| Criza politica are la baza «solutia imorala» a unei coalitii artificiale |
Gabriel G. Stanescu
Asistam cu stupoare la clivajul, probabil definitiv, al societatii romanesti.
 Pe de o parte, o Romanie sub ape, cu drama zecilor de mii de romani ramasi fara agoniseala de o viata, iar pe de alta, Romania clasei politice, care, in aceste momente, in loc sa-i salveze pe sinistrati, joaca un vodevil jalnic al urzelilor de palat, pentru a-si asigura scaunele de parlamentari si privilegiile traficului de influenta. Poate doar pe vremea lui Ceausescu am mai avut de-a face
cu o tara profund schizoida. A vorbi acum despre fineturile reformei justitiei, despre jocurile de culise ce ar putea crea noi majoritati parlamentare, despre demisia unor guvernanti constipati si insipizi, tocmai cand ar trebui sa gestioneze mai bine treburile tarii, denota pierderea simtului realitatii si construirea unei agende politice paralele cu suferinta oamenilor.
In mod surprinzator, autoritatile nu au mai organizat, ca in cazul aventurii celor trei ziaristi in Irak, o Celula de Criza, capabila sa concentreze toate fortele responsabile pentru a gasi caile de iesire din catastrofa care a inecat 32 de judete. E bine ca am tinut doua minute de reculegere pentru victimele atentatului terorist de la Londra, dar poate ca ar fi trebuit sa ne gandim si la memoria celor disparuti in inundatiile din Romania. Poate ca n-ar fi fost chiar atat de greu sa tinem macar un minut de reculegere si pentru ei.
De fapt, criza politica cu care ne confruntam are o istorie nu prea indepartata, si ne aminteste de zilele ce au urmat dupa cel de-al doilea tur de scrutin al prezidentialelor. Sa nu uitam ca PSD castigase alegerile si urma sa alcatuiasca o coalitie ce trebuia sa guverneze alaturi de UDMR, cu care s-a aflat in echipa in perioada 2000-2004 si impreuna cu partidul lui Voiculescu, propulsat in Parlament pe listele gruparii lui Nastase. Sfatuit de apropiatii sai din tara si de peste Ocean, castigatorul prezidentialelor a decis sa ia totul. In cateva zile, a reusit sa rastoarne vointa electoratului si a construit o noua majoritate artificiala. "Umanistii", resapati in "conservatori", era evident ca sunt mai apropiati, in privinta vederilor politice si a trecutului ceausist, de partidul ce l-a avut drept port-stindard pe Ion Iliescu, "bunicuta cu scufita rosie". Daca ar fi sa privim si in documentele de la Registrul Comertului, in conturile din tara si din strainatate, probabil ca am intelege de ce relatia UDMR-ului cu PSD era mai buna decat cea cu liberalii sau democratii. Teama tuturor de amenintarea lui Basescu cu alegerile anticipate le-a facut pe toate cartitele politice sa stea la cutie. Era de asteptat ca la primul cutremur sa iasa din ascunzatori.
I-am vazut, in aceste zile, la talk-show-uri si le-am citit editorialele din ziare ale unor talibani, al caror fanatism portocaliu tine de patologic. Cu vocile ridicate, cu ochii iesiti din orbite si cu argumente de doi bani, incearca sa-i convinga pe cei care ii urmaresc, cu un cinism vecin cu sadismul, sa lase inundatiile, pentru ca apele se vor retrage mai devreme sau mai tarziu, si sa se apuce de anticipate pentru ca Alianta sa poata duce la bun sfarsit programul sau politic. Dar daca rezultatul scrutinului va oferi rezultate asemanatoare cu cele din noiembrie? Vom face alte alegeri anticipate, pana cand vor obtine liberalii si democratii o majoritate confortabila in Parlament?
S-ar parea ca problema costurilor alegerilor a devenit desueta. Aceiasi fanatici pretind ca nu mai conteaza o mie de miliarde, daca este nevoie sa se faca reforma dorita. Asta ca si cand am fi Statele Unite sau Germania si ne-am permite sa aruncam cu banii in stanga si in dreapta, mai ales atunci cand sinistratii capata, cu chiu-cu vai, o sticla de apa si o paine. Am auzit, in mai multe randuri, faptul ca acest tip de discurs este populist. Eu cred, dimpotriva, ca discursul domniilor lor este politicianist. Nu este echidistant, ci tine seama doar de o singura parte a baricadei politice. Cea care vrea, cu tot dinadinsul, sa stea cu picioarele peste intreaga Romanie, sa instaureze un partid-stat, la fel cum a fost si PSD. Daca ar fi sa privim inapoi, cu mai mare atentie, ne-am putea intreba de ce Traian Basescu si sfatuitorii lui nu au acceptat solutia "coabitarii". Acest sistem a functionat in mai multe tari occidentale, iar exemplul cel mai cunoscut il constituie Franta. Cu atat mai mult, cu cat, acolo, atributiunile presedintelui sunt mai extinse, iar posibilitatea de a transforma anumite dezbateri in crize politice este tot mai mare. Mai multi analisti au vorbit despre deosebirea de casta dintre fostul si actualul sef al statului. Unul si-ar fi avut sorgintea in ciorba comunista, iar celalalt, in supa, mai rafinata, securista. Din pacate, pe ambii i-a animat aceeasi dorinta dictatoriala. Spectrul puterii absolute. Nici unul nu putea tolera "coabitarea". Iata insa unde am ajuns. Veriga slaba a lantului Puterii, Tariceanu, s-a rupt. Strategia mancatorului de crize era usor de anticipat. Dupa ce a distrus guvernele lui Ciorbea si Radu Vasile, iata ca isi poate prinde la panasul victoriilor sale si zobirea liberalilor. Nu stiu cat se mai poate vorbi despre o reala Alianta. Asa cum nu este clar daca liberalii mai sunt astazi un partid sudat, ca atunci cand se afla inaintea alegerilor sub conducerea lui Stolojan, care reusise reunirea tuturor factiunilor.
Nu peste mult timp, se vor retrage intr-adevar apele. Sinistratii isi vor alina cu greu durerea despartirii de cei dragi. Vor fluiera a paguba, uitandu-se in grajdurile si ogoarele in care nu vor mai avea animale si grane. Romaniei reale nu-i va pasa de jocurile camarilelor politice. Cei care au pus la cale aceasta criza politica, bazandu-se pe solutia "imorala" a unei aliante artificiale, se pot teme ca electoratul ii va sterge din cartile de istorie: ori ii va ignora, neprezentandu-se la vot, ori ii va taia din listele electorale.
Sursa:www.gardianul.ro |
| 2005-07-15 10:45:37 |
 Postata de 2good |
|
|
