| Nume grele in scandalul Megacaritas |
Dumitru Badoi, mafiotul din Pitesti, continua halucinanta sa confesiune. Politistii si procurorii trag de el ca sa cada la intelegere si sa nu-i dea in gat. Se conformeaza, si este lasat in pace.
 Asta pana in 1996. In 1997 vin taranistii la putere si vor sa dea „exemple de magistrati corupti“. Se redeschide dosarul MEGACARITAS. In final, este condamnat pentru o infractiune marunta cu o pedeapsa pe masura.
Badoi face, in acest moment, una dintre cele cateva greseli grave si este bagat la puscarie adevarata. In povestea sa se amesteca, „precum intr-un tablou de Goya“, figuri importante ale politicii si justitiei din Romania. Mafie adevarata, retea si metode ca in celebrul film „Caracatita“.
PITESTI, LAS VEGAS-UL ROMANIEI
Au fost si politicieni intre beneficiarii jocului?
Au jucat si politicieni. De pilda, primarul Pitestiului, Pendiuc, n-a jucat la mine, dar a jucat la multe jocuri. Stiu eu mai multe despre el.
CINE MAI ERA?
Actualul senator Constantin Nicolescu, pe vremea aia nu era in Parlament… Au jucat toti, nici nu-i mai tin minte pe toti. La Pitesti au fost 36 de jocuri de-astea. Pitestiul era considerat Las Vegas-ul romanesc! Ce s-a intamplat in ancheta de la Rahova, cu politistii implicati?
In 26 octombrie 1994, politistii s-au tinut de cuvant. A venit in instanta chiar seful anchetei mele, domnul Manoloiu, si intrebat fiind de judecatoare daca mai e nevoie de mine in arest, daca s-au terminat cercetarile, Manoloiu a spus ca pot fi pus in libertate, pentru ca nu mai prezint nici un pericol social. Pentru ca in anchete eu ii scosesem curati pe politisti. Deci, s-au tinut de cuvant si am fost eliberat.
Si dupa aceea?
Ei, la cateva luni, liber fiind, sunt dus la Parchetul General, la procurorul general Nicolae Cochinescu, in aprilie 1995. M-au luat procurorii din Pitesti la domnul Cochinescu in vizita!
Cu mandat?
Nuuu! Amical, vizita „de prietenie“! Eram santajat! Eu am realizat ce mi se intampla! In fata era prim-procurorul Alexandru Toma, cu soferul lui, in spate eram eu, iar in alta masina erau ceilalti procurori. Pe drum mi s-a spus de ce mergem acolo: o sa fiu audiat de procurorul general, la sesizarile pe care le facuse tatal meu, si ar fi bine ca sa-mi vad de ale mele si sa spun in continuare ca nu stiu cum s-au inscris si ca nu stiu de ei, cu toate ca, evident, eu stiam. Asa am facut, cum au dorit ei.
SANTAJAT DE TARANISTI
Cum a decurs intalnirea cu Nicolae Cochinescu?
Ne-a invitat la o masa mare semi-rotunda, eu intr-un capat al mesei, domnul Cochinescu in celalalt capat, iar ei pe o parte si pe alta a mesei. Procurorul general m-a intrebat daca ii cunosc si eu i-am raspuns ca nu.
Stii cum s-au inscris la Megacaritas?
Nu stiu! Nu i-am inscris eu, s-au inscris normal, ca toti ceilalti oameni! Deci, am spus ceea ce voiau ei! Atunci s-a respectat intelegerea noastra: dosarul s-a musamalizat, a fost pitit, si trebuia sa fie tinut pitit pana la prescriere, in 1999. N-a fost sa fie asa, pentru ca, dupa alegerile din 1996, au venit taranistii la putere si in 1997 s-a rascolit iar dosarul nostru!
Cum?
A venit alt santaj din partea Parchetului General condus de taranisti. A venit domnul procuror Virgil Calomfirescu, din Parchetul General, si mi-a zis: „Daca nu-mi spui adevarul, iti arestez familia! Imi dai dispozitiile de plata!“ Fac o paranteza, procurorii implicati scosesera si distrusesera, pana in 1996, cele 130 de dispozitii de plata originale din dosar, ale magistratilor din Arges si Dolj! De fapt, pana in 1999 a fost distrus tot dosarul! Revin. Eu n-am cedat din prima! Insa dupa trei luni de ancheta, mi-a pus in fata familia - mama, tata, sora, nevasta, cumnatul, si am cedat! Imi spusese ca, daca nu-i dau dispozitiile astea de plata cu magistratii, ma aresteaza! El facea, practic, o noua ancheta si nu putea sa avanseze fara documentele astea! Eu ii dau dispozitiile astea de plata, cu proces- verbal de confirmare ca i le-am dat in original, el mi le da inapoi tot cu proces-verbal, dupa ce isi facuse copii xerox dupa ele! Dupa asta, ne trimite in judecata pe toti, de fapt era prima trimitere in judecata adevarata, prima finalizare!
