| Ultimul condamnat la moarte |
Taranii dintr-o comuna ieseana isi amintesc si acum, dupa 20 de ani, despre procesul ultimului condamnat la moarte din judetul moldav.
 Judecata s-a facut pe terenul de fotbal din comuna, completul fiind instalat pe o platforma injghebata din doua remorci de tractor.
Soldati, ofiteri, un procuror, un judecator si seful penitenciarului, precum si un medic se aflau in curtea inchisorii Jilava. Era vara, 13 iunie 1986. De parca ar fi fost eroul unui cliseu dintr-un film vechi, Vasile Iacob alegea, ca ultima dorinta, sa fumeze o tigara.
I s-a citit raspunsul la cererea de comutare a pedepsei cu moartea la cea pe viata, pe care o adresase presedintelui Romaniei, Nicolae Ceausescu. Cererea ii fusese respinsa. Asezat cu spatele la un zid, Iacob asteapta momentul.
Soldatii nu stiau care dintre ei il va ucide, pentru ca doar cativa aveau pe teava gloante adevarate. Ceilalti, gloante oarbe. Detunaturile au spart linistea. Sentinta penala cu numarul 70 a Tribunalului Iasi din 28 septembrie 1984 a fost executata.
11 SEPTEMBRIE
Pentru multi dintre actualii locuitori din Bosia, ziua de 11 septembrie 1983 este proaspata in memorie, de parca ar fi fost ieri. Era duminica dupa-amiaza si pe terenul din comuna avea loc un meci de fotbal. Vasile Iacob, un tanar de 22 de ani, privea partida impreuna cu un prieten cu care a impartit frateste un litru de vin.
Dupa meci, s-a dus in vizita la familia Stoleru, unde a mai baut o jumatate de litru. Le-a cerut sa-i mai dea, contracost, inca un litru, dar nu mai avea la el decat 25 de lei, iar bautura costa 30. Era ora doua jumatate si cheful de bautura i se intetise.
Intr-un tarziu, si-a adus aminte ca in apropiere locuiesc „mosii“ sai, fratele si cumnata bunicilor Costache si Maria Putina, de 83, respectiv 73 de ani. Voia sa imprumute bani.
CONFLICTUL
N-a mai luat-o pe drum, ci s-a dus prin gradina din spatele casei batranilor Putina. Cainele l-a vazut si a inceput sa latre. Iacob a luat o sapa si a inceput sa loveasca cainele pana ce acesta a rupt lantul si a fugit.
A lasat sapa si a luat un topor care era sprijinit de un trunchi de lemne. Stia ca, atunci cand e cald, Maria si Costache stau in bucataria de vara, asa ca a intrat cu toporul in mana, ca sa-i intimideze, dupa cum avea sa declare ulterior, si le-a cerut sa-i imprumute 100 de lei. Mosul n-a vrut sa-i dea, asa ca au inceput sa se certe. Batrana, foarte bolnava, statea asezata pe pat, iar bunicul, in picioare, langa soba.
„Inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu toporul in regiunea capului si corpului victimei Putina Costache, care a cazut langa soba.
Atunci, Putina Maria, care era culcata pe pat, s-a ridicat si l-a prins pe inculpat de haina cu mana si l-a muscat de spate, motiv pentru care acesta i-a aplicat mai multe lovituri cu toporul in regiunea capului“, avea sa se scrie, mai tarziu, in rechizitoriu.
CUTIT SI SAPALIGA
Lupta insa nu se sfarsise. Ori din cauza bauturii, ori pentru ca batranul Putina era inca puternic, fiind cioban la viata lui, Iacob nu a reusit sa-i omoare. Batranul si-a revenit si a vrut sa-l imobilizeze.
„Inculpatul a folosit impotriva victimei Putina Costache un cutit cu care a aplicat in mod repetat mai multe lovituri in regiunea gatului, care au dus la decesul acestuia. De asemenea, impotriva victimelor Putina Maria si Costache, inculpatul a folosit si o sapaliga, cu care i-a lovit de mai multe ori, provocandu-le moartea“.
