| Biblioteca lui Tismaneanu |
de Adrian Vaduva
Pentru politologul Vladimir Tismaneanu, "Cartea" este echivalenta aerului pe care il respira. Fara carti, viata ar insemna o trista si abulica stare de neant.
 Jurnalul National: Care a fost prima carte care v-a facut sa puneti la indoiala doctrina comunista?
Vladimir Tismaneanu: Este greu de spus care carte anume, insa probabil ca au fost doua lecturi esentiale care mi-au deschis ochii. Prima a fost romanul lui Arthur Koestler "Intuneric la amiaza" (l-am citit in franceza cu titlul "Le Zero et l’Infini"). Tot in acea perioada, deci aveam 15-16 ani, am citit "Omul revoltat" de Albert Camus. Cum reuseati sa aveti acces la cartile unui Raymond Aron sau Hannah Arendt, avand in vedere ca erau autori prohibiti in aceea perioada?
Accesul mi-a fost usurat de faptul ca sora mamei mele, Cristina Luca-Boico, fosta luptatoare in Rezistenta franceza, aducea de la Paris carti pe care le devoram. Intre acestea, imi amintesc de memoriile lui Arthur London (L’Aveu) despre procesul-spectacol de la Praga din toamna anului 1952, de cartile lui Trotsky, precum si numeroase lucrari de sociologie, filosofie si istorie politica. Pe Aron l-am citit mai ales gratie prietenului meu Alexei Florescu, al carui tata, fostul ministru al chimiei Mihail Florescu, devenit ministru secretar de stat la Consiliul National pentru Stiinta si Tehnologie, detinea o fabuloasa biblioteca de stiinte umane. Cartile Hannei Arendt sunt o alta istorie. Primele doua lucrari ale ei mi le-a adus cadou Florica Jebeleanu dintr-o calatorie la Paris. Auzisem de Hannah Arendt din emisiunile Monicai Lovinescu la Europa Libera. Florica, cu care am fost coleg de scoala si am ramas buni prieteni, mi-a adus cartea despre criza culturii si o lucrare de eseuri intitulata "Du mensonge à la violence" (De la minciuna la violenta). Mai tarziu, Dumitru si Mona Tepeneag mi-au daruit carti cruciale pentru intelegerea totalitarismului, intre care "Marea Teroare" de Robert Conquest. Sa nu uit, in anii liceului (la actualul "Jean Monnet"), Lena Rautu, fiica temutului Leonte, mi-a permis sa imprumut (fara stirea tatalui ei) lucrari de istorie politica dintr-o biblioteca de ideolog dedublat despre care s-ar putea scrie un eseu.
Care au fost cartile care v-au influentat cel mai mult copilaria, adolescenta, maturitatea?
Cartile care mi-au influentat adolescenta: "Muntele vrajit" si nuvelele lui Thomas Mann, "Demonii" lui Dostoievski, "Castelul" lui Kafka, eseurile lui Camus. Au urmat apoi lecturile filosofice: Hegel, Nietzsche, Sartre, Simone Weil, Unamuno, Berdiaev, Heidegger, Jaspers, Marx, Lukacs, Ernst Bloch, Gramsci, Adorno, Castoriadis. Desigur, mereu si tot mai mult Raymond Aron.
Voiaj fara retur
Cand ati plecat din Romania ati reusit sa luati vreo carte cu dumneavoastra? Daca nu, ati reusit sa va recuperati biblioteca dupa 1990?
Nu am luat decat vreo doua carti cu mine, cred ca romane politiste. Nici nu se punea problema sa plec cu cartile favorite, as fi atras atentia vamesilor. Era vorba de o calatorie turistica, prima mea iesire in Vest, deci nu era dezirabil sa apari ca pregatit pentru un voiaj fara retur. Cartile mele din tara au mers la diversi prieteni (vedeti ca personific cartile?). Nu mi-am propus nici o recuperare dupa 1990, am socotit ca o revolutie inseamna sa pornim totul de la capat. Regret ca printre cartile ramase si ratacite prin alte biblioteci se aflau si unele imprumutate de mine de la unii prieteni. Intre acestea, eseul despre revolutie al Hannei Arendt, imprumutat de la criticul de arta Radu Bogdan.
"Nu exista o Carte a Cartilor in politologie"
Care a fost cel mai mare sacrificiu pe care l-ati facut pentru a intra in posesia unei carti?
Mi-am petrecut prima saptamana a anului 1972 in sala de documentare de la BCU citind cartea lui Lukacs "Istorie si constiinta de clasa". Primisem un permis de lectura la acest fond special, dar pentru o luna, si ca atare nu am mers la diverse petreceri bucurestene, preferand sa meditez in acea sala pe marginea a ceea ce Maurice Merleau-Ponty a numit "aventurile dialecticii".
Este cartea cea mai mare avere pe care o poate avea un om?
Depinde de om: pentru mine o existenta fara carti este asemeni uneia fara aer sau apa, o trista si abulica stare de neant.
Preferati editiile de lux ale unui volum sau apreciati editiile populare?
Am pierdut de mult snobismul editiilor cartonate. Ce conteaza sunt ideile dintr-o carte. Ceea ce nu inseamna ca, atunci cand am pregatit impreuna cu Silviu Lupescu editia romaneasca din Stalinism pentru eternitate (Polirom, 2005), nu am insistat pe ideea editiei hard cover.
Care este cartea pe care ati recitit-o de cele mai multe ori?
"Demonii" lui Dostoievski, "Levantul" lui Mircea Cartarescu, memoriile lui Canetti.
Din punctul dumneavoastra de vedere, cine este autorul (roman sau strain) cel mai indreptatit pentru a vorbi despre democratie?
Vaclav Havel: un om care si-a sacrificat multi ani de viata si cariera pentru a trai in adevar.
Pentru a intelege politica (in general) care sunt autorii care trebuie cititi?
Machiavelli, Aron, Karl Popper, Koestler, Orwell.
Exista o Carte a Cartilor a politologiei?
Nu, si nici nu cred ca este posibila ori de dorit.
Care a fost prima carte pe care ati citit-o?
Banuiesc ca basmele lui Hauff. Dupa ani de zile, cand am implinit 50 de ani, Adriana Babeti si grupul "A Treia Europa" mi-a daruit-o: un exemplar imbatranit, venit dintr-o lume spulberata, insa pentru mine de o imensa valoare.
Drum nesfarsit
Care este cel mai vechi volum din biblioteca dvs.? Dar cel mai nou?
Cred ca "Istoria literaturii" de G. Calinescu e cea mai veche. Cea mai noua, respectiv cea mai recenta cumparata, "Jurnalul lui Kornei Ciukovski", o carte cutremuratoare despre destinul intelighentiei ruse in secolul orgiilor ideologice (am numit secolul al XX-lea). Pagini extraordinare despre Ahmatova, Soljenitin, Ehrenburg, Isaiah Berlin, Paustovski, Pasternak, Samuil Marsak, Kaverin si multi, multi altii.
Din punctul dvs. de vedere, care este definitia cartii?
Un drum care nu se sfarseste niciodata.
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2005-11-04 10:20:36 |
 Postata de 2good |
|
|
