| Baraganul dintre bratele Dunarii |
de Gabriela Antoniu
Fosta Balta a Brailei, astazi Insula Mare, este un loc castigat in batalia cu apele. Nu fara sacrificii. Digul ridicat aici reprezinta locul de veci pentru mii de oameni care au muncit la ridicarea lui, multi dintre ei detinuti politici.
 Cum treci cu bacul dinspre Braila spre Insula Mare, imediat in dreapta, te intampina un monument. A fost ridicat in memoria detinutilor anticomunisti adusi pe Insula la "reeducare" si care si-au gasit sfarsitul ridicand digul impotriva Dunarii. In Insula Mare a Brailei au existat la Gradina, Lunca, Salcia, Stoienesti si Stramba Veche mai multe colonii-lagare de exterminare a detinutilor anticomunisti. La Salcia, spre exemplu, au fost adusi cei mai "periculosi" detinuti, majoritatea preoti. Inainte de indiguire, toata Insula Mare cadea prada apelor o data la trei ani, iar de multe ori si la un an. Chiar si dupa retragerea apelor, aproape jumatate din Insula ramanea inundata. Asa ca, la sfarsitul anilor ’50, s-a decis indiguirea Insulei. "La indemnul partidului, dupa o matura si chibzuita socotire, in Insula Mare a Brailei au fost concentrate o impresionanta forta umana si materiala si o puternica baza tehnica, care au prefacut miraculos insula dintr-un taram al nemiscarii, din locuri neroditoare destinate parca numai uzului turistic intr-un gigantic hambar al tarii", se arata in reportajul monografic "Insula Mare a Brailei – vatra de munca si de viata", editat in 1972 de Directia generala pentru agricultura a judetului Braila.
IZOLAREA. S-a inceput cu diguri inalte de 1 metru pentru protejarea unor asezari omenesti – Frecatei, Bandoiu, Stramba, Salcia –, dar si a unor zone agricole. Indiguirea intregii Insule s-a facut in 1964, astfel ca in ianuarie 1965, Balta Brailei era inchisa apelor printr-o centura de pamant lunga de 162 km si devenea Insula Mare a Brailei. A fost prinsa in aceasta centura o suprafata de 72.173 de hectare, din care 69.241 au fost desecate si destufizate. In mai 1967 s-a infiintat IAS-ul Insula Mare a Brailei, care a inceput cu cultivarea porumbului si a continuat asa vreme de vreo 10 ani pe aproape 95% din suprafata arabila. Fiind necesara rotatia culturilor, s-a trecut apoi la grau, orz, floarea-soarelui si soia. Lucrau atunci in IMB cam 1.500 de salariati permanenti si peste 7.000 de zileri, iar toate muncile se faceau manual. Chiar si asa, productiile erau record, dupa cum se arata in reportajul monografic amintit, mai ales in ultimii doi ani ai cincinalului 1966-1970: "Astfel, in anul 1969, realizarile au urmat o linie continuu ascendenta, ele fiind considerabil mai mari in cu tot ce s-a obtinut in anii anteriori. De pe o suprafata de 35.028 hectare pe care s-a cultivat porumb s-a realizat o productie medie de 5.144 kg porumb boabe STAS la hectar, considerabil mai mult fata de sarcina de plan. In total, s-a realizat o productie de 180.000 tone de porumb fata de 131.950 tone cat prevedea planul, ceea ce a permis sa se livreze la fondul central al statului, peste plan, 48.236 tone de porumb". In realitate, cifrele erau mult mai mici, respectiv 1.000-2.000 kg/ha porumb. De altfel, nici in 1996, spre exemplu, cand nu se mai putea vorbi despre lucrari agricole facute manual, productiile medii la hectar obtinute erau de 4.630 kg porumb/ha.
INDICATII. Productiile-record erau bineinteles rezultatul "traducerii in viata" a indicatiilor venite de sus. Astfel de indicatii au fost date personal de Nicolae Ceausescu cu ocazia unei vizite pe care a facut-o in Insula in iulie 1968. "Apreciind rezultatele activitatii hidroamelioratorilor, ale sefilor de ferme si mecanizatorilor, secretarul general al partidului a dat pretioase indicatii privind valorificarea mai deplina a acelor pamanturi noi (…). De o deosebita insemnatate pentru activitatea agricultorilor din Insula au fost recomandarile referitoare la marirea eficientei economice a acestei mari intinderi agricole, la studierea si punerea in valoare a posibilitatilor de crestere a productiei, de reducere a pretului de cost, marirea beneficiilor", se arata in reportajul monografic.