„DESPICANDU-I CRANIUL SI CREIERUL“
Ca intr-un veritabil film de groaza, macelul nu s-a oprit aici. Exact in momentele cand ii hacuia pe cei doi batrani, Iacob a auzit deschizandu-se poarta. Era Anica Azoitei, sora Mariei Putina, care, fiind duminica, venea in vizita la rudele ei.
Pentru Iacob, luarea deciziei nu a durat decat cateva secunde: „Inculpatul a luat din nou toporul si a aplicat acesteia mai multe lovituri, despicandu-i craniul si creierul, sectionandu-i maduva cervicala si vasele gatului, asa cum rezulta din raportul de constatare medico-legala“.
VARIANTE DIFERITE
Din acest moment, varianta din rechizitoriu difera intr-o anumita masura de cea a satenilor. Procurorii sustin ca Iacob s-a dus in „casa mare“, a cautat bani, nu a gasit si a dat foc la niste hartii pentru ca incendiul sa-i stearga urmele, iar apoi a trecut malul Jijiei, unde a dormit pana in jurul orei 18.00, cand a fost trezit de o femeie.
„Nu-i adevarat. S-a dus direct acasa, la parinti, carora le-a spus ce-a facut, iar apoi toti au plecat la un alt mos de-al lor, Grigore Chelaru, care i-a sfatuit sa dea foc“, spune Ileana, nora batranilor Putina care locuieste acum chiar pe locul fostei case a socrilor ei.
Ea spune ca Iacob s-a intors si a pus focul, dar era asa de beat, incat a uitat ca victimele erau in bucatarie si a incendiat corpul principal. Abia ulterior s-ar fi dus pe malul Jijiei, unde a dormit si, dupa ce s-a trezit, s-a spalat si s-a dus acasa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
A SARIT SA STINGA FOCUL
Mocnit multa vreme, focul a izbucnit cu putere pe la doua noaptea. Au sarit oamenii, dar nu au mai putul salva mare lucru. Conform rechizitoriului, „inculpatul descult a alergat si a ajutat la stingerea focului“.
Pentru Vasile Iacob, zilele urmatoare nu s-au deosebit prea mult de cele de dinainte. S-a dus la serviciu, la Nicolina, unde lucra ca lacatus-mecanic. „Radeam, jucam pocher, dansam, nici gand sa ne treaca noua, celor din jurul lui, pe cine aveam printre noi“, spune actualul primar din Bosia, Neculai Petrachi, care era coleg de serviciu cu Iacob.
Singura „abatere“ a facut-o a doua zi dupa crime, cand s-a invoit de la serviciu. S-a dus la locul crimei, le-a carat apa medicilor legisti care au efectuat autopsiile chiar in spatele casei si a ajutat la transportul mortilor la biserica din sat, unde le-au fost depuse corpurile. Iar miercurea, cand au avut loc inmormantarile, iar faptasul inca nu fusese prins, Iacob a asistat la ceremonial.
AVEA SAU NU DISCERNAMANT?
Joi, 15 septembrie 1983, pentru Iacob totul s-a sfarsit. Trecusera trei luni de la crima. Militienii au navalit in curtea casei si l-au arestat pe baza amprentelor de pe pe coada sapei, precum si a sangelui de pe pantofii si batista sa, care coincidea cu cel al victimelor. Pentru anchetatori, marea miza era sa stabileasca daca Iacob a avut sau nu discernamant in momentul comiterii crimelor.
Pe acest lucru s-a bazat si avocatul sau, actualul decan al Baroului Iasi, Adrian Mogos. „Prima expertiza, facuta la Socola, l-a scos cu discernamant, dar urmatoarea, la Bucuresti, respingea intr-o mare parte concluziile de aici“, spune Mogos. Prin urmare, pentru a face lumina, instanta a solicitat opinia unei a treia parti si cea mai inalta, numita „Comisia superioara“. Rezultatul: „psihopatie excitabil impulsiva care prin ea insasi nu-i afecteaza discernamantul“. Pe scurt: bun pentru judecata.
