| De ce la Dolj totul e perfect simplu |
de Adriana Oprea-Popescu
In scriptele ANPDC, Dolj figura cu 101 copii abandonati in primele cinci luni ale acestui an, situandu-se pe prima pozitie intr-un top national la aceasta categorie.
 Autoritatile din judet sustin insa ca acolo treaba merge perfect. Perfect simplu.
La 27 mai, cand ANPDC a cerut tutror DPC-urilor din tara situatia abandonului din unitatile sanitare, de la Dolj fura raportati 101 copii. Dintre acestia, doar 12 mai erau cazuri active. Daca ne-am baza pe sinceritatea celorlalte DPC-uri (desi ne e foarte greu sa o facem...), in Dolj fusesera (mai mult ca perfect!) abandonati copii cat in cinci judete la un loc (Alba – 24, Arad – 26, Arges – 9, Bacau – 8, Bihor – 36). Care era secretul acestei inconstiente productivitati din Banie? Incercand sa-l descoperim, am plecat in judetul poll-position.
RETICENTA. Spitalul Judetean Craiova are zece etaje, o capacitate de 1.600 de paturi si o armata de directori care intra in ofensiva atunci cand vine vorba sa dea ochi in ochi cu presa. In antecedentele noastre profesionale sunt multi cei care, deranjati, ne-au trimis inspre origini. In Dolj, toata lumea ne trimitea spre purtatorul de cuvant. Cel mandatat sa tina legatura intre Spitalul Judetean Craiova si restul lumii fusese de garda si avea mobilul inchis. In lipsa lui, celelalte cadre medicale fugeau din calea noastra de parca am fi venit sa tamaiem, nu sa facem o documentare... Din telefoanele pe care le-a dat pe interioarele din spital directorului, asistentelor medicale, am aflat ca pe maternitate sunt doi abandonati, iar pe pediatrie – numai unul. De la inceputul anului si pana la 1 iunie fusesera parasiti in Spitalul Judetean 74 de copii. Toti sanatosi, romani sau rromi. Tot directorul medical ne informeaza ca, pe etajul 8, unde este maternitatea, angajata de la Registratura are si responsabilitati de asistent social. Urcam cu liftul.
Sefa sectiei neonatalogie, dr. Elena Coleta, spre care fuseseram indrumati, ne anunta ca avusese o garda grea, nu dormise decat vreo patru ore si mai avea de completat la registre. Ar fi urmat un dialog la acelasi nivel de nesomn, caci si noi plecaseram cu noaptea in cap din Bucuresti inspre Craiova. N-a fost sa fie... Cu doctorita cu tot intram la Registratura, acolo unde cea cu atributii de asistent social ne da o informatie in plus: in 2005 au fost numai pe maternitate vreo 67 de copii abandonati. "Multi au mers pe reintegrare in familie", adauga ea. Apoi, impreuna cu dr. Coleta, care uitase pesemne de refuzul initial de a dialoga cu noi, incepe sa ne plimbe in zigzag printre articolele din Legea 272/2004, cum e procedura de inregistrare, cum e consiliata mama, ce frumos e convinsa ea sa-si ia copilul acasa. "Bun, si in realitate cum stau lucrurile?", ne riscam noi. "Mergeti la Directia pentru Protectia Copilului. Lor trebuia sa le cereti aprobarea inainte sa veniti in spital", se incheie dialogul. La Dolj, incurcate sunt itele subordonarii intre institutii...
La etajele 9 si 10, unde se aflau sectiile de pediatrie, nimeni n-a fost nici macar curios sa auda motivele pentru care un ziarist se intereseaza de copiii abandonati. Chiar daca directorul asistentelor, in pledoaria sa telefonica, apelase si la argumentul "daca iubiti acesti copii, vorbiti despre ei"...
