| Datoria suedeza stearsa mai ieftin |
Mircea Ciumara, pe cand era la Finante, a acceptat suspect de usor conditiile suedezilor vrand sa dea despagubiri de peste 800 de milioane de dolari. Destul de des auzim despre „dezastruoasa mostenire“ lasata de unul sau altul dintre guvernele Romaniei.
Un asemenea caz este cel al datoriei catre Suedia, sau „datoria suedeza“, o sintagma devenita celebra, dar care capata noi valente prin prisma documentelor ajunse in posesia nostra.
 Dan Constantin Intre Romania si Suedia statea o datorie acumulata intre 1922-1934, provenind din polite, cupoane cu dobanda, bonuri de trezorerie romanesti, precum si din pagubele suferite de Suedia in urma nationalizarilor din anii 1948-1950. Pentru ca valorile nu erau de neglijat, in 1957 au inceput primele negocieri intre Suedia si Romania pe tema datoriei. Evaluarea nominala facuta de suedezi la acel moment era de 42,7 milioane de dolari. Romania a oferit pentru stingerea datoriei suma de 2,5 milioane de dolari, pe care statul roman s-a angajat sa o achite prin retinerea intr-un fond special a unui procent de 6 la suta din valoarea exporturilor Romaniei in Suedia. In 1968, Romania a incetat sa mai alimenteze acest cont, dar suedezii n-au fost de acord cu stingerea datoriei, intre 1957-1980 avand loc 12 runde de negocieri. Problema nu a fost uitata
Pana in 1993 n-a mai existat nici o solicitare din partea suedeza privind stingerea acestei datorii.
In 1994, Ambsada Suediei a notificat MAE ca firma suedeza AB Electro Invest a preluat 98 la suta din datoria Romaniei catre Suedia. In 1995, printr-un memorandum adresat de Suedia se specifica ca pretentiile fata de valoarea datoriei erau total modificate, suma crescand astronomic: peste 3 miliarde de dolari. Cu toate ca partea suedeza a incercat in repetate randuri sa intenationalizeze pretentiile sale fata de Romania, cerbicia lui Florin Georgescu, care a refuzat sa accepte pretentiile AB Electro Invest, a facut ca lucrurile sa nu ia o turnura dramatica.
Schimbarea de guvern produsa dupa alegerile din 1996 avea sa relanseze „Datoria suedeza“. Ministru de Finante Mircea Ciumara si primul-ministru Victor Ciorbea, cu un amatorism demn de o cauza umanitara, accepta pretentiile Suediei, de aceasta data cifrate la 800 milioane de dolari. Scaderea datoriei de la 3 miliarde de dolari la 800 milioane de dolari era determinata de practica internationala a aplicarii „discountului“ la datoriile istorice. Dar aceasta suma a fost acceptata fara nici o negociere.
Acceptarea
Mai mult, potrivit unei scrisori trimise de Mircea Ciumara in luna iunie 1997, Romania se angaja sa accepte pretentiile suedeze, partea romana promitand investitii de 100 milioane de dolari in Centrala Termoelectrica Bucuresti Nord, ce urma sa fie cedata firmei AB Electro Invest. Mircea Ciumara, generos, oferea omologului sau suedez si Automatica Bucuresti, precum si o parte din Electroputere Craiova. Acesta scrisoare trimisa de Mircea Ciumara ministrului de Finante suedez, Erik Asbrink, poate fi caracterizata drept cel putin dubioasa, cu atat mai mult cu cat, potrivit cercetarilor noastre, in 1997 nu a avut loc nici un contact oficial pe aceasta tema. Deci, fara nici o negociere, Victor Ciorbea si Mircea Ciumara acceptau ca datoria Romaniei fata de Suedia sa urce la 800 milioane de dolari, ba mai mult semnau si o scrisoare in aceasta directie. O posibila explicatie avea sa fie oferita de Mircea Ciumara, care l-a caracterizat pe Erik Asbrink ca pe „un bun prieten“.
Poate ca lucrurile n-ar fi parut atat de dubioase daca in 2003 datoria Romaniei fata de Suedia n-ar fi fost stearsa. Ministrul suedez pentru afaceri economice internationale si piete financiare, Gunnar Lund, in cadrul unei intalniri cu Dan Ioan Popescu, a anuntat aranjamentul facut: „Premierii Romaniei si Suediei au semnat in ianuarie 2003 un acord privind achitarea, de catre partea romana, a sumei de 120 milioane USD, in patru transe egale, in contul datoriei tarii noastre catre statul suedez“. De la 800 de milioane de dolari la 120 milioane de dolari. La momentul respective, stirea a fost foarte discreta. Motiv pentru care au prezentat aceasta poveste in momentul cand datoria irakiana ar putea sa devina subiect important.
Sursa : www.jurnalul.ro |
| 2004-04-20 00:15:34 |
 Postata de dan |
|
|