TRIBUNAL IN REMORCA La aproape un an de la fapte, pe data de 28 septembrie 1984, a avut loc procesul. „Atata lume ca atunci n-am mai vazut. Venisera si de prin satele invecinate“, isi aminteste avocatul Adrian Mogos. Martorii oculari si presa vremii indica intre 2.000 si 3.000 de oameni.
Procesul a avut loc pe terenul de fotbal din comuna din Bosia, pe care fusesera aduse doua remorci de tractor. Judecatorii, asesorii populari (sinonimii juratilor din justitia americana care erau delegati pe termen scurt si care proveneau din diferite clase sociale - muncitori, agricultori, doctori etc.), procurorul, avocatii si inculpatul au urcat pe o scara de lemn, inconjurati din toate partile de o mare de oameni.
„CAND MA-MPUSCA?“
Deliberarea magistratilor a avut loc intr-o camera a CAP-ului din localitate si a durat un sfert de ora. Verdictul a fost carncen: „Condamna pe inculaptul Iacob Vasile, fiul lui Vasile si Profira, nascut la 19 septembrie 1961, in comuna Bosia, judetul Iasi, care stie 8 plus 3 clase, lacatus-mecanic, fara antecedente penale, domiciliat in comuna Bosia, judetul Iasi, pentru infractiunea de omor deosebit de grav prevazuta si pedepsita de art. 174 combinat cu cu articolul 176 litera b Cod Penal la pedeapsa cu moartea“. „In momentul in care s-a pronuntat sentinta, s-a auzit un of prelung al intregii asistente, rememoreaza Mogos. Numai Iacob si-a pastrat calmul si l-a intrebat pe avocatul sau: „Cand ma-mpusca?“
SINGURATATEA MAMEI
Mama lui Vasile Iacob, Profira, are 72 de ani si este foarte bolnava, comunicarea cu ea fiind dificila. Aduce din casa o fotografie in care fiul ei este alaturi de sotia sa, cu numai doua saptamani inainte de comiterea crimelor, in 28 august 1983. Nu mai stie nimic despre fosta sa nora si despre nepoata ei, decat ca au o alta familie, undeva in alta comuna. Plange tacut si nici astazi nu crede si spune ca fiul ei nu a putut sa comita o tripla crima.
JUDECATOAREA: „NU AM NICI CEA MAI MICA REMUSCARE“
„Nu am nici cea mai mica remuscare. Am facut ceea ce se cuvenea, in calitate de instrument al legii si am marturisit totul si in fata preotului, care este intermediarul dintre noi si Dumnezeu“, a declarat, pentru saptamanalul IESEANUL, Eugenia Gramschi, acum pensionara, care a fost unul dintre cei doi magistrati care au pronuntat pedeapsa capitala in cazul lui Vasile Iacob. Ea isi aminteste ca in momentul pronuntarii sentintei „lumea a fost satisfacuta, nimeni n-a strigat impotriva, doar parintii baiatului au inceput sa planga. Cand am plecat, ne-au facut loc si nu ne-au adresat nici cel mai mic repros.“
ABOLIREA PEDEPSEI CAPITALE
In Romania, pedeapsa cu moartea a fost abolita de Consiliul Frontului Salvarii Nationale prin Decretul-lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990. Anii care au urmat au fost teatrul unor dezbateri aprinse legate de introducerea sentintei capitale in Romania, prevaland deocamdata curentul majoritar international, care, cu exceptia SUA, este impotriva trimiterii infractorilor in fata plutoanelor de executie.
„DACA PRINDEA 1989, SCAPA“
Toate recursurile si cererile de comutare a pedepsei redactate de Iacob au fost respinse, asa ca, in 13 iunie 1986, la Penitenciarul Jilava, a fost executat. Dupa o vreme, la sectia de executari penale a sosit o hartie prin care se comunica acest lucru, iar judecatorii de aici au comunicat la randul lor datele Oficiului de stare civila de la Primaria Bosia. Pentru avocatul Mogos a ramas si pana astazi o enigma daca Vasile avea sau nu discernamant: „Imi pare rau dupa el. Daca prindea 1989, scapa...“
Sursa : Ziarul |
| 2004-06-03 01:20:34 |
 Postata de dan |
|
|