"ABANDON VERITABIL". In Craiova mai sunt si alte spitale, de dimensiuni mai reduse. Spitalul Filantropia are si nou-nascuti, si sectie de pediatrie. La numarul de nasteri (2.500 pe an) e la paritate cu cea din Spitalul Judetean. Si la capitolul "comunicare publica" e tot cam egal... La "Filantropia" nu am putut trece de omul de la poarta, care monitoriza atent toti vizitatorii lehuzelor. Rucsacul urias in care colega mea, fotoreporter, isi tine toata aparatura a atras si o observatie de bun-simt: "Ati venit sa vindeti ceva?". "Nu, mergem la neonatalogie". "Neomatologie? Cu ce se ocupa asta?". "Cu nou-nascuti", zic. Amabil omul suna pe interior la sefa sectiei, iar noi, in asteptare, luam loc pe o bordura. Geanta din spatele colegei cantareste vreo 25 de kilograme, fara slapii pe care urma sa-i vindem prin saloane... Si, cand credeam ca si aici "s-a rezolvat, nu se poate", surpriza, apare chiar dr. Ciupeanu Antonia, sefa de la neonatalogie. Ne invita la biroul internari, aflat in curtea spitalului si, inainte de a incepe discutia, se scuza ca trebuie sa dea un telefon conducerii, sa ceara permisiunea. Din nou surpriza, primeste aprobarea.
In Maternitatea Filantropia sunt sapte. "Cazuri sociale", tine sa sublinieze doamna doctor. "Abandon veritabil, doar doua-trei." "Imitatiile" sunt acele cazuri in care, desi copilul e lasat singur in spital, mai primeste, cand si cand, vizita mamei. De la inceputul anului si pana acum au fost 38. Tot de cazuri sociale e vorba. Cei cu dosare mai grele raman in spital si doua luni si jumatate. "Cei mai multi sunt copii sanatosi", afirma dr. Ciupeanu. Maternitatea are doua asistente sociale, una lucreaza cu copiii, cealalta – cu mamele. "Sunt mai multi copii parasiti decat anul trecut", marturiseste sefa sectiei neonatalogie. In fiecare luna, situatia abandonatilor este raportata DGASPC, dar si Directiei de Sanatate Publica.
Sugarii au lapte praf (n.r. – multumim Guvernului), dar nu au hainute. Si nici pampersi. In iunie 2005, la ora cand pampersii refolosibili au revolutionat puericultura, in Romania inca se mai folosesc scutece din finet (adaugire din respect pentru adevar: exista si in Bucuresti cel putin un spital la fel de conservator). "Nu se oparesc la fund?!" "Ei, si de la pampersi fac iritatii." Blestemate sa fie reclamele publicitare...
Mai curati, mai uscati si mai deloc informati, plecam inspre sectia de pediatrie a Spitalului Filantropia, care a fost amenajata intr-un fost leagan de copii. Asistenta sociala a sectiei e o fericita. Si pentru ca acum nu are nici un abandonat, dar, mai ales, pentru ca, peste o luna, emigreaza in Canada. Definitiv. A obosit, spune ea, sa faca pe Don Quijote in Romania. A lucrat si in Comisia Antisaracia, s-a ocupat si de copiii parasiti, s-a batut si pentru inregistrarea la evidenta populatiei a nou-nascutilor, a parintilor si a bunicilor lor. Mai mult nu mai poate. Abandoneaza si ea...
IN CENTRU. La Directia de Sanatate Publica (DSP), directorul adjunct Stefan Popescu, responsabil cu Asistenta Mamei si Copilului, ne da, in locul unei declaratii, o nota informativa trimisa nu stim cui despre "situatia copiilor abandonati in spitalele din judetul Dolj la data de 26.05.2005", cand doar 11 cazuri mai erau active. Citam din nota: "Va aducem la cunostinta ca in perioada 01.01.2005 pana la 26.05.2005 au fost parasiti in unitatile sanitare de pe teritoriul judetului Dolj 101 copii, dintre care 90 de cazuri au fost rezolvate prin reintegrare familiala, incredintare la un asistent maternal, internare in Centrul de Plasament in Regim de Urgenta Craiova, Centrul Maternal sau prin adoptie, de catre DGASPC Dolj, cu sprijinul Mitropoliei Oltenia – Arhiepiscopia Craiova (printr-un program de prevenire a abandonului, finantat de USAID Romania, in care unul dintre parteneri este DSP Dolj)"... N-am citit corect? Incredintare la Centrul de Plasament in Regim de Urgenta Craiova?! Citam din Legea 272/2004, Art. 60, alin. (1): "Plasamentul copilului care nu a implinit varsta de doi ani poate fi dispus numai la familia extinsa sau substitutiva, plasamentul acestuia intr-un serviciu de tip rezidential fiind interzis". Alin. (2): "Prin exceptie de la prevederile alin. (1), se poate dispune plasamentul intr-un serviciu de tip rezidential al copilului mai mic de doi ani, in situatia in care acesta prezinta handicapuri grave, cu dependenta de ingrijiri in servicii de tip rezidential specializate". Ca o completare, Art. 110, alin. (2): "Fac parte din categoria serviciilor de tip rezidential centrele de plasament si centrele de primire a copilului in regim de urgenta".
