| Buzaul isi plange mortii |
Ieri, toata suflarea Buzaului a urmarit cu lacrimi in ochi defilarea cutremuratoare a convoiului cu cei sase militari cazutti la datorie in explozia de la Mihailesti.
 Al saptelea militar inca nu a fost identificat si este in continuare dat disparut. Trupul lui sfartecat de explozie zace, poate, in craterul astupat la repezeala, sau se afla n pungile “de un leu“ de la Morga, laolalta cu alte anonime fragmente umane.
VIOREL ILISOI
Fix la 10 dimineata, mai mult nici o secunda, un sobor de 20 de preoti este gata sa inceapa slujba pentru militarii din Detasamentul de Pompieri Buzau morti in misiune. Dar mai intai trebuie plimbat microfonul, pentru discursurile oficiale, de la generalul Toma Zaharia la prefectul Buzaului… Sute de oameni, cei mai multi fara nici o legatura cu mortii, umplu careul cazarmei de pompieri. Au venit sa-i vada si sa-si ia ramas bun de la tinerii care si-au dat viata in incercarea de a le salva pe ale altora. Discursurile, pritocite din vreme, parca trec peste capetele multimii si se topesc in aer. Incremeniti in onor, militarii – de la soldat pana la comandant, isi rup dintii incercand sa-si sugrume plansul. Pe baionete li se vede insa tremurul buzelor si lucirea ochilor plini de lacrimi. Iar in ochii sutelor de oameni sticlesc, iarasi, lacrimi strivite intre pleoape. Toti ochii tintesc cele sase sicrie inchise – pentru ca in cateva dintre ele nu se afla decat bucati de carne, scoase din namol.
Plansul stapanit se dezlantuie cand cei 20 de preoti incep sa cante “Tatal nostru“. Pana departe, in oras, oamenii incremenesc. Ca si cum fiecare dintre ei i-ar fi cunoscut, cel putin, pe cei din sicriele acoperite cu drapele tricolore.
Prefectura indurerata
Tragedia de la Mihailesti a lovit adanc in sufletele buzoienilor. Pare aproape inutila si odioasa declararea zilei de ieri ca zi oficiala de doliu in judetul Buzau. Oricum nimeni nu stie, pe strada, ce inseamna o zi de doliu oficial in judet. Numai citind inscriptiile de pe coroane, cate 4-5 la fiecare sicriu, iti dai seama ca e doliu in toata tara. Mai indurerata, ca sa zicem asa, e Prefectura Buzaului, care a trimis coroane mai multe si mai mici, cate una la fiecare sicriu si la fiecare usa a remizelor de masini de interventie.
Statui care plang
S-au terminat discursurile, s-a terminat slujba. Urmeaza un moment de tacere apasator. Apoi, o comanda: “Drepti! Pentru onor inainte, prezentati arm’!“. Toti soldatii devin intr-o clipa statui. Statui care plang…
La comanda, trei randuri de focuri de arma sparg linistea cazarmei si a orasului. Apoi, din falcile de alama ale fanfarei izbucneste imnul national. Aerul vibreaza. Femeile in negru, de buna seama mamele militarilor, izbucnesc in plans, iar plansul lor acopera imnul. “Dorutule, Dorutule, puiul mamii, puiutul mamii, deschide ochii si te uita la mama ta… si fratele tau, Danut… e aici… uita-te la noi, hai acasa cu noi… ca te-am trimis la armata tanar si frumos, si-amu nici nu te vad…“ Bocetul acopera fanfara militara. Umple cazarma. Un domn general, cu doua stele de aur pe epoleti, isi sterge lacrimile de pe pieptul plin de decoratii. Baionetele garzii de onoare tremura ca firele de mohor. Soldatii din garda le dau onorul prietenilor lor. Au mancat cu aceeasi lingura, au impartit frateste conserva de peste, au frecat podelele impreuna. Si, deodata, unii nu mai sunt. “Ba, sunt acolo, in sicrie, zice caporalul Marius Udrea, i-am adunat noi bucata cu bucata si i-am pus pe fiecare la un loc…“.
