| Tezaurul Romaniei la Moscova |
Au trecut 87 de ani de la noaptea in care o garnitura de tren trecea, in mare secret, Prutul cu destinatia Moscova. 94 de tone de aur erau depozitate la Kremlin, dupa intelegerea dintre Guvernul roman si cel rus. Sapte luni mai tarziu, alte comori si arhive erau depozitate langa aur, ca urmare a ocuparii Romaniei de catre trupele germane. Doar o mica parte a tezaurului s-a intors acasa.
 Noaptea de 14 spre 15 decembrie 1916. Spre ora 3:00, o garnitura pleaca din Gara Iasi – orasul in care se mutase Guvernul din cauza ocupatiei germane – spre rasarit. 17 vagoane pline cu aur pur, in lingouri sau monede, alaturi de alte patru, cu cei 200 de jandarmi care insoteau transportul. Cele 94 de tone de incarcatura, reprezentand aurul BNR, precum si bijuteriile Casei regale, aveau sa fie depozitate la Kremlin, ca urmare a intelegii dintre Guvernul roman si cel rus: averea Romaniei trebuia pusa la adapost in fata nemtilor care inaintau vertiginos spre Moldova. Sapte luni mai tarziu, in vara anului 1917, un alt transport avea menirea sa ascunda la Moscova comorile Romaniei, in fata situatiei disperate de pe front: tezaure antice din aur, descoperite pe teritoriul Romaniei – unele vechi de peste 3500 de ani, arhivele Academiei, mii de tablouri de patrimoniu, odoare si obiecte de cult din manastiri. Numai aurul trimis in primul transport valoreaza astazi peste 1,2 miliarde de dolari.
Nu avea sa se scurga anul 1917 si in Rusia izbucnea Revolutia bolsevica. Cine sa mai respecte protocoalele incheiate cu guvernul tarului intr-un imperiu dominat de haos?
85 de ani de tratative
In 1922, Romania deschidea pentru prima data tratativele de recuperare a tezaurului. Lucrurile inaintau anevoios. Abia in 1935, o data cu reluarea relatiilor diplomatice, Rusia a restituit o parte din arhive. Iar in 1956, comunistii romani primeau de la tovarasii rusi o alta transa: tablouri, cateva comori antice si ceva documente. Restul a ramas in Rusia si nu au fost restituite nici astazi, in ciuda solicitarilor tenace ale tuturor conducatorilor perindati in fruntea Romaniei. Caci, in problema tezaurului, indiferent de regim, culoare politica si/sau pozitie fata de marea noastra prietena de la rasarit, autoritatile romane au avut aceeasi pozitie: “Vrem tezaurul inapoi!“.
De la Bratianu la Titulescu, de la maresalul Antonescu la Gheorghiu-Dej si Ceausescu, toti au purtat ample tratative pentru recuperarea aurului. Guvernatorii BNR din 1922 incoace si-au transmis unul altuia dosarul juridic al depozitului metalic depozitat la Kremlin, o data cu datoria de onoare de a nu renunta niciodata la revendicari.
O incercare realista
O data cu semnarea, anul trecut, a Tratatului bilateral romano-rus, chestiunea tezaurului e reluata intr-o maniera serioasa. Ca anexa la tratat, declaratia comuna a ministrilor de Externe consemna infiintarea unei comisii comune romano-ruse care sa studieze problema tezaurului. Deocamdata, studiul va oferi doar o perspectiva istorica, concluziile sale fiind lipsite de relevanta politica sau juridica. Abia Ministerele de Externe ale celor doua tari vor putea lua astfel de decizii, atunci cand comisia isi va fi incheiat lucrarile. Cand? Nu stim. Stim doar ca aceasta comisie s-a constituit, ca are un regulament de functionare si e sustinuta cu fonduri guvernamentale din ambele tari. Prima intalnire in plen va avea loc la toamna, la Bucuresti.
Oricat de pragmatice si chibzuite s-ar arata autoritatile romane in relatia cu Rusia, nu trebuie uitat un luru. Un nou refuz al acesteia de-a restitui tezaurul nostru va conserva o anume ostilitate a romanilor obisnuiti, care asteapta ca noile relatii dintre state, de dupa 1989, sa minimizeze nedreptatile istorice. Caci romanii simt ca, prin Tezaur, au pierdut ceva mai mult decat zecile de tone de aur sau miliardele de dolari cat valoreaza acesta. |
| 2004-06-21 09:02:08 |
 Postata de costy |
|
|
