la Sfantu Gheorghe. Canalul navigabil este simplu. 150 de metri latime, poate, 200 in zonele bune. Pana la destinatie am intalnit doar cursa de pasageri Tulcea – Sf. Gheorghe si cativa turisti pierduti si imprastiati pe malurile canalelor si Dunarii. Acei fericiti care erau posesorii unei ambarcatiuni motorizate. Am ajuns la destinatie si am “garat“ in unul dintre micile golfuri. Fara sa ezitam am achiesat la propunerea interlocutorilor nostri pornind pe canale intr-o zona neumblata, neatinsa de civilizatie, salbatica. Mai ales ca este protejata prin lege, fiind rezervatie naturala. Parca eram intrusi in lumea pasarilor, a nuferilor, a pelicanilor, a lebedelor, ratelor si a pestilor. Aceasta este Melea. O intindere de ape cu smocuri de stuf, o laguna ce face legatura cu Marea Neagra, flancata de Insula Sahalin. Adancimea apei variaza intre 40 de cm si 1,5 m. Singurul loc navigabil pentru ambarcatiunea noastra de un miliard de lei e un canal sapat pana la mare, de concesionari, din interese piscicole. Dar lasat in voia naturii. Colonii de pelicani si starcuri cenusii interminabile. Facem stanga imprejur si dupa cateva zeci de minute ajungem la confluenta Dunarii cu marea. Plecam, ajungem cu picioarele pe pamant si mergem prin comuna, luam “pulsul“ oamenilor, al localitatii. Pe drum, printr-un nisip mai ceva ca la Mamaia, ajungem in zona vilelor noi care s-au construit. Vile imprejmuite de minuscule habitate de rate si lebede, ingrijite ca la carte. Colegului nostru Mihai ii spunem: “Daca te-ai transforma intr-o gasca, intr-o alta existenta, cum te-ai simti?“. Raspunsul a fost prompt pentru el, un tip serios, mucalit. “Ce vrei sa ma faca astia pate. Sau vrei sa ma trezesc pe varza?“ Apoi s-a intunecat.
DRUMUL CARAVANEI
Etapa I - Hamangia
Etapa a II-a - Histria
Etapa a III-a - Jurilovca – Sulina – Sf. Gheorghe
Etapa a IV-a - Namoloasa – Marasesti
Etapa a V-a - Podul Inalt
Etapa a VI-a - Flamanzi
Etapa a VII-a - Darabani
Etapa a VIII-a - Humulesti
Etapa a IX-a - Tihuta
Etapa a X-a - Praid
Etapa a XI-a - Corund
Etapa a XIII-a - Horea, Avram Iancu, Rosia Poieni
Etapa a XIV-a - Castelul Huniazilor, Ghelari
Etapa a XV-a - Sarmizegetusa
Etapa a XVI-a - Petrila
Etapa a XVII-a - Maglavit
Etapa a XVIII-a - Izlaz
Etapa a XIX-a -Silistea Gumesti
Etapa a XX-a - Cuca Macaii
ECHIPA
Monica Iordache – reporter
Alexandru Nastase – reporter
Cristian Petru – reporter
Cosmin Babii – reporter
Radu Tutuianu – reporter
Mihai Munteanu – reporter
Bogdan Iurascu – fotoreporter
Lucian Alecu – fotoreporter
Sursa : Jurnalul National |
| 2004-06-26 11:11:11 |
 Postata de dan |
|
|
