| Casa Soarelui |
de Ioana Moldoveanu
Englezoaica Christine Kirke a pus pe picioare acum cinci ani, in colaborare cu Politia din Londra, Casa Soarelui, un centru unde micutii sunt ingrijiti si iubiti.
 Casa de Asigurari de Sanatate nu mai vrea sa incheie contract cu ei in acest an si nici sa le dea bani, deoarece legea spune ca primesc subventii doar spitalele publice. Drept urmare, a fost inchis. 500 de copii au ramas pe drumuri.
Kirke a initiat in 1993 o colecta printre politistii de circulatie britanici, pentru copiii din spitalele si orfelinatele romanesti. Un an mai tarziu, de Craciun, politisti din Londra au renuntat la vacanta lor de sarbatori si au venit in Romania cu un tir plin de ajutoare. "Am vizitat aceasta tara si am vazut ca oamenii bolnavi si saraci aveau mare nevoie de ajutor", spune Kirke. A ajuns si la Spitalul Municipal Constanta, "unde am gasit atat de multi copii infectati cu HIV, care nu aveau medicamente, echipament medical si haine. Mi-am jurat si am promis sa ajut cat de mult pot".
AJUTOR REFUZAT. In 1995 a mai trimis un tir catre Constanta, iar anul urmator cinci. In fiecare camion erau 25 de tone de haine, mancare si medicamente. A facut acest lucru trei ani consecutiv, iar in 1999 a pus pe picioare un program de renovare a Sectiei de copii a Spitalului Municipal Constanta. Nu l-au dus insa la capat, "ajutoarele noastre nu ajungeau la copii. Ne-am certat atunci cu directorul spitalului, care ne-a aruncat in fata ca «oricum n-ati facut mare lucru pentru noi»". Doctorul Neoga, directorul Directiei de Sanatate din acea vreme, le-a incredintat insa o cladire in constructie, din care sa faca un centru de ingrijire pentru copiii cu boli incurabile. Asa s-a nascut Casa Soarelui. Au incheiat un contract anual cu Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS): centrul se angaja sa amenajeze cladirea, iar CNAS, cu bani de la buget, sa plateasca salariile personalului si cheltuielile de intretinere.
VOLUNTARIAT. In ianuarie 2000, comisarul Scotland Yard Sir John Stevens a insarcinat-o pe Christine sa trimita la Constanta 16 tir-uri cu materiale de constructii si echipament medical. 150 de voluntari din toata Anglia s-au alaturat atunci si in fiecare an, pana in 2004, convoaielor organizate de Christine pentru Casa Soarelui. Sotia comisarului, Cynthia Stevens, a participat la proiect pe tot parcursul sau, ea este sponsorul principal. Au umblat pe la companii, cerand donatii materiale si banesti pentru a renova cladirea. "Au fost extrem de generosi, iar noi am promis ca banii vor fi folositi numai pentru copii." Nici ea si nici angajatii ei nu au primit vreun ban, este munca voluntara. Peste 500.000 de lire sterline au fost investite in aceasta cladire, iar daca n-ar fi fost nevoiti sa inchida anul acesta, ar mai fi construit un etaj.
COPII FERICITI. "Casa Soarelui s-a dezvoltat pentru ca oferea acestor copii cu boli incurabile un loc unde erau iubiti si ingrijiti intr-un mod foarte uman. Parintii puteau sa-si lase copiii aici cu toata increderea si sa ia o pauza din ingrijirea continua pe care le-o ofereau", explica Christine. Este si cazul micutei Stephanie, de 14 ani, care este infectata cu HIV, la fel ca si parintii ei. In plus, copila este si handicapata si are nevoie de ingrijire 24 de ore din 24. Anul trecut in august i-a murit mama, iar tatal nu putea sa aiba grija de ea, fiind si el foarte bolnav. Surorile mamei au luat-o pe micuta in ingrijire si cu ajutorul staff-ului de la Casa Soarelui i-au oferit acesteia un mediu de viata cat se poate de normal si plin de iubire.
Asistentii, toti romani, sunt bine pregatiti si iubesc copiii ca si cum ar fi ai lor. De aceea, "cand vine vremea sa se duca acasa, le siroiesc lacri-mile pe obraz, pentru ca aici au fost eliberati de stigmatul bolii lor". Micutii puteau juca aici biliard, baschet si tenis de masa, se plimbau cu bicicleta si cu scooterul.
NEONORAREA CONTRACTULUI. Englezii au respectat contractul cu CNAS, romanii insa s-au lasat rugati. "De cand am inceput proiectul ne-am luptat in fiecare an pentru banii de salarii si intretinere", spune Christine. Ea explica faptul ca sumele de la stat nu erau enorme, dar isi faceau treaba, astfel incat Casa Soarelui sa poata functiona. Anul trecut au primit 300 de milioane de lei pentru tot anul, dintre care 200 s-au dus pe salariile personalului medical, iar 100 pe electricitate, incalzire si apa calda. In prezent, "nu ne-am mai primit banii de cinci luni". Angajatii nu au mai luat salariile de trei luni, dar "personalul este loial si a continuat sa vina la munca, desi toti au probleme financiare si stiau ca nu sunt sanse sa isi primeasca banii", spune managerul Casei Soarelui, Sanda Iordache.
