| “Big Brother”: Doar o chestiune de sex? |
Ca tot romanul impartial, as vrea sa-mi spun si eu parerea in privinta atat de discutatei emisiuni de divertisment „Big Brother“. Nu ca parerea mea ar conta prea mult. Si poate ca nici n-ar fi bine sa conteze.
M-as simti impovarat de raspundere dac-as sti ca as putea opri difuzarea emisiunii la simpla exprimare a unei opinii negative. Fiindca nu am stofa de cenzor. Tot ce vreau, de fapt, cu acest articol este sa arat ca raul acestei emisiuni (si cred, intr-adevar, ca ea face foarte mult rau) trebuie cautat in alta parte decat il cauta toata lumea.
Scandalul in privinta acestei emisiuni a pornit la noi de la faptul ca, in cadrul ei, doi tineri au facut sex in direct. Reprezentantii comisiei de cultura a Parlamentului, ai CNA, ai societatii civile etc. au fost incendiati de nemaipomenitul eveniment petrecut sub o patura. Postul de televiziune a fost amendat si a reactionat in consecinta, venind cu contraexemple: ce s-a intamplat la noi e nimic fata de aceeasi emisiune din alte tari, unde de mult s-a facut sex normal in direct, iar acum s-a trecut la tot felul de variatii, de pilda un fierbinte si fara perdea sex oral intamplat, mi se pare, la Budapesta. Si de-aici controverse, strigate si admonestari intre aparatorii din oficiu ai moralei publice (aceiasi dintotdeauna, care mai de care mai imorali ei insisi) si aparatorii la fel de indecenti ai sexului la vedere…
 Aceste dispute sunt insa perfect inutile. Atata vreme cat am permis ca o astfel de emisiune sa existe in spatiul public romanesc, nu mai avem dreptul moral la nici un fel de obiectie. O data acceptata regula jocului, trebuie sa acceptam si consecintele ei. In toata disputa s-a uitat un lucru fundamental, dincolo de care totul e vorba-n vant: ca „Big Brother“ e un „reality-show“, adica un gen de divertisment cu totul si cu totul diferit de celelalte. El pune probleme etice fundamentale, legate de demnitatea umana si de dreptul unui om de a renunta chiar si pentru un timp, chiar si liber consimtit, la distinctia dintre public si privat in privinta propriei persoane.
Nu de sex e vorba aici, ci de faptul ca doua persoane reale fac sex real in fata noastra, renuntand la pudoarea si demnitatea lor personale. Intr-un film porno se vede mult mai mult decat au aratat tinerii de sub patura, se vede de fapt tot, dar protagonistii sunt actori si actioneaza sub acoperirea unei paturi mult mai opace decat una de lana: cea a conventiilor genului. Filmul se desfasoara intr-un alt plan decat realitatea, e regizat si jucat de profesionisti. Ticalosul dintr-un film nu e trimis in realitate la inchisoare. Pe cand in „Big Brother“, tinerii nici macar nu se intruchipeaza pe ei insisi, ci sunt ei insisi.
Nu scena de sex in sine trebuie blamata. Cenzurarea sau amendarea ei n-are nici o indreptatire legala. In definitiv, cei doi puteau sa fi mimat, sub patura, contactul sexual. Si-n orice caz, nimic din lista seaca a lucrurilor neacceptate pe un post public nu le poate fi reprosat: nu s-a vazut nici un organ sexual sau vreo alta parte impudica a corpului. Pana si filmele erotice soft – ba chiar aproape orice film – arata mai mult decat s-a vazut in faimoasa scena. Ceva cu mult mai grav se petrece zi de zi in acest show. Daca am fost de acord cu ideea ca niste oameni pot fi lipsiti – chiar si liber consimtit – de intimitate si expusi privirii publice zi si noapte, timp de cateva luni (abdicand prin aceasta de la calitatea de fiinte umane libere si demne), va trebui sa acceptam tot ce decurge de aici: sex in public, nevoi fiziologice in public, spalarea rufelor in public. Daca vom cauta un mare vinovat pentru tot ce se-ntampla in casa de sticla va trebui, dupa ce am atintit degetul in toate directiile, sa-l intoarcem in cele din urma spre propriul nostru piept.
Termenul de „Big Brother“ desemneaza dictatorul dintr-o lume totalitara. Stalin, Hitler, Pol Pot, Ceausescu au fost „Big Brothers“. Lumea lor era transparenta: nici un cetatean nu avea dreptul la viata personala. Ochiul fratelui cel mare ii urmarea peste tot, iar controlul sau era absolut. Conceptul de „reality-show“ exploateaza tocmai ideea ca-n fiecare dintre noi traieste un mic dictator, un voyeur ce doreste-n secret sa ridice acoperisul vecinului sau si sa-l vada-n fundul gol sub dus sau facand sex, sau pur si simplu stand la televizor, ca sa capete astfel o forma de ascendenta si control asupra lui. Este singurul fel de spectacol incompatibil cu o lume democratica, desi, ironic, el nu poate aparea decat intr-o lume democratica. Este un efect pervers, o malignizare a divertismentului. Acest gen de joaca de-a totalitarismul murdareste, cred eu, pe toata lumea, dar in primul rand pe cel care priveste, pe mine, Fratele cel Mare din fata ecranului. Cei doi tineri au facut sex in fata mea pentru ca asta am asteptat, in secret, tot timpul. Eu, spectatorul indiscret si tiranic, sunt cel care i-am privat de dreptul uman la pudoare, la decenta, la intimitate. Sa nu protestam, deci, la faptul ca ni s-a oferit exact ce am vrut. Sa ne-ntrebam in schimb de ce trebuie sa existe o emisiune care transforma, in fata si-n spatele ecranului, oamenii decenti in oameni fara rusine.
Sursa : www.jurnalul.ro |
| 2004-04-06 10:27:50 |
 Postata de dan |
|
|
