| Medii Aritmetice |
In metrou, doi pusti de liceu stau agatati de bara si discuta cu voce tare spre foarte tare.
 „Ma, zice unul, io nu ma duc lunea la scoala. Duminica seara ma duc in club, dracu’ are chef de scoala lunea. Plec de-acasa pe la doispe, sa nu ma gaseasca mama acasa“. Celalalt clatina din cap: „Io ma duc decat la chimie lunea“. Asta care pleca pe la doispe de-acasa, sa nu-l gaseasca ma-sa, nu intelege cum pe amicul sau l-a apucat exact chimia. Chiar si mie mi se pare un pic deplasat. Hai, literatura sau istorie sa zic ca as mai intelege, dar chimia? „Bai, fraiere“, ne lamureste omul (pe mine involuntar), „daca n-ai nici o absenta la chimie, profa’ ne da cate 10 la sfarsit. Io pana atunci am doi de 3, cu un 10 imi iese media fix 5“. Si ranjeste, de cat de destept este el.
***
Asta imi aminteste de unul dintre profesorii mei din facultate, nu-i dau numele. Aveam examen la Istoria artei. Examenul era un fel de combinatie intre scris si oral: trageai un bilet, scriai si te duceai cu biletul, dupa care profesorul iti mai punea o intrebare, doua, sa-ti maresti nota, mai ales de la 4 la 5.
Erau cate doua subiecte pe bilet. Cad pe primul subiect si scriu ca disperata. Pe al doilea, recunosc, l-am cam aburit, da’ ceva tot am scris, nu eram chiar tuta. Termin si-i dau biletul. Stau in picioare si astept sa-mi citeasca lucrarea. Omul ia un pix rosu, insemnul puterii absolute cu care Facultatea de Litere il investise, si face cerculete. Imi da 10 pe primul subiect si - victorie! - 7 pe al doilea.
Simt ca nota 9 nu-mi poate scapa. M-am acoperit de glorie si de data asta. Profesorul e absolut impresionat de felul in care am tratat primul subiect, ceea ce, in mod normal, ar fi trebuit sa fie bine. Cum nu sunt la primul examen pe care-l dau cu el, nu ma entuziasmez, pentru ca stiu ce inseamna asta: ma imbie sa mai trag un bilet, intrucat pot mai mult, iar el simte ca merit nota 10. Cum nu eram la primul examen cu el, asa cum spuneam, stiam ca examenul asta se poate pica si cand te arunci la marire la 9, la 10. Refuz politicos, imi ajunge cat imi da. Omul insista, eu refuz in continuare. Exact cand credeam ca n-o sa renunte, omul imi cere carnetul. Imi face media: „10 cu 7 fac saptispe, impartit la doi aproape 8. Opt nu pot sa-ti dau, scumpo, e nota mare“. Intr-un final, mi-a dat un 7. I-am multumit frumos, injurandu-l in gand.
Sursa : Ziarul |
| 2004-06-05 02:21:06 |
 Postata de dan |
|
|