IORDACHE N-A SEMNAT
Cum pe toti?
Tibi Iordache a refuzat sa semneze rechizitoriul prin care era acuzat! Si, daca Tibi refuza, n-avea cum sa incheie si sa trimita rechizitoriul in instanta!
Iordache mai era judecator?
Nu, iesise. Era avocat, deoarece in 1997 iese din magistratura, venisera taranistii si i-au cerut demisia si el trece in avocatura.
Sa revenim la rechizitoriu.
Domnul procuror Calomfirescu, vazand ca Tibi refuza sa semneze, fiica lui de asemenea, concubina, la fel, refuza sa semneze, noi, familia noastra, n-am refuzat, stiind ca suntem corecti si ca n-am facut nimic rau in aceasta afacere, am semnat: eu, sora mea, cumnatul meu si sotia mea. Au semnat mai multi rechizitoriul, au mai semnat si 20 de salariati. Am semnat toti, mai putin familia Iordache. Ne-a trimis pe noi si ceilalti complici la Brasov, sa ne judecam. Acolo iar nu erau cele 130 de dispozitii de plata, cu toate ca i le dadusem domnului procuror Calomfirescu!!!!
EXPERTIZA
La Brasov s-a dispus expertiza financiar- contabila, prima, in afara de actele Garzii Financiare, de cand era toata aceasta tevatura in justitie. Le-am dat din nou copiile xerox ale dispozitiilor de plata, le-am aratat originalele instantei si expertilor si le-am explicat de ce nu pot sa le las, ca nu se stie cum merg lucrurile mai departe, doar se mai intamplase! S-a facut expertiza si am iesit la fel cum constatase si Garda Financiara. In 22 noiembrie 1998, dupa un an de zile de expertiza, s-a ajuns la concluzia ca noi n-am inselat pe nimeni! In plus, in timpul sedintelor de judecata pentru expertiza, Iordache recunoaste ca de fapt el a semnat la vreo 130 de dispozitii de plata ale familiei si neamurilor lui - a luat 120 de mii de dolari de la joc. A recunoscut ca el a semnat, dar a spus ca le-a dat castigurile respectivilor. Din lotul de 130 de castigatori, a adus vreo 20 ca martori, dintre cei indicati de judecatorul procesului, si aia au spus clar: noi i-am dat buletinele, dar ne-a adus banii! Dupa aceea vine si un reprezentat al magistratilor de Arges, domnul judecator Gheorghe Diaconu - v-am spus ca acum e director in Ministerul Justitiei, si recunoaste si el: noi ne-am inscris o parte prin Iordache, o parte prin alta lume, dar am primit banii! Deci, acum sunt examinati toti castigatorii - 550 de persoane! Si vin, fie respectivii, in perioada asta de 2 ani cat a durat procesul si analiza economica la Brasov, fie reprezentantul cate unui grup.
LE-A FOST FRICA
Un inculpat, Toma Constantin, vine si spune: nu Badoi i-a inscris pe aia 50, eu i-am inscris, eu am semnat, a adus zece martori, care au spus - eu am primit doua, eu am primit trei castiguri. Concluzia a fost clara: nu am bagat banii in buzunar, oamenii si-au luat castigurile, sub o forma sau alta! Dar pe judecatori nu i-au interesat astea, nu i-au interesat ca erau procurori sau politisti, voiau sa stie adevarul: daca Badoi sau Iordache au bagat bani in buzunar! Deci, s-a constatat clar, si in urma expertizei financiar-contabile si in urma declaratiilor date din nou de catre castigatori, ca au castigat, nu ca la procuratura, unde toti au dat vina pe mine! De aceea am plecat eu in instanta, ca, daca ei recunosteau de la inceput, procurorul Calomfirescu poate nu mai avea de ce sa ne trimita in instanta! Dar lor le-a fost frica, tuturor - si politistilor, si procurorilor, si judecatorilor, sa spuna adevarul! Deci, acum recunoaste toata lumea, indiferent de pozitie, si ne achita, intregul lot, cei opt insi, patru din familia mea, patru din familia Iordache, in 1998! Primim achitare pe inselaciune, dar eu raman cu o condamnare de 7 luni si sapte zile pe care o facusem deja, pentru ca au spus ca n-au cum s-o stearga, si mi s-a dat sub forma de condamnare pentru gestiune frauduloasa!
„ATI DAT IN LUMEA LOR…“
Totul s-a incheiat cu bine!