INUNDATIILE. Sfaturile lui Ceausescu se pare ca au fost nu numai motorul cresterii productiei agricole, ci si al luptei cu inundatiile. El s-a deplasat personal in 1970 pe Insula, care era amenintata sa fie din nou inghitita de ape in urma ploilor abundente din primavara acelui an. In urma acestei vizite operative, s-a facut o mobilizare exemplara, muncindu-se aproape doua luni, zi si noapte, cu apele involburate ale Dunarii si pe care in final le-au invins. Peste 10.000 de oameni, inclusiv militari, elevi, studenti, scafandri, au fost adusi din zona si din tara pentru a opri apa. Au fost carati atunci peste 400.000 metri cubi de pamant pentru a inalta 117 km de dig, realizandu-se totodata banchete pentru oprirea infiltratiilor pe o distanta de 76 km. Din cauza inundatiilor din 1970, s-a pus problema suprainaltarii digului, dar ideea a fost abandonata ca urmare a realizarii pe Dunare a Portilor de Fier I si II. De atunci, Dunarea a mai atins un nivel atat de ridicat doar anul acesta.
Primul director al IAS-ului
A fost numit director al IAS Insula Mare a Brailei chiar daca nu a vrut. Dar, cum pofta vine mancand, nici macar acum, la 76 de ani, nu vrea sa stea departe de Insula. Grigore Mocanu a fost primul director al IAS- ului, numit la 17 mai 1967, ziua in care a fost semnat decretul de infiintare a Intreprinderii Agricole de Stat Insula Mare a Brailei. Lucrase din 1954, cand a terminat Facultatea de Agronomie din Iasi, in agricultura la mai multe SMT-uri. In vremea aceea, cresterea productiei de porumb era un obiectiv important. Ceausescu construise centre mari de crestere a animalelor, cu care voia sa cucereasca piata. Si animalele trebuiau hranite cu porumb. IAS a fost impartit in ferme, tragandu-se linii pe harta. Numele fermelor au fost date dupa vechile denumiri din zona sau dupa pasarile de balta. Sefii fermelor au fost alesi dintre oamenii care aveau cat de cat experienta. Dar nu foarte multa.
LUCRARI. "Insula era un vast santier. Se construise digul si trebuia scoasa apa din interior. Se pompau 50 de metri cubi pe secunda", isi aminteste Mocanu. Primul an a fost cum a fost, dar cel de-al doilea, 1968, a fost putin mai greu. Lucrarile de vara s-au facut cu 6.000 de zileri. 2.000 erau din Maramures, tot atatia din Suceava si inca 2.000 din Oltenia. Plus vreo 1.500 de rromi. Dar zilerii plecau toamna la casele lor si pentru recoltat ar fi trebuit sa vina 8.000 de soldati. Dar in august 1968, tancurile sovietice au pus capat "Primaverii de la Praga". "Ceausescu s-a temut in acel moment ca rusii vor veni si peste noi si atunci toata armata a fost concentrata pe Prut. Iar eu am ramas aici, fara nici un soldat. Aveam 31.000 de hectare de porumb, pe care nu puteam sa le recoltez. Nu ii puteam aduce nici pe zileri inapoi, ca nu aveam unde sa ii culc. Soldatii ar fi venit cu corturile si bucatariile lor. Noi nu aveam nimic", spune inginerul.
