| Limitarea dreptului la libera circulatie |
de av. Eduard Fagaraseanu
Dupa ce saptamana trecuta am tratat subiectul – circulatia cetatenilor romani in strainatate –, acum vom aborda limitarea exercitarii dreptului la libera circulatie.
 Restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate a cetatenilor romani poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult trei ani numai in conditiile si cu privire la urmatoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnata dintr-un stat in baza unui acord de readmisie incheiat intre Romania si acel stat;
b) cu privire la persoana a carei prezenta pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfasoara sau ar urma sa o desfasoare, ar aduce atingere grava intereselor Romaniei sau, dupa caz, relatiilor bilaterale dintre Romania si acel stat. In situatia prevazuta la lit. a) masura se dispune, la solicitarea Directiei Generale de Pasapoarte, cu privire la statul de pe teritoriul caruia a fost returnata persoana, de catre tribunalul in a carui raza teritoriala se afla domiciliul acestei persoane, iar cand aceasta are domiciliul in strainatate, de catre Tribunalul Bucuresti.
In situatia prevazuta la lit. b), masura se dispune, la solicitarea institutiei cu competente in domeniul apararii, ordinii publice sau sigurantei nationale care detine date ori informatii cu privire la activitatea pe care persoana o desfasoara sau urmeaza sa o desfasoare in strainatate, de catre tribunalul in a carui raza teritoriala se afla domiciliul acestei persoane, iar cand aceasta are domiciliul in strainatate, de catre Tribunalul Bucuresti.
In cazurile prevazute mai sus, instanta se pronunta, prin hotarare, in termen de cinci zile de la primirea solicitarii autoritatilor competente, si comunica hotararea persoanei, Directiei Generale de Pasapoarte, Inspectoratului General al Politiei de Frontiera si serviciului public comunitar pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor simple, competent sa elibereze pasaportul simplu persoanei impotriva careia a fost dispusa masura.
DEZBATERE. Hotararea data este supusa apelului, in termen de 5 zile de la comunicare, la Curtea de Apel competenta teritorial. Instanta se pronunta in termen de 3 zile de la data primirii cererii. Hotararea Curtii de Apel este supusa recursului, termenul de recurs, precum si cel de judecata fiind de 5 zile. Exercitarea cailor de atac prevazute mai sus nu suspenda executarea hotararii instantei iar prezenta procurorului la toate sedintele de judecata este obligatorie. In baza hotararii definitive si irevocabile a instantei competente, prin care s-a dispus masura, serviciul public comunitar efectueaza in pasaportul simplu al persoanei mentiunile corespunzatoare referitoare la perioada si statul/statele pentru care se aplica masura restrangerii exercitarii dreptului de a calatori in strainatate.
SUSPENDARE. Exercitarea de catre o persoana a dreptului la libera circulatie in strainatate se suspenda numai in urmatoarele situatii:
a) este invinuita sau inculpata intr-o cauza penala si a fost dispusa instituirea unei masuri preventive in conditiile Codului de procedura penala;
b) a fost condamnata si are de executat o pedeapsa privativa de libertate;
c) este internata intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ, in conditiile legii penale;
d) nu a respectat masura restrangerii exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate, dispusa in conditiile legii.
In vederea punerii in executare de catre autoritatile competente a masurii de suspendare a exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate, autoritatile care au dispus masurile au obligatia de a le comunica Directiei Generale de Pasapoarte, Inspectoratului General al Politiei Romane si Inspectoratului General al Politiei de Frontiera. Suspendarea exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate inceteaza de drept la data la care inceteaza masura dispusa.
In situatia in care persoana impotriva careia se instituie masura suspendarii exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate a fost returnata in baza unui acord de readmisie din statul pentru care i-a fost restrans dreptul la libera circulatie in strainatate, perioada pentru care se poate suspenda acest drept poate fi majorata pana la 5 ani. Pe durata suspendarii exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate, cetateanului roman i se poate refuza temporar eliberarea documentului de calatorie de catre autoritatea competenta sa elibereze aceste documente, iar daca i-a fost eliberat ii poate fi retras de catre autoritatile competente sa puna in executare masura.
EXCEPTII. La cererea persoanei impotriva careia s-a dispus masura suspendarii exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate, instanta de judecata care a instituit aceasta masura poate dispune suspendarea temporara a executarii acesteia si inlocuirea acestei masuri, pentru o perioada limitata de timp, cu masura restrangerii dreptului la libera circulatie, in urmatoarele cazuri:
a) persoana urmeaza sa se deplaseze in strainatate pentru a urma un tratament medical care nu este posibil pe teritoriul Romaniei si fara de care viata sau sanatatea ii este pusa in mod grav in pericol, prezentand documente doveditoare in acest sens, emise sau avizate de autoritatile medicale romane;
b) in cazul decesului in strainatate a sotului sau a unei rude de pana la gradul al IV-lea inclusiv;
c) in alte situatii obiective, care necesita prezenta temporara a persoanei pe teritoriul altui stat, fara de care interesele legitime ale acesteia sau ale altui cetatean ar fi in mod grav afectate.
