| Primarul, sub papucul lui Ceausescu |
In perioada comunista, primarul general statea la comanda lui Nicolae Ceausescu. Seful Capitalei trebuia sa construiasca 30.000 de apartamente, sa modernizeze Canalul Dambovita, sa extinda reteaua de metrou si sa indeplineasca planul economic. Pe langa functia de edil, mai avea si pe cea de prim-secretar al Comitetului Municipal al PCR si presedintele Consiliului Popular.MONICA ANDREI
 In 1985, generalul Constantin Olteanu a fost numit de Nicolae Ceausescu primarul general al Capitalei. Nu se astepta la o astfel de functie, el fiind in acea perioada ministru al Apararii. Totul s-a petrecut foarte repede. Dupa o vizita efectuata in URSS, Olteanu a fost chemat de Ceausescu si numit prim-secretar si primar general al Capitalei.
“Mergi pe linie politica, in locul lui Pana, iar in locul tau o sa-l punem pe Milea“, au fost cuvintele pe care fostul dictator i le-a spus primarului general din perioada 1985-1988. 18 decembrie 1985 a fost prima zi de lucru pentru Constantin Olteanu. A fost nevoit sa se adapteze din mers si sa invete legile administrative. Perioada era una dificila, coincidea cu inceputul unui nou cincinal (1986-1990). Trebuia indeplinite multe obiective industriale: modernizarea raului Dambovita, continuarea lucrarilor la metrou, constructia de locuinte.
Ceausescu se implica foarte mult in activitatea administrativa a orasului. Era prezent peste tot unde se construia, nu voia sa-i scape nimic. La doua zile de la instalarea noului primar general, fostul dictator a convocat Biroul Comitetului Municipal de partid. Nerabdator din fire, Ceausescu i-a cerut proaspatului primar finalizarea rapida a constructiilor de locuinte.
Sarea, interzisa de fostul dictator
In perioada comunista problemele administrative erau aproape identice celor din zilele noastre. Si atunci ca si acum, autoritatile pierdeau lupta cu ninsoarea.
Prima zapada din iarna anului 1986 i-a ramas in memorie fostul edil. S-a intamplat ca in zilele noastre. A fost o sedinta a comandamentului pentru deszapezire (Administratia Domeniului Public a sectoarelor, Intreprinderea de Transport, Grupul Intreprinderilor de Gospodarie Comunala si Directia Domeniului Public) si s-a pus la cale un plan. Ninsoarea nu trebuia sa-i ia prin surprindere. N-a fost sa fie asa, pentru ca dimineata cand s-au trezit autoritatile locale au ramas cu gura cascata, tot Bucurestiul era paralizat. Principalele artere de circulatie erau acoperite de zapada, iar oamenii inotau prin nameti. Pe langa aceasta, mai exista o problema. Pentru evitarea poleiului, nu se putea folosi sare pentru simplul motiv ca fostul dictator interzisese acest lucru. Pana la urma, s-a folosit o emulsie care continea si putina sare. Ceausescu a aflat ca s-a folosit sare si a facut un mare scandal.
Pasajul Unirii, pasajul Gorbaciov
Migratia masiva a populatiei din mediul rural a fost o alta problema pe care primarii din perioada comunista au fost nevoiti s-o rezolve. In 1985, in Capitala erau 2.239.493 locuitori, 9,9% din populatia tarii. Se construia in fiecare an aproximativ 30.000 de apartamente, iar cererea era de 50.000. Perioada anilor ’80 putea fi numita si cea a mesterului Manole. Intr-o zona se demola, in alta de construia.
Cand a venit generalul Olteanu la Primaria Capitalei, Centrul Civic se afla intr-o faza inaintata a proiectarii. Initial, Victoria Socialismului trebuia sa se opreasca la Strada Cauzasi, insa Ceausescu a prelungit-o pana la Soseaua Mihai Bravu. Ideea a parut inca din 1977, insa ceremonia de inaugurare a proiectului a avut loc in iunie 1984. Era o lucrare separata care nu tinea de Primaria Capitalei.
De fapt, nu primarul general hotararea unde trebuia sa se construiasca si unde sa se demoleze. Totul era stabilit de Ceausescu.
