| Mama din Ceruri |
de Cristinel C. Popa
De cativa ani sufera prin spitale langa fiul sau. "Lumina ochilor" ei s-ar putea stinge oricand, iar ea stie prea bine asta si traieste intr-o nesfarsita spaima de moarte.
 De aceea, spune ca, daca ar putea, si-ar prinde aripi de inger si ar zbura cu ele pana la cer: sa se roage cat mai aproape de Dumnezeu. Pentru sanatatea feciorului.
Are 29 de ani de viata. Restul, pana la 31 cati sunt trecuti in acte, sunt ai baiatului ei... Geanina Plugariu e din comuna Dagata, judetul Iasi. A suferit pentru fiul ei Antonio – Toni, cum il alinta ea – cat zece suflete de parinti la un loc... La 11 luni, cel caruia i-a dat viata a fost diagnosticat cu cancer. Atunci i s-au facut si primele doua interventii chirurgicale la cap, pentru extirparea carcinomului de pe creier. A urmat un tratament dur cu citostatice si, cu ajutorul medicilor si din mila lui Dumnezeu, a scapat de boala blestemata. Dar a ramas cu o complicatie – hidrocefalia si, pentru a i se implanta un sistem de drenaj a lichidului cefalorahidian, baietelul a fost operat a treia oara. Dupa numai o luna si jumatate, valvele s-au infundat si a fost nevoie de o noua interventie chirurgicala... Totul a mers bine pana la sfarsitul anului trecut, cand una dintre noile valve a pocnit, iar de Sarbatori baietelul a fost din nou operat. I s-a implantat un sunt metalic, din pricina caruia baietelul are acum reactii adverse: dureri ingrozitoare de cap si ameteli...
"Se joaca si deodata spune ca il doare capul, pentru ca i-a pus colectorul acela, povesteste Geanina. Se duce si se culca, apoi spune ca i-a trecut daca ii fac masaj la cap. Si noua, cand ne doare ceva, vrea sa ne faca el masaj. E foarte milos si cu alti copii aflati in suferinta. Cateodata il doare atat de tare capul, ca se intoarce cand pe o parte, cand pe alta si rosteste in continuu «mama, dar tare ma mai doare capul, mama ma doare capul, mama!» Il veghez toata noaptea, pentru ca la un moment dat trebuie sa-l intorc de pe o parte pe alta, ca-l doare si-i amorteste capul de la valva aceea." De cate ori poate fi operat la cap un copil? Cata durere poate sa indure o inima cat un pumnisor?
Toni are acum nevoie de o noua operatie si de un sistem de valve performant, de ultima generatie, iar pentru asta trebuie sa ajunga la o clinica din Spania. Iar mama lui tremura toata, ca n-o sa poata strange banii necesari pentru a ajunge sa faca operatia. Ultima, din trei ani de calvar. Cea salvatoare. Cu 12.000 de euro si-ar putea elibera copilul de durerile de neinchipuit care-l chinuie si azi.
28 SEPTEMBRIE. "Ma gandesc cateodata ca eu nu mai traiesc pentru mine, m-am abandonat cu totul. Sunt doar mama si atat. Dar ma felicit pentru ca-mi pot spune ca sunt buna pentru profesia aceasta nobila..." E tanara, dar are sufletul unui veteran trecut prin toate razboiele lumii. Nu se poate bucura de copilul ei, asa cum fac alti parinti privind inspre lumina vietii lor, fara sa planga.... Traieste doar cu speranta ca va ajunge in Spania si ca, dupa operatie, Toni nu va mai plange din cauza durerilor.
A deschis conturi in banca, in speranta ca oamenii o vor ajuta, dar, cand a aflat ca nu s-a facut nici o donatie, a cuprins-o spaima. Mai tare decat lacrimile copilului o doare gandul ca nu va putea niciodata sa-i curme suferinta... Ca nu va reusi sa adune banii necesari pana la 28 septembrie, data la care a fost programata deja interventia chirurgicala la clinica straina. Geanina nu mai poate sa manance sau sa doarma. "Visez tot timpul holurile spitalului si ca ii este rau copilului", spune ea. Se topeste pe picioare incet, ca o lumanare care arde doar pentru copilul ei... A inceput sa alerge de una singura pe la firme si organizatii umanitare, explica, implora, plange. Drama prin care trece tanara mama ii impresioneaza pe oameni, dar trece pe langa inimi mai departe, fara sa lase urme. "Sunt disperata, nu pot sa cred, trebuie sa faca Dumnezeu o minune. Trebuie sa se indure cineva pentru viata copilului meu", spune Geanina stergandu-si ochii rosii, storsi de lacrimile unui plans aproape disperat.
