| Tarzan, omul circului |
de Cristinel C. Popa
Nu are nevoie de sustinere, dar se sprijina pe aplauze. Se propteste in urale. E impins de la spate de zambete. Acrobatul batran, care pluteste in aer sfidand anii senectutii, este printre cei mai varstnici artisti de circ in activitate.
 Cei de varsta lui, ramasi in putere, sprijina pamantul pe varful unui baston. Traian Dan Cristea, la 73 de ani, danseaza pe sarma. Face echilibristica sub cupola circului, la zeci de metri inaltime. Pentru el poate sa se rupa si sarma, si chiar de s-ar intampla ceva, e salvat in cadere de aplauzele publicului.
Il urmaresc in timpul spectacolului. Nu mai e tanar demult, are 73 de ani si doar daca esti deosebit de atent ii simti ezitarea de cum intra in manej. Imbracat in clovn, ii ghicesti aerul trist printre riduri, farduri si parul canit. "Cand sunt trist, imi marturiseste el apoi, ma gandesc la sotie si la fratele mai mare, ambii plecati la Dumnezeu. Ma gandesc la vremurile de glorie..." Mai si plange cateodata. Acum insa, urca precipitat scarile pana la sarma. Tremura putin, se incordeaza. Face cativa pasi, sarma tremura, bate din palme ca si cum ar cadea: e gagul serii, al batranului. Spectatorii au inima cat un purice. Batranul a parcurs pe sarma fix 73 de pasi. De fapt, 73 de ani.
BUCURII MARUNTE. Locuieste in rulota proptita in curtea altadata goala. Sub imensa palarie cazuta a cerului liber, in caminul pe patru roti, langa care sunt adapostiti, sub o prelata, cateii cu care face acum un numar de circ. Dimineata il vezi cum soseste din piata incarcat de sacose. Nu ma lasa sa-l ajut: spune ca aprovizionarea o face singur, pentru a-si mentine in forma muschii bratelor. E bucatarul-sef al familiei. Direct subordonata este nora. In afara satisfactiilor pe care i le ofera circul, dincolo de manej viata sa este implinita de bucuriile marunte ale vietii: o plimbare in oras, o pizza, o bere, un flirt cu o femeie tanara. Sotia i-a murit acum cativa ani. Nimic insa nu se compara cu bucuria oferita de circ. In spectacol are doua numere, unul de comedie, cu catei, si altul de echilibristica: mers la inaltime pe sarma, cu mici giumbuslucuri la inceputul "traseului", pe firul intins din metal. Rasplata muncii sale de o viata: aplauzele publicului. Visul vietii sale: sa moara pe sarma, in circul proprietate a fiului sau.
LA TINTA. S-a nascut la Timisoara, intr-o familie cu 11 copii. Tatal sau era politist, iar mama casnica. Era neastamparat de mic. Tatal sau avea doi ponei negri si o sareta cu roti de guma, in care se urca si sarea direct pe cal. "Saream din copac in copac. Spargeam si tiglele." Avea 6 ani cand fratele sau mai mare, Dumitru, a fugit de acasa la circ. S-a dus mai intai ca recuziter, ii placuse un numar cu cutite. "Pe urma a luat o fata si a facut un numar intitulat Zorro. Era inalt, frumos si puternic. A facut atletica, a lucrat la trapez, rupea lanturi, lasa sa treaca si masini peste el." Primul numar pe care l-a facut cu el a fost unul de echilibristica, pe role. Pe urma statea in fata unei mese din lemn si fratele sau infigea cutitele milimetric aproape de corpul sau. Pe atunci lucrau la restaurant, la Palace, la Potcoava de argint, in Timisoara. "Se castigau bani frumosi, parintii se bucurau ca aduceam bani in casa. Eram copii, mergeam cu farfuria la nemti si ne intorceam cu ea plina de bani."
TRUPA CRISTEA. Apoi au facut un ansamblu si au plecat in "turneu", prin comunele timisene. "Aveam mai multe numere comice", marturiseste batranul circar. Si taranii aveau bani, ii primeau in casele lor si ii omeneau. Asta a durat pana au venit comunistii si le-au luat acestora pamantul...
La 16 ani a invatat si el sa mearga pe sarma. "Aveam cam 1 hectar de pamant langa Padurea Verde si legam sarma de doi copaci si am urcat direct sus. Mai tarziu, dupa ce am terminat armata, am ajuns la circul de stat si am mers cu o bicicleta cu o singura roata pe sarma. Apoi mergeam trei pe o bicicleta. Si, ce ne-am gandit noi, ce-ar fi sa legam o sarma de pe o cladire pe alta si sa mergem pe ea..." Fratii Tarzan se plimbau pe sarma ca pe bulevard. "Treceau masinile pe sub noi. Speriam caii de la carute. Faceau un ban strigand "Onorat public, va rugam sa apreciati cat considerati ca merita aceasta arta". De pe strada s-au mutat in licee, internate, unde inchideau poarta si incasau banii la intrare. Cateodata il trec fiorii cand se gandeste ce numere facea. "Ma cutremur, spune el, zic, bai, daca cadeam... Faceam cu fratele meu echilibristica dinti in dinti. In Fagaras s-a rupt contrabara, a pocnit-o careva, au pocit-o, stiti ca mai exista si invidie in circ, si am venit jos, cu aparat cu tot. Mi-am rupt amandoua mainile, a ramas fisurat osul o perioada si nu mai puteam sa fac echilibru."