Atat construirea de locuinte, cat si cea a pasajelor s-au facut sub presiunea timpului si a unor evenimente. De exemplu, Pasajul Unirii trebuia terminat pana la vizita lui Mihail Gorbaciov, in mai 1987. De aceea, unii l-au numit pasajul “Gorbaciov“.
In timpul reorganizarii Capitalei au fost si cateva momente de tensiune intre sotii Ceausescu. Marul discordiei a fost la un moment dat fluidizarea traficului rutier in zona Piata Romana – Calea Grivitei. Varianta agreata de Ceausescu prevedea amenajarea supraterana printr-o serie de rectificari a arterei de baza, proiectul fiind elaborat de Institutul Proiect Bucuresti. Ideea nu se potrivea insa cu cea agreata de Elena Ceausescu, care visa la un pasaj subteran in zona. Intr-un final, s-a mers pe prima varianta.
Administratia locala – organizare
Pe langa Bucuresti, mai erau si orasul Buftea, 35 de comune si 97 de sate.
Consiliul Popular al Municipiului Bucuresti era compus din 155 de deputati care se intruneau in sesiuni periodice. Pentru rezolvarea rapida a problemelor Consiliul Popular avea un Comitet Executiv format din 21 de membri, al carui presedinte era primarul general. A treia structura de conducere era Biroul Permanent al Comitetului Executiv compus din 11 membri. Presedintele Biroului Permanent era prim-vicepresedintele Comitetului Executiv. In consiliile populare ale celor sase sectoare ale Capitalei si in cel al Sectorului Agricol Ilfov isi desfasurau activitatea 465 de deputati. La consiliile populare comunale existau 893 de deputati, iar in Consiliul Popular al orasului Buftea activau 27 de deputati. Mai multe detalii pot fi gasite in cartea: “File de istorie. Insemnarile unui primar general“, scrisa de Constantin Olteanu si care urmeaza sa vada lumina tiparului in curand.
SCHEMA DE ORGANIZARE
Primarul general
Era presedintele Comitetului Executiv, conducea si coordona intreaga activitate a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Capitalei, Consiliului Municipal al Apararii, Statului Major al Apararii Civile, oficiului pentru probleme speciale, Militiei, Comisiei de Sistematizare si Comisiei de monografie militara. Era ordonator principal de credite ale bugetului Capitalei.
Prim-vicepresedintele
Coordona actiunile Comitetului Executiv in lipsa presedintelui, indeplinea functia de presedinte al Biroului Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular. Avea in subordine sectiile: planificare, dezvolatare, organizare, preturi si tarife, administrativ, financiar, oficiul personal, perfectionare, invatamant, transportul in comun, pompierii. Din structura de conducere a Capitalei mai faceau parte opt vicepresedinti care aveau in subordine activitatile administrative.
Secretarul Comitetului Executiv
Se ocupa de organizarea muncii si indrumarea activitatii desfasurate de birourile executive ale consiliilor populare din cadrul Sectorului Agricol Ilfov. Un colectiv de cativa functionari se ocupa de rezolvarea cererilor si reclamatiilor cetatenilor.
Edilii Capitalei intre 1944 si 1989
General Victor Dombrovski: august 1944 – februarie 1948
Nicolae Parvulescu: august 1948 – februarie 1949
Nicolae Voiculescu: februarie 1949 – decembrie 1950
Gh. Roman: decembrie 1950 – decembrie 1951
Anton Tatu Jianu: ianuarie 1952 – iunie 1952
Jean Ilie: iulie 1952 – martie 1953
Craciun Blidaru: aprilie 1953 – ianuarie 1954
Gh. Vidrascu: ianuarie 1954 – februarie 1955
Stefan Balan : martie 1955 – ianurie 1956
Anton Vladoiu: februarie 1956 – martie 1958
Dumitru Diaconescu: martie 1958 – aprilie 1962
Ion Cosma: aprilie 1962 – februarie 1968
Dumitru Diaconescu: martie 1958 – aprilie 1962
Ion Cosma: aprilie 1962 – februarie 1968
Dumitru Popa: februarie 1968 – 1971
Gh. Cioara: 1971 – 1975
Ion Dinca: 1976 – 1980
Gh. Pana : 1981 – 1985
Constantin Olteanu: 1986 – 1988
Radu Constantin: 1988
Barbu Petrescu: 1989
Sursa : Jurnalul National |
| 2004-06-05 00:31:04 |
 Postata de dan |
|
|