Da, dar atunci am luat eu foc: adica, ce gestiune frauduloasa cand eu n-am gestionat?! Cand eu efectiv am fost doar cu banii! Si am facut recurs! Aici am gresit eu, si am spus adevarul in recursul meu! Eu am zgandarit si am platit dupa aceea! Pentru ca, dupa ce am facut recurs, in ultima zi, a depus si parchetul recurs, vazand ca eu spun adevarul!
Care adevar?
Adevarul pe acte! Am spus in recursul meu cum a fost, cum au castigat peste rand, fara sa dea banii, si toate celelalte! Si dosarul a ajuns la Curtea Suprema, pe 25 sau 26 decembrie 1998! Ei, aici dau de oameni pe care eu ii dadusem in gat, despre care spusesem adevarul, care proveneau de la Pitesti sau de la Craiova, oameni care acum erau fie procurori in Parchetul General, fie judecatori!
Cine erau?
Virginica Simionescu, procuroare de Arges, procuror la Parchetul General in perioada 1999-2000! Judecatorul Uglean, de la Curtea de Apel Dolj, era judecator la Curtea Suprema, Spanu, judecator la Curtea Suprema, care venea de la Dolj. Astia fiind si pe liste, automat s-a cautat arestarea noastra, asa cum spune si Tibi Iordache, intr-o recenta declaratie a sa: el a cautat sa intervina atunci pentru dosarul nostru, la un secretar de stat de la Justitie, care i-a spus clar - ma, trebuie sa fiti condamnati, n-avem ce sa va facem! Voi ati dat in lumea lor…
„DNA COCHINESCU NE-A FACUT ZDRENTE“
Care secretar de stat?
Domnul Doru Trifoi. I-a zis lui Iordache: n-am ce va face, voi ati vrut sa dati totul in vileag, acum platiti!
Cum a decurs procesul?
Tibi Iordache, inculpat si el, da de doamna judecatoare Cochinescu. Doamna Cochinescu, membra a completului de la Curtea Suprema, care ne judeca pe noi, este nevasta domnului procuror general Nicolae Cochinescu, care ma anchetase pe mine, neoficial, in 1995, ca sa-i scot din galeata pe subordonatii lui din Arges! Incep alte legaturi periculoase!
A luat castiguri procurorul general Cochinescu sau sotia sa, judecatoarea?
Nu. Dar luasera cumnata si cumnatul lor. Cumnata ei, tot Cochinescu se numeste, era grefiera lui Tibi Iordache, cand acesta era judecator la Pitesti. Sotul acestei grefiere, era fratele procurorului general Cochinescu! E clar?!
Grefiera Cochinescu mai lucreaza?
Nu, acum este notarita, are cabinet notarial.
Dar ce interes are Cochinescu -grefiera, cumnata procurorului general, sa va faca rau?
Ea ne amenintase pe noi, ca o sa ajungem la puscarie, pentru ca Tibi Iordache ei ii daduse numai jumatate din castig, pentru ca asa hotarase Tibi: la grefieri le dadea mai putin, la judecatori le dadea toti banii! Si i-a dat mai putin, iar ea a venit in curtea firmei noastre si ne-a amenintat ca o sa ajungem la doamna Cochinescu, la ruda dansei si o sa fim condamnati, si asa a fost! Am intrat pe mana doamnei judecator Cochinescu, a grupului de magistrati - promovati de la Pitesti si de la Craiova la Bucuresti - si normal ca ne-au facut zdrente! Dar eram linistit totusi!
4.000 DE DOLARI SPAGA
De ce?
Pentru ca ni se cere, familiei mele, prin aparatorul nostru, avocatul Gheorghiu, suma de 4.000 de dolari, pentru a ajunge la doamna Cochinescu. Am dat banii! Acum sunt in proces cu avocatul Gheorghiu la PNA, a fost audiat, a recunoscut o parte din bani…
Au ajuns banii la cine trebuia?
Deci, am dat banii, ca mi-am zis ca la cat am pierdut, merita, acum, pe final, sa dau ca sa scapam. Am trimis banu’, dar nu a ajuns la dansa, la doamna Cochinescu, aici a fost problema! Si atunci s-a amanat pronuntarea!
Iordache a dat si el bani?
El alerga pe alte parti sa faca pace! In sfarsit, pronuntarea s-a dat pe 6 iunie 2000, de pe 6 februarie, de cand a inceput judecata! Deci, patru luni am fost asteptat!
„IORDACHE E IN TARA, NU IN AMERICA“
In ce sens asteptat?
Sa ajungem iarasi la o intelegere! Dar eu am mizat ca si aici se va face dreptate, cum s-a facut la Brasov, plus ca trimisesem banii care ni se cerusera, chipurile, dar avocatul Gheorghiu, cum am spus, nu i-a dat, ca, daca-i dadea, nu mai eram condamnati! Am fost condamnati! Iordache a aflat mai din timp ca va fi condamnat si si-a luat viza de America: pe 6 iunie 2000, la 12 noaptea, a parasit pentru cateva minute tara, a trecut prin vama, dar s-a intors imediat. Deci, acum despre Iordache se stie ca a plecat in America, dar eu stiu ca el este in tara, sta ori la Timisoara, la fosta lui nevasta, ori chiar in Pitesti, am eu semnele si informatiile mele!
