| Dileme - Cazuri/necazuri ale Legii 8/1996 |
de Claudia Daboveanu
Drepturi de autor si de proprietate intelectuala. Cine a auzit de Oficiul Roman pentru Drepturi de Autor (ORDA)? Dar de Legea 8/1996, privind drepturile de autor si drepturile conexe? Cine o respecta, daca o respecta, intr-o democratie atat de originala?
 Valabil in toate domeniile artei. La Opera Romana s-a jucat un "Don Quijote" copiat dupa Metropolitan. In 1965, regizorul Sam Peckinpah facea un film excelent, "Major Dundee", trecut cu vederea abil de critici. In ’67, pelicula "Bonnie and Clyde", regizata de Arthur Penn, obtinea un Oscar. Celebra scena a ciuruielii din final e copiata fotograma cu fotograma din filmul "Major Dundee".
ERORI SI ORORI. "Literatura face parte din patrimoniul de civilizatie – nu numai de cultura – al unei tari", spune Romulus Vulpescu. "Se intampla orori. Se mizeaza extraordinar de mult pe ignorarea legii. Prin ’91-’92, o multime de zarzavagii a crezut ca poate da tunuri la nesfarsit in domeniul editarii. Pe atunci erau 2.000 de edituri in Romania. Intre timp au ramas mai putin de 200. Acesti impostori au disparut, dupa ce au apucat sa faca rau. Printre cartile noastre au fost carti de literatura romana, traduse intr-o limba straina: Geo Bogza, poezii si poeme, o editie aparuta la Editura Eminescu. Cei de la editura mi-au spus ca executorul testamentar e de acord cu publicarea textului romanesc al operei. Asa am aflat ca unii au trecut in domeniul public, trecand 50 de ani de la deces, altii nu mai au mostenitori si atunci mostenitorul e Copyro, care percepe niste taxe (cam 20%). Foarte multe dintre fraudarile aparute dupa ’90 s-au ivit cu carti aparute prima data la aceeasi editura in urma cu 20-30 de ani. Acum, Copyro iti apara drepturile, fara sa platesti nimic, asa cum erai membru al Fondului Literar".
Nici un scriitor nu vrea statuie, dar, daca a scris o carte, vrea sa fie intrebat, cat e-n viata, daca vrea s-o (re)editeze. Editurile exista pentru ca exista cartile scriitorilor. La cine apeleaza daca li se face o nedreptate? ORDA e o organizatie de stat care-si face datoria. Din pacate, ea nu e Justitia, nu hotaraste. Semnaleaza si aduce dovezi, dar are posibilitati limitate de lege. Justitia isi face datoria, dar sunt cazurile de patrimoniu clasic pe care nu are cum sa le rezolve, pentru ca nicaieri in lume nu exista un for care sa apere cazurile de proprietate nu intelectuala, ci morala. Cine mai apara azi textele lui Caragiale sau Moliere? Apare unul care spune: "Eu am o viziune!" si face o varza din ei. "Uneori, regizori seriosi fac niste blestematii de te-apuca jalea, si nu-i opreste nimeni. Eu pot sa-l mai apar pe Jarry. Un regizor exceptional e Tompa Gabor, care a montat «Ubu inlantuit» la Teatrul de Comedie. A avut respect pentru Alfred Jarry si pentru mine, ca traducator si reprezentant al sau, in Romania", spune Vulpescu.
UBU, CONTROVERSAT. Anii ’90. Regizorul Silviu Purcarete a dorit sa monteze la Nationalul din Craiova "Ubu rege". "OK, spune Vulpescu, eu am facut o versiune scenica, ti-o dau sa te uiti pe ea". Purcarete refuza versiunea lui Vulpescu, motivand ca are o alta viziune asupra lui Jarry, cu scene din Macbeth. "Am cerut sa vad textul inainte. Mi-a spus ca o sa ma contacteze teatrul. Nu m-a sunat nimeni. S-a scos premiera. M-au chemat la Fondul Literar, sa iau niste bani: drepturi de autor de la TN Craiova, pentru «Ubu rex cu scene din Macbeth». Am refuzat acei bani. Credeau ca, daca-mi dau bani, o sa tac. Am vazut pe o caseta spectacolul, moment in care am vrut sa-i dau in judecata. Dar m-am gandit: «Ce vina au actorii teatrului?». Daca ceream oprirea spectacolului-pirat, n-as fi avut respect pentru munca lor, iar eu am un mare respect pentru actori. Ei nu i-au fost lui Purcarete complici la furt, ci victimele lui. Ar fi iesit prea mare tambalau. M-a apucat sila. Am acceptat banii si am terminat."
La ORDA, reclamatiile din partea autorilor sunt tot mai dese. "De la ORDA, cazurile ajung la politie, procuratura si instanta. De obicei, procesul se finalizeaza prin intelegerea partilor. In ceea ce priveste drepturile de proprietate morala asupra unei opere, lucrurile sunt discutabile. In caricatura e permisa o viziune originala, dar, intr-un spectacol, procedura e incriminata. Duce catre opera derivata, aduce atingere operei initiale." Adrian Ghimpu, Directia Control si Aplicarea Legii.
FURTUL, SI EL O "ARTA"
1992. La Editura si Imprimeria Arta Grafica apare "Arta conversatiei", de Ileana Vulpescu. 1993. Pe tarabele din Bucuresti apare o editie legata a aceleiasi carti: un exemplar-pirat, scos de o editura din Chisinau, tiparit intr-un hal far’ de hal, pe hartie foarte proasta, cu minimum 20 de greseli pe pagina, mai ieftin decat volumul scos cu un an mai devreme. Impostorii au mizat pe faptul ca ei, fratii basarabeni, nu vor fi dati in judecata de romanii manati de sentimentalism nationalist.
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2005-07-07 10:29:02 |
 Postata de 2good |
|
|