SUFERINTA. Pentru ea, spitalul a devenit sinonim cu casa. Este aproape rupta in doua. Ani intregi de nesomn, hrana insuficienta, supraveghere permanenta, uneori numai in picioare, la marginea patutului, plans, epuizare. "Eu numai daca am timp si-mi da voie baiatul ma duc la toaleta", marturiseste ea. De cand i s-a descoperit copilului boala si au inceput complicatiile, a ajuns sa nu se mai simta bine nicaieri. Acasa ii este teama ca nu cumva baiatului sa i se faca rau si sa ajunga prea tarziu cu el la spital. Dagata, comuna unde Geanina si Toni locuiesc cu socri, e izolata la marginea judetului. Singura ei bucurie este sa-si auda copilul respirand. Fericirea suprema o are in rarele momente cand celui mic nu-i este rau, nu-l doare capul, nu-i este greata sau nu are febra, atunci cand pur si simplu Toni se joaca, rade, se urca pe spatele mamei. Cand spun impreuna rugaciuni, rostesc poezii sau privesc un desen animat. "Daca ati sti cum ma simt cand il aud ce frumos imi spune «ubec mama»... Vorbeste multe, stie «Tatal nostru», «Inger ingerasul meu». Cand ne spunem rugaciunile seara, il las pe el sa termine fiecare vers, si asa ne rugam impreuna..."
LUPTA CU VIATA. Am ajuns la Dagata catre orele pranzului. Copilul se juca in "camera de cinefil", asa cum o numeste mama lui, pentru ca aici, la monitorul unui computer luat in rate, sunt "proiectate" desenele animate. Toni priveste pe ecran cum se infiripa povestea Albei-ca-Zapada. Ochii lui ma fixeaza, apoi o cauta pe mama. N-are rabdare si se urca pe un tractor mare din plastic. Mama face naveta intre noi si bucatarie. Este preocupata de hrana copilului, daca a primit toate vitaminele, daca nu-i este greata, astfel incat baiatului sa nu-i lipseasca nimic. Vorbim. Isi povesteste drama. Din cand in cand ochii sai sunt atrasi instinctiv de silueta copilului. Plange – pe furis, sa n-o vada Toni –, isi freaca mainile de emotie, se opreste brusc si vorbeste cu el: "Hai sa punem sosetelele, ti-e rau mami?". Continua, se opreste brusc, fuge la bucatarie, calca pe varful picioarelor, rade. E fericita ca cineva a venit sa o ajute. Baietelul a plecat in cealalta camera, cu bunicii. Ramane putin singur, iar femeia se ingrijoreaza si nu se poate abtine sa nu arunce o privire prin geamul usii. Teama i-a ascutit atat de mult simturile, incat cu siguranta ca, atunci cand nu-l vede, Geanina poate sa intuiasca ce face baietelul ei, in fiecare moment.
"Mi se frange inima de cate ori spune: «Mama, cand voi ajunge eu mare...», si o zice chiar de cate 20 de ori pe zi. Plang, iar apoi rad de una singura ca sa n-o iau razna. Si pune o mie de intrebari despre boala, este intelegator, inteligent, chiar intelept. Nu am nevoie nici sa mananc, nici sa beau, copilul este hrana sufletului meu. Noi suntem doi intr-unul. Eu traiesc prin el, si Toni cu ajutorul meu. Ma duc la biserica si ma rog foarte des si fac multe acatiste. Iar cand se simte bine, nu ma bucur prea mult, ca sa nu-l supar pe Dumnezeu." De o astfel de mama are nevoie fiecare copil din Romania. O mama parca trimisa din Cer pe pamant.
(n.r. – Cazul lui Antonio Plugariu va fi difuzat sambata aceasta, la ora 13:00, in emisiunea "Oameni care ajuta oameni", realizata de Marilena Barata. Va fi anuntat si un teledon la care se pot face donatii)
SPAIMA
"De Sf. Nicolae anul trecut eram cu totii prin spital. In loc sa se bucure de jucariile lui, facuse febra 40 de grade. Si acum la cel mai mic semn ne temem sa nu fie nevoie de inca o operatie. Nu stiu daca Toni mai are puterea sa o suporte. Cat poate indura un organism?" - Geanina Plugariu
CHELTUIELI
Geanina are un mare sprijin in socrii ei la care locuieste si care o ajuta atat in privinta cheltuielilor, cat si la ingrijirea baiatului.
De multe ori o incurajeaza. Ea este angajata ca insotitoare a unei persoane cu handicap (copilul), iar sotul ei, Plugariu Eduard, de 34 de ani, era referent cultural la Caminul din Dagata. De cateva luni, tatal lui Toni a plecat la munca in Spania, pentru ca familia lui sa aiba din ce trai in Romania... Se chinuie printre straini ca Geanina sa poata plati cheltuielile copilului, care se imbolnaveste usor si are nevoie permanent de un tratament preventiv bogat in vitamine.
Lunar, numai pe medicamentele si hrana baietelului se duc peste 10 milioane de lei. Doar laptele nemtesc special, la cutie, costa 500.000 de lei si-i ajunge doar cateva zile. In plus, ca fiecare copil, Toni are nevoie de hainute, de jucarii...
AJUTOR
Cei care vor sa-i dea Geaninei o mana de ajutor pentru a-si salva copilul pot dona o suma oricat de mica in conturile deschise la BCR, Agentia Negresti – Vaslui, pe numele lui Antonio-Giani Plugariu:
LEI – RO82RNCB47200 00053480001
EURO – RO55RNCB47200 00053480002
DOLARI – RO28RNCB47200 00053480003
Mai multe relatii se pot obtine la telefon: 0232/325.525 sau 0744.509.541.
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2005-08-10 10:21:45 |
 Postata de 2good |
|
|