REZOLVARE. Atunci, Grigore Mocanu s-a dus la ministrul Agriculturii din acea vreme, Angelo Miculescu, pentru a-i cere ajutorul. "Miculescu a fost cel mai mare ministru al Agriculturii din perioada postbelica. Lucrase la o ferma din SUA ca grajdar, tractorist – de toate. Acolo a invatat agricultura si perfomanta in agricultura. El a fost cel care a adus complexele de crestere industriala a animalelor in Romania, cu care am cucerit apoi piata Europei de Vest", zice Grigore Mocanu. Miculescu l-a ajutat atunci, in 1968. I-a dat aprobarea pentru baraci, paturi, furculite si linguri pentru 6.000 de persoane. Zilerii insa nu voiau sa vina, sa isi paraseasca locuintele lor, in prag de toamna. Si le mai era si teama, atat celor din Maramures, cat si celor din Suceava ca vin rusii peste ei. De griji, de stres si din cauza problemelor, directorul Mocanu a albit foarte mult in acea perioada. Prima solutie pe care a gasit-o a fost aducerea rromilor. Dar acestia nu erau foarte seriosi. Nu stateau foarte mult. Daca zilerii veneau atat pentru bani, cat si pentru produsele pe care le primeau, tiganii veneau sa manance bine, stateau vreo doua saptamani si apoi plecau. Au inceput sa recolteze rromii si au inceput sa vina si zilerii. Pana la Craciun au reusit sa termine de adunat porumbul si l-au trecut dincolo de dig, pentru a fi mai usor de incarcat in slepuri si barje. Zilerii au plecat spre casele lor, rromii erau dusi de multa vreme, iar Mocanu avea nevoie de oameni pentru incarcarea slepurilor. "Mi-au dat atunci 800 de soldati si pana la 15 ianuarie totul era incarcat", povesteste fostul director. In anii urmatori, tot mai multe hectare au intrat in circuitul agricol. Au fost adusi specialisti, dar si utilaje asa ca nevoia de brate de munca a scazut.
TRASEU. La inceputul anilor ’70, Grigore Mocanu s-a despartit o vreme de Insula. A fost numit director general adjunct la Directia Generala pentru Agricultura Braila. Apoi, intre 1973 si 1985 a fost directorul trustului de IAS. Iar din 1985 si pana in 1989 a lucrat la Comitetul de Stat al Planificarii. Dupa Revolutie s-a pensionat, dar nu a vrut sa stea acasa. Asa ca s-a reintors la IAS Insula Mare a Brailei, unde este consilier tehnic. "In ultimii 15 ani am prins si perioade mai proaste, cand nu se investea nimic aici, dar si perioada asta, mai buna de cand Insula a fost concesionata de «TCE 3 Brazi». Anul trecut a fost un an foarte bun. Am depasit recordurile la toate culturile. S-au recoltat 9.150 de kilograme de boabe de porumb la hectar, 5.450 de kilograme de grau la hectar, 3.600 de kilograme de soia si 3.500 de kilograme de rapita", povesteste fostul director. (Cristian Petru)
Insula, in cifre
Insula Mare a Brailei este cuprinsa intre bratele principale ale Dunarii, Macin si Cremenea, avand in medie 60 km lungime si 20 km latime. In urma lucrarilor de hidroameliorare, 94,6%, respectiv 68.130 hectare din suprafata Insulei reprezinta teren agricol, 2,9% (2.070 ha) teren ocupat de lucrari, 2% (1.420 ha) constructii si drumuri si 0,5% (380 ha) lacuri. Din 1966, dupa indiguirea Insulei, suprafata arabila era de numai 23.710 ha (34,8%), pentru ca in 1971 sa ajunga la 66.150 ha (97,1%). Intreaga suprafata irigata este de 7.084 ha si este protejata de un dig de 23,5 km. In Insula se gasesc si doua comune – Frecatei si Marasu – carora le revine o suprafata agricola de aproximativ 3.000 ha la o populatie de 5.000 de locuitori.
Vizite de lucru
Grigore Mocanu, primul director al IAS-ului, isi aminteste de vizita in Insula a lui Ceausescu, in 1968. "A fost prin Insula atat pe jos, la picior, cat si cu masina. M-a intrebat de ce am nevoie. Una dintre problemele mele cele mai mari era legate de oameni. Nu prea aveam specialisti, ca era greu in perioada respectiva sa pleci din locul in care primeai repartitia. I-am spus si am primit tot ce voiam." Ceausescu a mai fost in vizita in Insula Mare a Brailei si a trecut si cu elicopterul pe deasupra. Dar vizita din 1968 a fost cea care i-a ramas cel mai bine intiparita in memorie lui Grigore Mocanu.
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2005-08-04 10:10:07 |
 Postata de 2good |
|
|