Incercam sa vedem ce fel de copii sunt internati in Centrul de Plasament in Regim de Urgenta (CPRU) Craiova, dar pentru a intra acolo e nevoie, fireste, de o aprobare de la DGASPC. O obtinem (n.r. – oboseala acumulata estomase probabil in privirile noastre impresia ca ne documentam, inainte de a pleca pe teren...)
12 SANATOSI. Intram in CPRU si facem un tur, ca vizitatorii intr-un muzeu. Bucataria dietetica, unde se gateste mancare pentru copiii care abia au inceput diversificarea alimentatiei, camera de vizita, unde parintii pot veni sa-si vada "abandonatii" (tot aici vin si asistentii maternali sa-si intalneasca viitorii plasati), camera de inregistrare, unde cei adusi din spital sunt masurati, cantariti, trecuti in registre. Camera unde este izolat un copil nascut cu rubeola congenitala... Camera in care, in sase patuturi de bebelus, stau tot atatia copii. Sunt mititei, au pana-n 6 luni de viata si plang numai ca sa te uiti inspre ei. N-au pretentia sa fie luati in brate, doar sa-ti indrepti privirea si i-ai facut sa zambeasca...
Prin geamul despartitor se zareste o alta incapere, la fel de plina de copii. Sunt 17 cu totii in CPRU. Si doar cinci dintre ei au malformatii grave, cei mai multi la inima. Inoperabili in Romania. Condamnati. Conform declaratiilor directorei CRPU, medic de profesie, ceilalti 12 copii sunt sanatosi.
Personalul angajat lucreaza pe ture, cate patru-cinci persoane dimineata si seara. Noaptea raman numai trei angajati. Un om la 5, 6 copii... Cum sa te imparti intre 5, 6 copii daca incep sa planga toti o data? E mai mult decat prevede chiar si "Regulamentul cadru de organizare si functionare a centrelor de plasament" (1998): "Intre 0-2 ani, un post de educator la doi-patru copii pe tura"... Copiii au intre 2 luni si 1 an si jumatate. Ni se spune ca raman aici "pe perioada determinata: doua saptamani, cinci-sase luni". Si "pana la majorat" e o perioada determinata...
Nicoleta e o fetita care a intrat in CPRU cand avea 2 saptamani. Acum are 6 luni... Marcel are "1 an si ceva", nimeni nu-i stie exact varsta, a fost abandonat la Spitalul de Boli Infectioase fara nici un fel de date. "Un an si ceva" i s-a dat prin expertiza IML. Are doar patru dintisori cu care musca dintr-o telecomanda pe care n-ar mai lasa-o din mana...
Din cei 17, doar doi sunt vizitati de parintii lor. Restul – Dumnezeu cu mila... CPRU Craiova a fost infiintat la 1 ianuarie 2005 si are o capacitate de 20 de locuri. Cu siguranta, nu este singurul Centru de Primire in Regim de Urgenta din tara care, in afara legii, adaposteste copii sanatosi.
