| Misterioasele crime de la Crucea de Piatra : Deznodamant |
Comisarul-sef Eugen Alimanescu se confrunta cu o situatie neobisnuita pentru el. Crime ale caror victime erau prostituate rusoaice.
 Si daca ar fi fost vorba doar de niste prostituate, poate ca ar fi rezolvat mai repede cazul, dar a banuit ca rusoaicele erau spioane ale NKVD-ului. Asta complica totul.
Mobilul cel mai plauzibil pentru toata lumea era talharia. Se stia ca rusoaicele le „luasera fata“ romancelor. Si clientii. Ceea ce stia Alimanescu si nu stiau ceilalti era faptul ca valorile victimelor fusesera sustrase de catre propriile colege de breasla. Ca sa nu fie confiscate ca „probe“ la dosar. Ar fi fost pacat de atata munca.
SIGURANTA INTERVINE : Asa cum se asteptasera, Siguranta Statului se interesa indeaproape de crime. Numai ca Alimanescu nu avea deloc incredere in cel care venise, un „sputer“. Acesta ii transmisese mesajul ca Siguranta este cu ochii pe el, sa raporteze totul. Ce-ar mai fi vrut Alimanescu sa-i „raporteze“ era ce-ar face el pe ochii Sigurantei, dar se abtinu. Acolo se facea „curatenie“, se scoteau la „pensie“ agentii care isi dadusera silinta sa impiedice spionii sovietici sa-si faca mendrele prin Romania. In locul lor apareau cadre tinere, simpatizanti ai rusilor. Alimanescu avea nevoie de sfatul unuia dintre cei „patati“. Cambrea ii facu legatura cu un prieten. Numai ca acesta fusese foarte enigmatic.
- Alimanescule, daca poti sa te retragi din chestia asta, fa-o! Tie nu-ti plac dosarele cu autor necunoscut.
- Adica n-o sa descopar cine le-a facut de petrecanie?
- Ba mi-e teama ca ai sa descoperi, dar tot AN o sa ramana.
Conversatia se termina fara ca Alimanescu sa inteleaga ceva.
„PULSUL“ ARMATEI ROMANE
Cambrea ii aduse traducerea agendei. Natasa luase „pulsul“ ofiterilor romani de armata si notase numele celor mai inversunati „iubitori“ de rusi.
- Lighioana asta facuse „liste negre“, observa Alimanescu innegurat.
Incepea sa inteleaga ce vrusese sa spuna ofiterul de la Siguranta. Intr-un singur caz s-ar fi facut ca ploua, doar daca autorii crimelor erau ofiteri romani. „Maiorii“ descrisi de Madama si de fetele ei se parea ca erau reali.
- Ba, da’ tampiti si astia, n-am ce zice! Auzi, sa se duca la vanatoare cu „macaroanele“ pe umeri.
- Vor sa dea un exemplu! zise Cambrea.
- Pai, nu era mai bine sa le lase biletele pe piept? Sa scrie: „Asa patesc tradatorii tarii!“ De ce trebuia sa implice armata?
Alimanescu asa proceda cu bandele inarmate. Dupa ce lichida una, punea un carton langa cadavre, pe care scria: „Banditi ucisi in lupta cu Brigada Alimanescu“. Toate ziarele publicau fotografia si astfel renumele de „terminator“ avea efectul scontat. Multi parasisera Bucurestiul.
- Se crede ca este vorba de un fanatic rus care vrea sa elimine elementele declasate… sau vreun talhar de duzina. Am citit intr-un ziar, azi dimineata.
Alimanescu zambi. El „alimentase“ ziarele cu ipotezele astea.
NADIA, A TREIA VICTIMA
Nici nu stabilisera incotro sa-si indrepte cercetarile, cand Dispeceratul ii anunta ca „Madam Prejbeanu“, o alta patroana de bordel din Crucea de Piatra, o descoperise pe rusoaica ei moarta. Strangulata. Scenariul era identic, din toate punctele de vedere. Inclusiv lipsa bijuteriilor. Madam Prejbeanu se jelea de ceasu’ mortii:
- Mititica mea Nadia, ce mai muncea ea, saraca, si uite, nimicuta, nici o podoaba n-o sa ia in mormant.
- Sa-l arda focul iadului pe cel care a talharit-o! se porni Alimanescu, de-l lasa pana si pe calmul Cambrea cu gura cascata. Sa faca bube negre si varice groase ca sarpii, sa-i iasa afte-n gura, ’tu-i gura ma-sii de talhar ordinar…
Madam Prejbeanu incremenise. Sangele ii fugise din obrajii puhavi. Tremura din toate incheieturile, de ii scartaiau si agrafele masive din coc.
- Ce-ai, domn’ comisar, de blestemi asa, Doamne apara-ne! Da’ nu te stiam asa nevricos!
- Pai, ce-ti pasa, Madam, ca doar nu te blestem pe dumneata?! Ia zi, vreo agenda n-avea Nadia ascunsa printre bijuterii?
- Doar un biletel, dar e in ruseste!
- Da-mi-l si mucles! Tu nu stii nimic de bilet, eu nu stiu nimic de bijuterii, ne-am inteles?
