| Haremul lui Cristoiu |
de Mihaela Suciu
Lui Ion Cristoiu, cartile i-au marcat viata, pana in punctul in care au devenit un viciu. Ca dovada stau miile de volume imprastiate in toata casa, pe care le-a adunat si studiat cu minutiozitate, asa cum face un entomolog cu insectele sale.
 Pentru Ion Cristoiu biblioteca este un harem, iar iubitele sunt cartile. Si, ca in orice harem care se respecta, se duce o lupta pe viata si pe moarte pentru ca una dintre ele sa fie, macar pentru o ora din zi, preferata. Exista insa o conditie: fiecare in parte sa se afle pe primul raft, la vedere. In caz contrar, sunt moarte deja de mult pentru stapanul lor. "O carte pusa pe randul din spate sau pe un raft sus nu mai exista, pentru ca o biblioteca este un harem. Toate femeile din harem trebuie sa fie in prim-plan, sa le vezi in fiecare zi." Chiar daca numarul la care se ridica haremul este necunoscut de proprietar – pot fi 5.000 sau 6.000, dar cine le mai numara! –, cadanele lui se intind in toate camerele din vila in care locuiesc. Unele au fost primite in dar, altele au fost cumparate. Fiecare are o legenda, pe care Ion Cristoiu a rasfoit-o in detaliu. "Nu pot sa le socotesc. In general, am carti foarte scumpe, care sunt instrumente de lucru, adica daca am nevoie de ceva din Enciclopedia Sfintilor, sa stiu ca gasesc imediat ce ma intereseaza. In general, caut instrumente de lucru si e grav ca la noi, in Romania, nu prea avem asa ceva. Trebuie sa faci o intreaga echilibristica pentru a afla cine a fost x si ce a facut el."
SCURT ISTORIC. Cele mai multe carti le-a achizitionat pe vremea cand era la Evenimentul Zilei. A fost perioada "bagajelor", cand, treptat, treptat, ca un sultan nesatul de intelepciune, Cristoiu isi dadea leafa pe ele. Incet, incet, si-a construit prima biblioteca, formata din doua categorii: "normale" si "straine". Prima serie continea literatura, istorie, filosofie etc., iar cea de-a doua era formata din carti aduse din strainatate dinainte de ’89. Erau foarte multe critici la adresa comunismului scrise de occidentali. "Pe linie de presa nu erau asa suspiciosi daca veneai cu asemenea carti si, la o adica, daca spuneau ceva, aveam un argument infailibil: domn’e, le-am luat ca sa le pot denunta." Printre acestea se numarau literatura Gulagului sau procesele staliniste.
"O data cu divortul, am lasat si biblioteca fiicei mele care oricum e plecata in Belgia si n-avea nevoie de ele." Le-a abandonat pe cele normale, in buna masura, si le-a luat cu el pe cele straine, alaturi de care si-a construit o a doua biblioteca, mai valoroasa si mai mare.
Daca ai curiozitatea sa te apropii de rafturi, dai peste carti, evident de istorie, literatura, dar si de dulapuri pline cu informatii imprastiate in dictionare, enciclopedii, lucrari de specialitate despre serviciile secrete sau despre balet sau despre natura de la a la z. Biblioteca are tot ceea ce si-ar dori si ar invidia orice lecturofil. E ca un muzeu. Ajunge doar sa spui "vreau sa citesc volumul x" si biblioteca iti indeplineste de-ndata dorinta.
IN SANGE. Lectura-viciu, asa isi intituleaza Ion Cristoiu setea de informatie. S-a nascut pe la 5 ani, cand copilul, in loc sa citeasca basme, citea romane cu eroii comunisti, pozitivi evident, care invingeau in final raul ce incerca sa se insereze in sistem. Copilul, fascinat, era de partea eroului. Cand se termina provizia de carti, se ducea la biblioteca din sat. "Viata mea e marcata de biblioteci. Cand eram mic ma duceam la Caminul Cultural din sat. A venit odata cineva de la raion, de la Cultura, sa ma cunoasca – eram atunci in clasa I – pentru ca citisem despre cosmologie si eram pe locul I la carti luate cu imprumut. Banuiesc ca la vremea respectiva ii ridicam bibliotecarei rating-ul."
Cu varsta, biblioteca a devenit mai degraba un "loc de munca". Fie ca e vorba de Biblioteca Universitara din Cluj sau de Biblioteca Academiei – unde activeaza de mai bine de 20 de ani –, ultimul loc din sala este ocupat de ziarist. Zice ca nu-i place sa aiba pe cineva in spate, ca sunt reminiscente ale perioadei comuniste, cand permanent aveai senzatia ca te insoteste o umbra.
DE NEOPRIT. Poate cea mai interesanta parte a bibliotecii lui Ion Cristoiu o reprezinta biroul in care lucreaza. E o combinatie intre vechi si nou, intre arta si kitsch. Printre maldarele de carti valoroase, se aude la fiecare jumatate de ora soneria unui ceas ce pare cumparat din talcioc. Sunt vreo zece asemenea obiecte care masoara timpul. E confruntare permanenta cu el. E ca o aducere-aminte ca se scurge fara sa fi cerut permisiunea s-o faca, iar omul, afundat in biblioteca lui, poate cea mai pretioasa colectie pe care o detine, isi traieste cartile devorandu-le, pentru ca altfel cum ar putea face fata implacabilului orologiu?
INEDIT
Cand vine vorba sa se apuce de scris isi intra in mana doar daca il rasfoieste pe Caragiale, pentru ca ordinea si disciplina stilului i le da numai nenea Iancu! Si ca sa se mentina in forma, zilnic, scrie macar trei pagini de proza. E deja un ritual fara de care ziua ar fi pierduta.
Capacitatea de a lectura mult si repede vine dintr-un avantaj pe care-l are fata de ceilalti muritori – fotografiaza pagina! Practic, in loc sa citeasca fraza cu fraza, memoria inregistreaza primul cuvant si ultimul de pe o pagina si automat textul e procesat. Si mai are un avantaj: uita repede ce a citit, astfel ca recitirea devine de fapt o prima experienta.
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2005-08-12 10:55:46 |
 Postata de 2good |
|
|