Cand Ceausescu a ajuns la putere, toate circurile au fost confiscate si autorizatiile liber-profesionistilor – ridicate. Cristea jr. s-a dus la circul de stat, dar n-au vrut sa-l primeasca, motivand ca n-au locuri. Insa trupa lui era solicitata de circuri din strainatate. Pentru ca nu erau membri de partid, comunistii le bagau bete in roate insa, cu invitatii din afara, au colindat toate colturile pamantului. Ultima oara a fost in Libia, acum 3 ani, dar are invitatii inca neonorate din Germania, Olanda, Anglia si din Iordania.
UN SINGUR SPECTATOR. Lui Traian Cristea ii place stilul Chaplin. Dar isi mai spune din cand si Toto, scotand din maneca numere de imitatie si iluzionism. "E mai greu sa faci sa dispara o bila intr-o mana sau sa lucrezi cu 40 de tigari aprinse in gura decat sa faci, de exemplu, sa dispara un tren."
Cortina a cazut. Il intreb pe batranul circar daca este trist atunci cand cade ghilotina peste spectacol, daca va disparea vreodata circul. Nu-mi raspunde imediat. "Cel mai trist lucru intr-un spectacol este atunci cand sunt putini spectatori." Dar el crede, ca si ceilalti artisti de circ, ca este obligat chiar si pentru un spectator sa-si faca numarul. Astazi chiar e doar un spectator in public, reporterul care il urmareste. Tremura usor pe sarma. Cu agilitate. Face cativa pasi. Umbra lui se intinde mare pe acoperisul cupolei circului. Ca o pasare uriasa, care pare ca ii da tarcoale.
VREMURI
"Din punct de vedere material, a fost bine pe timpul monarhiei. Duceam patru boi de la Giroc pana la Gara Domnita Elena si capatam o moneda de 250 de lei de argint. Mancam toata familia cu ea o saptamana"
SECRETUL MESERIEI
"Nu imi este teama si nu am avut emotii niciodata. Secretul acolo sus este sa nu te gandesti la nimic, trebuie sa fii atent lucid, cu privirea inainte. O sa lucrez la circ cat mai pot, nu ma vad facand altceva" - Traian Cristea, acrobat
COLEG CU TARZAN
De ce ii spune Tarzan? Pentru ca la aparitia filmului a facut, impreuna cu fratele sau, un numar cu Tarzan. Si l-au gazduit in casa lor din Timisoara pe Johnny Weismuller. Cel putin asa sustine, proband asta cu fotografii pe care nu le ia cu el niciodata. "Johhny Weismuller era cu 3 ani mai mare decat fratele meu. Au fost buni prieteni inainte ca Johnny sa plece afara. Venea adesea la noi acasa, aveam 7 ani cand l-am cunoscut. Tin minte ca odata a venit la Padurea Verde cu frate-meu, au stat de vorba, au baut o bere. Dupa ce el a plecat si a aparut filmul Tarzan, fratele meu si-a luat acest nume, in amintirea lui. Mie imi ziceau Tarzan boy, Tarzan cel mic. Fratele meu Tarzan a murit. A fost campion pe regiunea autonoma maghiara."
"EU M-AM BATUT CU CASTELLANI CU LANCEA"
"Sunt mandru ca am lucrat cu mari atisti de circ. De exemplu, cu cei ai Rusiei, «Karintas sau Karindas», nu mai tine minte cum se pronunta corect, cu Lotobal «al ungurilor»". Vazandu-l imbatranit si infoiat in amintirile tineretii, ai tendinta sa crezi ca fabuleaza, dar colegii sai il sustin in toata aceasta poveste.
Spune ca a i-a cunoscut pe marii artisti de circ Ceacanica, Tandarica, fratii Mosoianu si ca a lucrat si in cinematografie drept cascador, in "Dacii si romanii", "Duios Anastasia trecea" si coproductia "Serbarile galante", sub indrumarea celebrului om de film Rene Claire... "Francezul a facut doua variante la acest film, cel pentru ei fiind unul sexy. Jucau in el si balerine de la noi. Eu m-am batut cu Castellani cu lancea. Apoi am jucat in cele mai multe filme pe vremea lui Dej, alaturi de Amza Pellea, Maria Lataretu si altii. A facut cascadorie si in opere sau piese de teatru. De exemplu in «Dr. Faust», unde trebuia sa cada in cap de pe o scara. L-am admirat foarte mult pe neamtul «Brantz Ernest», cel care sarea peste 12 cai cu mainile in buzunar. Si pe Jean Picollo." Isi aminteste ca a jucat si cu Birlic, cu Tomazian si cu multi altii, carora le-a uitat numele. Despre fratele sau spune ca a evoluat cu marele Stanescu de Hohenzolern, care a lucrat cu Buffallo Bill. "Lega asta de catarge o sarma si nu arunca ancora, ca dedesupt erau rechini si el asa facea echilibristica."
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2005-08-29 12:01:52 |
 Postata de 2good |
|
|