Pare halucinanta povestea asta!
Sa va explic. El figureaza ca fiind plecat in America din 6 iunie 2000. Ni se elibereaza mandate pentru incarcerare, sa ne efectuam pedepsele, dar politia este intelegatoare, nu ne salta inca, o luna jumate ne-am plimbat in libertate. Mergem la Tribunalul Brasov, in iulie 2000, la judecarea unei cereri de amanare a executarii pedepsei, unde face si Tibi Iordache cerere de amanare, dar, mai mult decat atat, familia lui vine cu un act medical de la spitalul judetean Pitesti din data de 10 iulie 2000, subliniez, si acolo apare ca e bolnav de inima! Daca el zice ca a parasit tara pe 6 iunie 2000 si era in America, cum mama naibii facea testare o luna mai tarziu in Spitalul Pitesti?!
PEDEPSELE
Care a fost sentinta?
Cinci ani eu - trei ani plus doi ani spor, deci pedeapsa maxima, trei ani si sase luni Tibi Iordache, doi ani sora mea, doi ani cumnatul meu, doi ani fosta mea nevasta. Achitata Camelia Draghici, concubina lui Tibi, care a fost asociata si care a falsificat vreo saizeci de dispozitii de plata, achitata fata lui Iordache, Lavinia, asociata si ea, care recunoaste, la Brasov, ca „nu Badoi Dumitru a semnat pentru cele 130 de dispozitii, ci eu insumi si imi recunosc vina!“ Si recunoaste si mai tarziu, la procesul de la Curtea Suprema! A mai fost condamnat, la un an de zile, Toma Constantin, nepotul actualului sef al PNA Arges, procurorul Alexandru Toma. Dar pedeapsa si greul cel mai mare pica tot pe mine! Fara sa tina cont de expertizele de la Brasov, fara sa tina cont de marturiile participantilor, din ura, doamna judecator Cochinescu ne condamna, pe mine si pe ceilalti!
Cata puscarie ati facut?
In total, de pe 26 noiembrie 2001 pana pe 15 octombrie 2003, cand am fost eliberat! Am scapat din iadul pe pamant de la Jilava, de la Chilia, Poarta Alba! Daca, Doamne fereste! as ajunge acum in Iadul de pe lumea ailalta, cred ca nu mi-ar mai fi frica, ca l-am cunoscut pe cel din puscariile de exterminare romanesti!
MERCURIALUL GRATIERILOR
Fosta dv sotie a facut inchisoare?
Fosta mea nevasta, Cojan Anisoara, este ruda cu doamna Aurica Taracila, sotia domnului senator, ea este din Calarasi. Dupa ce am primit sentintele, eu i-am obtinut cateva amanari de la Curtea de Apel, din cauza ca era gravida. Ea n-a facut deloc puscarie. In 2001, pe relatia domnilor senatori Taracila si Nicolescu, apoi cu domnul senator Nicolescu, a intrat la doamna ministru Rodica Stanoiu pentru gratiere. A fost gratiata si ea, si sora mea, la sfarsitul lunii mai 2001. Intr-o intrerupere a executarii pedepsei, ca am avut mai multe, pe 14 mai, domnul Taracila ne-a facut cunostinta cu un avocat de-al lui, domnul profesor Amza Tudor, fost general de politie, care ne-a spus ca ne costa 6.000 de dolari gratierea, pe mine si pe cumnatul meu. Sau, daca nu gratierea, ne-a spus sa mai stam ascunsi, ca sa faca recurs in anulare si atunci o sa aranjeze sa primim o pedeapsa cu suspendare!
„CRED CA NEVASTA-MEA A PLATIT IN NATURA“
Am fost la biroul dansului, vizavi de Universitatea Nicolae Titulescu, unde este profesor, am dat 1.700 de dolari, cu chitanta, am facut contract de angajament. A dat telefon la secretarul de stat Trifoi, pentru mine, si la secretarul de stat Chis, pentru cumnatul meu. Eu am fugit sa ma ascund, dar pe 26 noiembrie 2001 sotia m-a turnat, a spus unde ma ascundeam, la o ruda de-a ei din Giurgiu, m-au arestat si ea a bagat divort.
Acum ce face?
E femeie de afaceri, are un magazin din averea pe care i-am lasat-o eu, este amanta lui Mihai Petria, casatorit si el, care e un reprezentant al senatorului Nicolescu, si care are o firma de maxi-taxi.
Sursa : Ziarul |
| 2004-06-15 00:38:33 |
 Postata de dan |
|
|