In cazul in care instanta admite cererea de inlocuire a masurii suspendarii exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate cu masura restrangerii dreptului la libera circulatie prin hotararea pe care o pronunta trebuie sa stabileasca perioada exacta, precum si statul/statele in care persoana poate calatori.
TRANSMITEREA PATRIMONIULUI SUCCESORAL
Popescu Gheorghe, Bucuresti: "Dupa decesul sotiei, in luna august a acestui an, am inteles ca trebuie facuta succesiunea in termen de sase luni a apartamentului proprietate comuna. Doresc sa stiu care este modul de rezolvare a acestei probleme si care este baza legala corespunzatoare. Fac precizarea ca avem trei copii majori, asezati la casele lor si ca in discutia succesiunii este un apartament compus din patru camere si dependinte (bucatarie, doua bai, doua balcoane si hol). Va multumesc".
RASPUNS: Cu toate ca transmiterea patrimoniului succesoral se produce de drept din momentul deschiderii mostenirii, ea nu are caracter definitiv si obligatoriu ci, succesibilul are dreptul de a alege – drept de optiune succesorala, intre consolidarea titlului de mostenitor (acceptarea pur si simplu sau sub beneficiu de inventar) si desfiintarea titlului prin renuntarea la mostenire. Pentru ca soarta juridica a mostenirii sa nu ramana multa vreme incerta, dreptul de optiune succesorala trebuie sa fie exercitat intr-un termen de sase luni de la deschiderea mostenirii. Acceptarea pur si simplu a mostenirii consta in actul sau faptul juridic unilateral savarsit de succesibil prin care isi consolideaza neconditionat calitatea de mostenitor, definitivand transmiterea succesorala care a operat la data deschiderii mostenirii. Acceptarea sub beneficiu de inventar este un act de optiune expres si solemn prin care succesibilul declara, in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala, ca isi insuseste titlul de mostenitor al patrimoniului succesoral, dar intelege sa raspunda de pasivul succesoral in limita activului mostenit. Renuntarea la mostenire este actul juridic unilateral, expres si solemn prin care succesibilul declara, in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala, ca nu isi insuseste titlul de mostenitor, desfiintand, cu efecte retroactive, vocatia sa succesorala, devenind strain de mostenire. In situatia descrisa de cititor, daca nu exista un testament lasat de sotia decedata, transmiterea patrimoniului succesoral are loc in temeiul legii, la persoanele, in ordinea si in cotele determinate de lege. Daca sotia decedata are drept mostenitori numai copiii si sotul supravietuitor, atunci, in temeiul legii, mostenirea se imparte astfel: 1/4 din mostenire revine sotului supravietuitor si 3/4 din mostenire revine celor trei copii (clasa I de mostenitori legali)
IMPARTEALA MOSTENIRII
Anton Constantin, Ploiesti: "Am 81 de ani si sunt pensionar. Vreau sa va aduc la cunostinta ca am mostenit de la tatal meu, atat eu cat si sora mea, sase hectare de pamant arabil in comuna Aricesti. Eu vreau cu orice pret sa ma despart in conditii amiabile de ea, dar sub nici o forma nu vrea sa efectuam acest act de partaj voluntar. Ce pot sa fac in privinta asta?".
RASPUNS: In situatia in care imparteala mostenirii nu se poate realiza prin buna invoiala, atunci imparteala se face pe cale judecatoreasca, la cererea oricaruia dintre coindivizari sau, in conditiile legii, a creditorilor. In aceasta situatie, persoana interesata se poate adresa instantei de judecata (judecatorie sau tribunal, in functie de valoarea obiectului cererii). Cel care ia initiativa declansarii procedurii judiciare si care are pozitia de reclamant va trebui sa cheme in judecata pe toti ceilalti coproprietari care vor avea calitatea de parati, in caz contrar imparteala este nula. Cat priveste partajul propriu-zis, judecatorul trebuia sa aiba in vedere dispozitiile Codului Civil, potrivit carora la formarea si compunerea loturilor trebuie sa dea in fiecare lot, pe cat se poate aceeasi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creante de aceeasi natura si valoare. Referitor la modalitatile de realizare a partajului, acestea sunt: partajul in natura, atribuirea intregului bun unui copartas si vanzarea bunurilor. Partajul in natura constituie regula. In acest caz, la formarea si atribuirea loturilor, instanta va tine seama de marimea cotei-parti ce se cuvine fiecaruia din masa bunurilor, domiciliul si ocupatia partilor, faptul ca unii dintre coproprietari, inainte de a se cere imparteala, au facut constructii, imbunatatiri etc. Atribuirea bunului unui copartas intervine in situatia in care impartirea lui in natura nu este posibila, fie datorita unei imposibilitati fizice, cand bunul nu este comod partajabil, fie datorita unei imposibilitati economice, deoarece s-ar ajunge la impartirea peste masura a bunului. Vanzarea bunurilor reprezinta modalitatea extrema de lichidare a indiviziunii la care se recurge numai in masura in care partajul nu se poate realiza prin celelalte doua modalitati, fie pentru ca ele nu pot fi impartite in natura sau atribuite unui singur copartas, fie pentru ca toti copartasii solicita sa se recurga la aceasta modalitate.
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2005-10-01 10:47:11 |
 Postata de 2good |
|
|
