| Oboiul indian |
de Christian Silva
Mihai Lupoaie e in India de trei ani. Canta la oboi si preda pian. Regreta disciplina elevilor romani, mancarea de acasa si asteapta la New Delhi o iarna care nu are cum sa fie ca la Bucuresti.
 Calatoria lui Mihai spre India a inceput pe cand avea 4 ani. Se uita intr-o seara la Teleenciclopedia si acolo pe ecran a vazut ceva cu Taj Mahal. Pe fundal, difuzoarele din carton faceau sa strabata in camera muzica clasica indiana. A fost primul contact al lui Mihai cu civilizatia si cultura hinduse. Mihai a continuat sa urmareasca documentarele si usor, usor a inceput sa cante. La inceput, fara profesor. Avea doar casetele. Anii de liceu si i-a petrecut in fata pianului si cu oboiul in brate. Asta se intampla la Iasi pentru ca, apoi, la facultate sa vina la Bucuresti pentru a studia mai departe oboiul. Continua insa si cu muzica clasica indiana, descopera yoga la inceputul anilor ’90... si India e tot mai aproape. Impreuna cu cativa prieteni se apuca serios de cantat si sustine cateva concerte de muzica clasica indiana. Asa se face ca, dupa unul din concerte, niste indieni veniti in Romania ii sugereaza ca cea mai buna idee ar fi sa vina in India sa cante si sa studieze muzica indiana... Ceea ce a si facut. Era ora 4 dimineata in luna decembrie a lui ‘93 cand Mihai aterizeaza la Bombay. Prima calatorie in India. Prima reactie? "Greu de definit cand esti izbit de un val de caldura insuportabila", isi aminteste el. Traieste intens tot ce inseamna cultura, religie, imbracaminte. Mihai este uimit de polarizarea sociala de nedescris. "In Romania inca era o uniformitate. La Bombay insa... extrem de saraci si extrem de bogati la un loc. N-aveam replica", isi aminteste muzicianul.
AMINTIRI DIN ROMANIA. Mihai s-a intors atunci in tara. Filarmonica, Radio, Opera. Concerte prin toata lumea. Aproape toata Europa, Rusia si Turcia. Multa munca, mult studiu, dedicatie... Recompense "extrem de modeste", spune Mihai. Urma sa se intoarca in India foarte curand. "Sunt de trei ani la New Delhi si sunt fericit", spune Mihai cu toata gura. A plecat de la Opera Nationala tocmai cand fusese numit sef de partida la oboi. Sunt colegi care il regreta, dirijorii, la fel. Mihai, la randul sau, incearca o urma de regret si totusi... "Nu se mai putea", spune Mihai. "Munceam atat de mult, si eu si sotia. Aveam si sprijinul parintilor, si banii erau mereu foarte putini. Apoi, cand a aparut si cea mica... chiar nu ne mai puteam descurca", adauga el.
PREZENTUL LA NEW DELHI. Sotia este din New Delhi, asa ca au venit aici. Ea este specializata in management; lucreaza in domeniu si castiga foarte bine. El a ajuns director adjunct la o scoala de muzica. Preda pianul si castiga de doua ori mai bine ca in Romania, pe mult mai putina munca. "Nu le poti avea insa pe toate", adauga Mihai. "Elevii vin si platesc, si pentru asta considera ca pot face orice; si ma refer la lucruri cum ar fi: a veni fara sa fi invatat partitura... E o oarecare lipsa de respect pe care in Romania, in scoala de muzica nu o simti niciodata". Trei ani la New Delhi... au trecut ca clipele! "Nici nu-mi dau seama cum trece timpul... Imi amintesc doar cei de acasa cand vorbim la telefon si-mi spun ca sunt plecat de atata sau de atata vreme. Ce-i lipseste din Romania? "Vreau vreme RE-CE!!!!", spune el. "Vreau o iarna din aia ca la noi; cu frig, cu zapada... Suport destul de greu caldura asta umeda. Avem in apartament aer conditionat, la scoala la fel, si cam peste tot pe unde lucrez, dar nu e acelasi lucru". Mancarea? Imi propune nici sa nu deschidem subiectul... Tuturor romanilor de aici le lipseste savoarea bucatelor romanesti.
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2005-09-08 16:20:12 |
 Postata de 2good |
|
|