Caporalul asteapta sa se libereze peste trei saptamani, cu leatul lui. Nu stie cum va duce, ca pe o povara in memorie, imaginea de nesters a prietenilor lui care au murit la Mihailesti… “Putem si noi sa murim maine, continua Marius, ne temem de asta, dar al dracului sa fiu daca nu intru in foc cand imi zice comandantul…“.
“Au murit copiii nostri“
Fiecare sicriu e urcat intr-un camion. Si langa fiecare sicriu este cate o garda de onoare, soldati in tinutele cele mai bune, cu banderole negre pe brat. Banderole tocmai scoase din magazie, de la stoc, fiindca printre pompieri moartea umbla fara permis si e bine sa fie banderolele acolo, la indemana, pentru situatii de Doamne-fereste…
Convoiul de camioane cu sicrie pleaca din unitate, trecand printre soldati care plang pe umerii coloneilor, si intra in oras. Cu toate sirenele pornite, cu claxoanele blocate pe tipat si cu luminile aprinse.
Se face un tur al orasului, pe strazile principale, inainte de a se desparti masinile si de a-l duce, fiecare, pe soldati la locul lor din urma. De veci. Dar nu, nu mai sunt soldati. Toti militarii in termen au fost avansati post-mortem la gradul de sublocotenent, iar capitanul Doru Mihai Mihalache a fost avansat la gradul de maior.
Cand trece convoiul, cu toate sirenele si cu girofarurile in functiune, oamenii ies la porti, ies de prin birouri, de peste tot, isi fac cruce si plang. “Au murit copiii nostri“, se vaita o batrana. Langa ea, oameni care nu s-au vazut niciodata se tin mana de mana si isi apleaca in jos capetele cand trece convoiul. Buzaul plange pentru eroii pe care nu i-a cunoscut niciodata, soldati altminteri alungati cu injuraturi groase cand apucau si ei sa intre intr-o carciuma ca sa bea o bere.
“Adio, prietenul meu!“
Sicriul maiorului post-mortem Doru Mihai Mihalache deschide convoiul. Dupa turul prin Buzau, primind onorul de tacere si de lacrimi al tuturor, camioanele cu sicrie si garzi de onoare se despart. “Domnu Doru“, cum ii ziceau soldatii, ajunge la Biserica Copiilor, din Parcul Tineretului. Vaduva lui nu mai are lacrimi… Parintii lui, veniti tocmai din Botosani, nu mai pot nici ei sa planga. Plange, pentru toti, preotul Alexandru Tudose, care oficiaza slujba. “E singurul preot care l-am vazut ca plange la inmormantare“, zice Elena Ceausu, de 83 de ani, care a venit sa se roage pentru sufletul lui Doru.
Parintele Alexandru a slujit pentru prietenul sau cel mai bun. Ultima oara s-au vazut duminica seara. Au stat la o tabla, au ras, au vorbit. Luni dimineata Doru a murit. Alarma s-a dat la 5:37, la 5:39 masina de interventie a iesit din unitate…
“Adio, prietenul meu!“… asa si-a incheiat slujba parintele Alexandru Tudose. Apoi a scos capacul de pe sicriu, a avertizat ca se poate uita numai cine are suflet pentru asta, l-a sarutat pe frunte pe prietenul lui – fruntea arsa – si l-a sfintit cu lacrimi.