"Am incercat sa luam contact cu CNAS. Am sunat zilnic si ni se spunea mereu sa sunam peste doua ore sau a doua zi. Cateodata sunam chiar eu, iar persoana care raspundea la telefonul domnului Vladescu (n.r. – presedintele CNAS) inchidea imediat ce auzea vorbindu-se engleza. Am fost trimisi din birou in birou si de la un departament la altul, fara sa ni se dea un raspuns cu «da» sau «nu». Mi se pare o rautate, mai ales ca nici nu apuc sa vorbesc cu presedintele." Acum doua luni au fost nevoiti sa inchida, pentru ca nu mai au cu ce plati salariile si utilitatile. Unii angajati doresc sa dea in judecata Casa Soarelui, ca sa-si primeasca banii, "dar este de fapt vina CNAS", spune Christine. "Incet, incet se pare ca ne vom retrage tot ajutorul catre Romania, suntem tratati foarte urat si acest lucru se intampla deoarece nu platim anumiti oameni pentru privilegiul de a semna un contract."
CNAS. Un comunicat al Biroului de Presa al CNAS spune ca centrul va primi bani de la Fondul National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate atunci cand va fi rectificata Legea bugetului de stat. Textul legii se refera doar nivelul cheltuielilor aferente institutiilor sanitare publice, nu si al celor private. "Ministerul Sanatatii a comunicat CNAS ca apreciaza drept oportuna eliminarea referirii la forma de proprietate a institutiilor sanitare, care este discutabila din punct de vedere juridic si constitutional", se arata in comunicat. CNAS a facut deja demersuri la Ministerul Finantelor Publice pentru modificarea textului legii.
FERICIRE
"Numele meu este G.T. Am 16 ani. Cel mai mult imi place sa stau cu familia mea si sa-i vad fericiti. Trimit acest mesaj pentru a multumi tuturor oamenilor care au o inima mare, care se gandesc la copiii bolnavi ca noi si au deschis Casa Soarelui. Va multumesc din toata inima pentru ca ne-ati facut fericiti. Cu dragoste, G."
VACANTA
"Numele meu este Ana Maria. Am 14 ani. Imi place de fiecare data cand vin la Casa Soarelui. Ma inteleg bine cu ceilalti copii. Casa Soarelui este pentru mine ca o vacanta" - Pe site-ul Casei Soarelui copiii au lasat cate un mesaj pentru cei care le-au oferit ajutorul
CONDAMNARE
"Sa inchizi Casa Soarelui inseamna sa condamni la moarte acesti copii care nu au unde sa se duca pentru a fi ingrijiti. Dar autoritatilor nu le pasa, pentru ca, daca micutii ar muri pur si simplu, ar scapa de problema copiilor bolnavi!"
INIMA
"Centrul este ca o mare inima ce ofera atata dragoste si ingrijire celor care vin aici. Acesti copii sunt atat de pretiosi pentru mine, sunt parte din familia mea" - Christine Kirke, reprezentant Casa Soarelui
COPII CU IDENTITATE
Toata viata, Christine s-a implicat in acte caritabile. In ultimii 12 ani a lucrat cu Politia din Anglia si Romania. Are 60 de ani si patru copii studenti. Este vaduva, iar tot timpul si-l dedica copiiilor de la Casa Soarelui. "Ca sa faci asa ceva nu este de ajuns sa iubesti copiii. Trebuie sa fii puternic, foarte puternic", spune Nick Skinner, fotograf la ziarul englez The Daily Mail, care a vizitat Casa Soarelui de mai multe ori. A fost si la Spitalul Municipal Constanta, care este "atat de intunecat si de neprimitor", spune el, referindu-se la aspectul cladirii si starea echipamentului medical. "Casa Soarelui straluceste, rasetele umplu aerul. Copiii sunt fericiti intr-un mediu perfect utilat pentru nevoile lor. Acesti copii nu si-au ales soarta, in multe cazuri a fost cauzata de statul care i-a neglijat. Iar acum, ii lasa din nou."
"NOI PUTEM DA VIATA ANILOR"
Casa Soarelui este un proiect unic in Romania si ofera servicii de ingrijiri paliative copiilor si tinerilor diagnosticati cu infectii sau boli incurabile, inclusiv celor aflati in faza terminala (SIDA, cancer). Misiunea centrului este: "Noi nu putem da ani vietii, dar putem da viata anilor". Centrul are grija de peste 500 de copii cu varste intre 4 si 18 ani, proveniti din noua judete ale tarii. Ei erau adusi la centru de catre parinti, stateau in centru in jur de o saptamana, dar multi reveneau de cateva ori in cursul aceluiasi an. Tinerilor li se asigurau, pe langa hrana, medicamente si ingrijiri medicale, confort psihologic, un mediu de comunicare cu valente terapeutice si modalitati de petrecere a timpului in functie de interesele si nevoile educationale.
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2005-07-07 10:43:24 |
 Postata de 2good |
|
|