GATUITA PE STRADA
Nici nu terminasera rapoartele preliminarii privind cele trei crime, cand se comise cea de-a patra. De data asta, pe strada. Un Dodge negru oprise cu farurile stinse in dreptul a doua prostituate, Lili si Olga, care se aflau pe o straduta laturalnica, in spatele Pietei Romane. Un barbat imbracat civil se repezise la rusoaica si o stransese de gat cu un lat, sub privirile neputincioase ale celeilalte. Prostituatele fusesera chemate la un client acasa si orbecaiau dupa adresa. Bucurestiul, la acea vreme, era, noaptea, ca o gaura neagra. Se facea economie zdravana la curent electric. Totusi, Lili vazuse numarul masinii, pentru ca, la tipetele ei, se aprinsese o lumina in curtea imobilului langa care se produsese agresiunea. Vazuse si ca erau doi insi in masina. Cine erau clientii la care se duceau? Ofiteri de armata, asa-i spusese Olga. In poseta rusoaicei, Alimanescu gasi un pistol. Lili era in stare de soc. Cel mai tare o speria ce avea sa pateasca la Siguranta. Auzise ca aia le faceau posta pentru ca ar fi „colaborat“ cu dusmanii, in prima faza a razboiului. De parca ele, prostituatele, s-ar fi aflat „inregimentate“ in vreo tabara. Alimanescu o lasa sa plece si n-o inregistra ca martor.
FRONTUL NEVAZUT
Ajunsesera intr-un punct al anchetei de care nu mai puteau trece. Era clar ca rusoicele erau spioane, era clar ca fusesera executate. Nu mai puteau sa faca pe prostii. Alimanescu il ruga pe Cambrea sa mentioneze in raport „banuiala“ lor, fara sa faca nici o referire la agenda Natasei si biletelul Nadiei. Ar fi fost acuzati de tainuire de probe. Doar pistolul Olgai era mentionat. In scop de aparare. Ei insa erau convinsi ca Olga acceptase invitatia la domiciliu a celor doi ofiteri, stiind ca era vorba despre ucigasii compatrioatelor sale. Probabil voia sa-i elimine. La suprafata, convietuirea cu rusii in coaste nu parea sa deranjeze autoritatile, dar in subteran se crease un front nevazut in care se dadeau lupte crancene. Majoritatea ofiterilor romani nu acceptau „saua“, mai ales ca era sustinuta de comunistii pe care rusii ii infigeau pur si simplu la putere. Ca sa rezisti in sistem, trebuia sa te strecori cu abilitate printre interesele si aspiratiile taberelor prinse in inclestare. Lui Alimanescu ii era din ce in ce mai greu sa reziste.
O SINUCIDERE PROGRAMATA
Predasera cazul Sigurantei, declinandu-si competenta, dar si aia, mai dibace, ii asigura ca era de competenta lor. Fara alte explicatii. Cum-necum, trebuia rezolvat. Se astepta de la Alimanescu sa-si puna in aplicare tactica, de provocare, sau „evadare“ de sub escorta, astfel incat ucigasii prostituatelor sa nu mai aiba timp sa dea declaratii. Alimanescu gasise masina care actionase in „Cazul Olga“ si pe proprietarul ei. Acesta locuia intr-o vila cu un etaj de pe strada Romana, inconjurata de un gard masiv, metalic. Era ofiter de contrainformatii al Armatei Romane. Unul dintre cei vechi, specializat pe rusi. In razboi, fusese ranit grav, la plamani, abia scapase cu viata. Cum sa se duca la el Alimanescu si sa-i ceara socoteala? Era noapte. Stateau in masina, el, Gica Dumnezeu, Ivan Anton, Puscasu Gheorghe si Cojocaru Ilie, oamenii de baza pentru actiunile de „provocare“. Dar Alimanescu nu indraznea sa dea startul. La un moment dat, un barbat se apropie si-l saluta pe comisarul-sef, facandu-i semn sa-l urmeze. Era maiorul Ionel Marinescu, de la contrainformatii militare. Alimanescu il cunostea bine.
- Nelutule, nu-mi spune ca esti implicat in crime.
- Te ajut sa rezolvi cazul.
Cum au intrat in casa, s-a auzit un foc de arma. Maiorul Grigore Anton se sinucisese, impuscandu-se in gura.
- Nu mai avea mult de trait, il lamuri Marinescu. Plamanii i se uscasera. S-a oferit sa duca el la indeplinire sarcina de a lichida tarfele NKVD-ului. Multi ofiteri au patit-o din cauza lor. Eu l-am secondat. Cazul este rezolvat.
DE CE NU „KALASNICOAVE“
In ’45, NKVD-ul lansase o sarja de prostituate care aveau sarcina de a sesiza orice „nealiniere“ a ofiterilor romani la ocupatia „prietena“. Ar fi fost mai inspirat sa le numim, simbolic, Katiuse, „orga lui Stalin“, care canta la multe „coarde“, nu Kalasnikov (arma brevetata in 1942), care a devenit simbol al armatei sovietice dupa 1949, cand PPS-urile (arme automate cu incarcator-tambur de 70 de gloante) au fost inlocuite cu automate Kalasnikov. Dar faptul ramane fapt. Partidele de „sex automat“, numite „ra-ta-ta“, in care se specializasera rusoaicele, presupunea drogarea clientilor, care nici nu-si mai aminteau daca au facut sex sau nu. Revenind la cazul de fata, desi Alimanescu nu l-a implicat pe maiorul Marinescu, acesta s-a retras in Muntii Fagaras, unde se formasera cuiburi de rezistenta, fiind ucis opt ani mai tarziu intr-o lupta cu Securitatea.
Sursa : Ziarul |
| 2004-06-08 01:17:34 |
 Postata de dan |
|
|