Pompierul disparut
Preotii fac slujba pentru sapte morti. Li se pomeneste numele – pentru odihnirea sufletelor robilor lui Dumnezeu… Dar nu sunt decat sase sicrie. Al saptelea ar fi trebuit sa fie soldatul Silviu Stan. Dupa ce pompierii din Buzau si-au strans mortii, Silviu nu a fost de gasit. La slujba, in unitate, preotii l-au trecut in randul mortilor si s-au rugat pentru el. Oficial, Silviu nu e mort. Este dat disparut. “Noi stim ca a murit acolo, spune soldatul Lucian Baciu, stim ca nu se mai poate minunea asta: sa apara Silviu al nostru printre noi… Nu i s-a facut sicriu pentru ca nu a fost identificat… poate, saracul, s-a pus asfalt peste el, poate e la morga, se fac teste de carne sa vada daca este el… Noi am auzit ca s-a dat ordin sa se scoata asfaltul de pe groapa, sa se mai caute, poate gasim ceva ca sa vedem daca Luci s-a ingropat acolo…“ In cazarma de pompieri din Buzau, toti oamenii, cu copca stransa la gat, asteapta sa se afle ce s-a intamplat cu colegul lor Silviu. Care nu mai este. Nimeni nu stie de unda sa-l ia. Ranitii adusi la Bucuresti sunt in stare critica
MAGDA MARINCOVICI
Directorul Directiei de Sanatate Publica Buzau, doctorul Dorel Nicolescu, preciza ieri la pranz ca cei sase pacienti internati la Spitalul Judetean de Urgenta Buzau sunt stabilizati si au o stare clinica mai buna, comparativ cu ziua precedenta. Totusi, toti acestia vor ramane in continuare in spital sub stricta supraveghere medicala.
Politistul Gabriel Hurlup si pompierul Marian Ilie se afla la sectia anestezie terapie intensiva a Spitalului de Urgenta Floreasca din Bucuresti. Potrivit medicului Bogdan Oprita, seful Departamentului de Garda, “cei doi pacienti sunt in continuare in stare critica”, medicii evitand sa se pronunte cu exactitate in ceea ce priveste sansele lor de supravietuire”. Pompierului Marian Ilie i s-a amputat piciorul drept, deasupra genunchiului. Dar, din pacate, “aceasta interventie nu garanteaza sansele sale de supravietuire”, se precizeaza intr-un comunicat al Ministerului Sanatatii.
La Spitalul Clinic Universitar Bucuresti este internata la terapie intensiva Mariana Bratu, dupa ce a fost operata de urgenta la ochi. Pacienta este constienta si in stare stabila. Medicul oftalmolog Angela Popa este de parere ca la “ochiul drept mai sunt sanse de recuperare”, ceea ce este foarte greu de spus despre ochiul stang.
Doctorul Magdalena Dragu, seful IML Buzau, ne-a declarat ca se ocupa de fragmentele adunate in vederea testelor ADN care vor fi efectuate la INML Bucuresti. Se spera astfel ca soldatul Silviu Stan, dat disparut in explozie, sa poata fi identificat.
Premierul Nastase: “Presa a aratat anumite lucruri preocupante”
La trei zile de la catastrofa de la Mihailesti, premierul Adrian Nastase raspundea ieri sesizarilor presei in legatura cu neregulile anchetei. “Presa a aratat anumite lucruri care, dupa parerea mea, sunt preocupante. Nu sunt un specialist in ceea ce priveste anchetele criminalistice si nu vreau sa ma pronunt, deocamdata, pana cand rezultatele finale nu vor fi prezentate“, declara premierul, citat de Mediafax. Potrivit lui, autoritatile vor verifica daca nu cumva lucrarile rapide de reparare a drumului si a infrastructurii electrice afectate de explozia din comuna Mihailesti “s-au efectuat cu o anumita lipsa de respect fata de persoanele decedate si de familiile lor“. Presedintele Iliescu: “Autoritatile au actionat prompt“ Presedintele Iliescu a declarat ieri ca autoritatile centrale si locale au actionat prompt in cazul exploziei de la Mihailesti. Iliescu spune ca era prioritara refacerea soselei in zona afectata de explozie. “Ministrul Transporturilor, ministrul Administratiei Publice, prefectul au ajuns imediat la fata locului, oamenii au facut tot ce au putut pentru a lua toate masurile necesare“, a declarat presedintele. “Era sosea nationala, a fost intrerupta circulatia ore in sir si trebuia refacuta soseaua. Altminteri, se fac cercetari si vom vedea concluziile“, explica presedintele. El “admite“ ca “este de inteles emotia pe care o provoaca un asemenea accident grav, dar ca el a fost un accident“.
Sursa : www.jurnalul.ro |
| 2004-05-27 01:28:30 |
 Postata de dan |
|
|
