| 'Astazi e ziua ta...' – Monica Pop |
 "A fost un an plin de impliniri"
"Imi pare rau ca trec anii, dar fiecare an aduce ceva in plus, iar pentru mine a fost un an plin de impliniri, atat pe plan profesional, cat si pe plan familial. Am devenit prorector al Universitatii de Medicina si Farmacie din Bucuresti, iar pe plan familial, fetita mea a sustinut examenul de bacalaureat, sper cu rezultate foarte bune. Sarbatorirea zilei mele de nastere a fost o zi obisnuita. M-am intalnit cu colegii la un pahar cu sampanie. Am avut program de audienta la Rectorat la ora 13:00, asa ca a fost o zi care nu s-a deosebit cu nimic fata de celelalte. Imi amintesc cu foarte mare placere aniversarea de la 18 ani, apoi cele petrecute dupa casatorie, sotul meu, Mircea, care este cercetator, un om cu totul deosebit. Avem o casnicie foarte fericita si ne impacam foarte bine. Din nefericire, in ultima perioada, timpul meu este foarte redus si nu am foarte mult la dispozitie pentru a-l dedica familiei, dar asta este! Mi se pare ca timpul trece repede. Imi dau seama de trecerea lui in fiecare zi, astazi e luni, si deja vine sfarsitul saptamanii... Nu imi fac planuri pe perioade lungi, incerc sa imi propun ceva si sa si realizez. Acum, mi-am propus sa inchei procesul de reconsolidare a spitalului. Sunt foarte incantata de ceea ce a iesit din cladirea veche.
In momentul de fata e un spital foarte frumos pe dinauntru, fatada inca nu e gata. Imi doresc sa fiu sanatoasa, sa fiu in mijlocul colegilor, avem niste relatii foarte bune intre noi, de prietenie, de colaborare, de intrajutorare, niciodata nu sunt discutii. Am visat intotdeauna sa lucrez intr-un spital de genul acesta si regret din tot sufletul ca sunt institutii in care aud ca sunt relatii tensionante. Fiecare perioada a vietii a avut greutatile ei, eu am facut jumatate din liceu la Cluj, jumatate aici. Ganditi-va la cate examene este supusa o persoana pana ajunge medic de nivelul meu; trebuie sa sustii o droaie de examene, incepand cu examenele de liceu, de admitere la facultate, de rezidentiat, de intrare in invatamant...
E o meserie foarte grea, in care trebuie sa inveti tot timpul. Regretul major al vietii mele este acela ca nu mai am parinti. Parintii mei au fost tot medici si imi pare foarte rau ca as fi vrut foarte mult ca ei sa participe la realizarile mele si sa vada unde a ajuns fiica lor, cum s-a transformat... Am avut o stea, pentru ca aceasta caracteristica de conducere m-a urmarit de cand eram foarte mica, am fost sefa si la gradinita, si la scoala!"
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2005-06-23 10:31:16 |
 Postata de 2good |
|
|