In patru luni de zile, de cand umblam prin spitale, am vazut sute de copii abandonati... Cei din CPRU Craiova nu sunt printre cei mai napastuiti. Dimpotriva... Macar nu intra in contact cu copii bolnavi sau cu infectiile intraspitalicesti, macar, atat cat e, au un personal calificat care se ocupa de ei. Privind inspre copiii ramasi in spitale, ce se intampla in CPRU Craiova nu este, din punctul nostru de vedere, imoral. Dar este ilegal. Si loveste in plex perfectiunea intruchipata a Legii 272/2004 privind protectia drepturilor copilului.
DECEDATI IN ASISTENTA MEDICALA
In Dolj exista 198 de asistenti maternali (cinci dintre ei sunt barbati) care au in grija 336 de copii. Sunt cazuri in care aceluiasi asistent maternal ii sunt plasati sase copii. La o productivitate atat de mare, e normal sa apara si erori in procesul muncii... Anul acesta, doi dintre copii si-au pierdut viata in ingrijirea asistentilor maternali. Unul dintre cazuri s-a inregistrat in comuna Urzicuta, iar celalalt – in comuna Cosoveni. Desi grav bolnava, fetita de 4 ani din Urzicuta fusese lasata singura, caci asistentul maternal era la munca de camp. Autopsia a constatat ca decesul s-a datorat "refluxului de alimente care i-a invadat plamanii". "S-a inecat cu gogosi, sustine Victoria Croitoru, director DGASPC. La autopsie, s-a vazut ca avea plamanii plini cu gogosi. Ancheta facuta de Politie si Procuratura a constatat ca nu e vina asistentului maternal." Femeia, de profesie asistenta medicala, mai avea un copil in ingrijire. I-a fost luat, iar ea a intrat in concediu de odihna. Cand va reveni la "serviciu", i se va face o reevaluare psihologica si, daca va dori, mai mult ca sigur ca va primi un alt copil in ingrijire... In al doilea caz, copilul decedat avea 11 luni. Directoarea DGASPC spune ca bebelusul avea o malformatie cardiaca ce nu fusese depistata de medici. A murit fara sa dea vreun semn de suferinta, intr-o dimineata. "Asistenta maternala, foarte marcata de moartea acestui copil, nu a mai vrut sa ia un altul in plasament", spune Victoria Croitoru. Mor si copiii, dar mai mor si mamele lor... Abandonandu-si copilul in maternitatea Spitalului Filantropia chiar in ziua in care l-a adus pe lume, una dintre mame a murit la scurt timp dupa ce ajunsese acasa din cauza complicatiilor pe care le-a suferit. (Cristian Vasilcoiu)
"INTEGRARE IN FAMILII DE BETIVANI"
25 de nou-nascuti sunt abandonati, lunar, in maternitatile doljene. La Directia pentru Protectia Copilului Dolj situatia este sub control. Asa sustine Victoria Croitoru, director adjunct al DGASPC. Desi numai in primele sase luni ale anului la Directie s-au primit 154 de sesizari de abandon si risc de abandon. "In 100 de cazuri, sustine Victoria Croitoru, s-a reusit reintegrarea in familie." O mana de ajutor in munca de convingere a parintilor a dat si Fundatia "Vasiliada" de pe langa Arhiepiscopia Olteniei, care "a oferit familiilor fara posibilitati lapte praf si hainute". Trebuie precizat si ca fundatia a primit, in septembrie 2004, o finantare de circa 230.000 de dolari printr-un program de finantare USAID Romania. Victoria Croitoru sustine ca demersurile pentru reintegrarea copilului in familie nu dureaza niciodata mai mult de trei luni... "Dar am avut si cazuri in care copiii reintegrati au fost din nou abandonati", recunoaste ea. Steliana Boian, consilier in cadrul DSP Dolj, este de parere ca reintegrarea in familie nu este intotdeauna cea mai buna solutie. "Dumnealor spun ca au facut reintegrare in cele mai multe cazuri. Este insa vorba despre reintegrare in familii de betivani, care nu-i ingrijesc absolut deloc pe saracii copii si beau toti banii. In cele din urma copiii sunt, de cele mai multe ori, abandonati din nou!", declara consilierul DSP. (Cristian Vasilcoiu)
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2005-07-08 12:27:08 |
 Postata de 2good |
|
|
