| Orga de sare |
de Vasile Surcel
Culoare inguste ce coboara domol, sali uriase ale caror tavane par niste domuri gotice carora li se alatura bolti gigantice daltuite in forma de cupola.
 Odata patruns in acest imens labirint sapat in inima pamantului, ai impresia ca te afli intr-un palat subteran, construit de uriasii care haladuiesc pe taramul celalalt. Acest straniu edificiu subteran este Salina Turda.
Daca cineva ar fi curios sa faca niste calcule, ar afla ca volumul total al labirintului subteran de la Turda este aproape egal cu volumul Piramidei lui Kheops. Unul dintre domurile circulare ale salinei are o adancime totala de aproape 120 de metri si un diametru de peste 80. Si nu este singurul. Priviti de la distanta, peretii uriasei cetati subterane par daltuiti intr-o cremene cenusie ce sclipeste mat sub lumina lanternei. Vazuta de aproape, aceasta roca ciudata ofera un spectacol bizar: sub suprafata sticloasa se intrezareste o tesatura de straturi, uneori depuse uniform, ca filele unei carti, alteori rasucite in fel si chip. In afara structurii interne a peretilor de sare, care nu seamana cu nici un chip cu pulberea alb imaculata pe care o stim toti, mai exista o dantelarie fina rezultata din intretaierea unor minuscule santuri paralele: sunt urmele de dalta, lasate de mesterii care erau obligati sa netezeasca peretii dupa extragerea blocurilor de sare. Majoritatea acestor sali subterane are o acustica remarcabila: orice zgomot, fie el cat de slab, poate fi auzit la cateva zeci de metri. De asemenea, acolo exista locuri in care ecoul oricarui sunet se repeta de 16 ori inainte de a se stinge definitiv.
DRUMUL SARII. Specialistii sustin ca, in vechime, sarea era la fel de importanta ca apa, iar civilizatiile s-au dezvoltat exact acolo unde ea se gasea din abundenta. In Transilvania exista zone in care sarea se afla la mica adancime, de unde se putea extrage relativ usor. Exista informatii ca, decenii la rand dupa cucerirea Daciei, romanii au scos sare de la Turda. In 1867, s-au descoperit urmele unor lucrari de exploatare de la inceputul erei noastre. Galeriile din care minerii din Potaissa scoteau sarea erau niste catacombe piramidale de 30-35 m adancime. Se pare ca strandul din localitate, caruia i se mai spune si Lacul Roman, se afla pe locul unei cariere antice, unde exploatarea sarii se facea la lumina zilei. Dupa retragerea romanilor, extragerea organizata a sarii a fost reluata abia in 1075. Un document al cancelariei regale maghiare din acest an mentioneaza existenta vamii ocnelor de sare din "cetatea ce se cheama Turda, in locul ce se cheama in ungureste Aranyas, iar in latineste Aureus". De atunci, Salina Turda a functionat secole la rand si de acolo pornea "Drumul sarii". Mai putin cunoscut decat celebrul "Drum al Matasii", acesta era insa aproape la fel de important. Calatorind pe vaile Ariesului si Muresului, carele incarcate cu bolovanii cenusii extrasi din "Ocnele Turdei" ajungeau in marile orase ale Transilvaniei, iar de acolo mai departe, pana la Budapesta si in vestul Europei medievale.
LABIRINTUL URIASILOR. Exploatarea actualei Saline Turda a inceput in 1690, prin deschiderea cupolei "Terezia". In 340 de ani de functionare, aceasta a ajuns la o adancime totala de 120 de metri. In timp, acesteia i s-au adaugat alte cateva puncte de exploatare. Botezate cu nume regale sau princiare (Iosif, Rudolf, Ghizela), acestea au creat actualul labirint care da intregii zone aspectul de urias palat subteran. In istoria ei multiseculara, la Turda nu au muncit niciodata "ocnasi" trimisi sa ispaseasca o pedeapsa. "Fossores", mesterii taietori de sare, erau oameni liberi, angajati si platiti pe baza unui contract anual. Pana la mijlocul secolului al XlX-lea, ei ajungeau la "locul de munca" coborand in haul intunecat pe scari de franghie. Acelasi drum trebuia sa-l parcurga, in sens invers, la iesire, dupa orele epuizante de munca in subteran. Abia in 1853 s-a inceput construirea galeriei "Franz Iosif", prin care drumul catre abataje a devenit mult mai usor, la fel ca si transportul blocurilor de sare extrase. In 1870, acest culoar avea o lungime de 780 de metri, iar la inceputul secolului al XX-lea ajunsese la aproape un kilometru. In 1865 s-a pus in functiune "Crivacul", utilaj de extractie oarecum primitiv, dar foarte eficient. Confectionat din lemn de brad (singura esenta care nu se distruge in urma contactului permanent cu sarea), acesta era pus in miscare de forta catorva cai. Acestia erau adevaratii "ocnasi", caci, odata ajunsi acolo, erau "condamnati" sa se invarta, toata viata lor, in jurul axului vertical care actiona cativa scripeti imensi. "Crivacul" exista si acum si, daca ar mai fi nevoie, ar functiona la fel ca in urma cu un veac si jumatate. Ca in majoritatea salinelor, si aici exista o capela cu altar, sapata direct in sare, loc in care "mesterii sarari" se reculegeau inainte de a-si incepe munca. Dupa cateva secole in care a functionat neintrerupt, Salina Turda a fost inchisa definitiv, in anul 1932. A fost redeschisa doar in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand localnicii au folosit-o ca adapost antiaerian. Apoi, intre 1950 si 1992, primii 500 de metri ai galeriei "Franz Iosif" au fost transformati in depozit de branzeturi. Mirosul specific care persista si acum aminteste clar de acea perioada.
"BRIZA" DIN STRAFUNDUL PAMANTULUI. Dupa 1992, depozitul de branza din galeria "Franz Iosif" a fost desfiintat, iar Salina Turda a intrat in circuitul turistic. La inceput, lumea nu prea stia mare lucru despre ea, astfel ca, in primul an, au fost doar vreo 8.000 de vizitatori. Ulterior, numarul lor a crescut constant, ajungand acum la peste 40.000 pe an. Foarte multi dintre ei sunt straini. Atractia straniului palat subteran este sporita de calitatile terapeutice cu totul deosebite ale aerului din interior. Directorul executiv al Salinei Turda, inginerul Ovidiu Mera, ne-a povestit ca, la venirea sa in acest loc, era bolnav de astm bronsic. "In fiecare zi imi petrec cel putin doua-trei ore in mina. E cam racoare inauntru, dar temperatura e constanta, de 10-12 grade. In schimb, aerosolii salini sunt de-a dreptul miraculosi. M-am vindecat de astm in mai putin de un an, fara nici un fel de medicamente. Briza de la mare este nimic pe langa aerul de aici." Cativa ani la rand, aici au venit grupuri de copii cu afectiuni respiratorii care s-au vindecat fara sa mai aiba nevoie de alte ingrijiri medicale. Acum, conducerea salinei intentioneaza sa infiinteze in domul octogonal al minei "Gizela" un pavilion medical permanent in care pacientii sa poata beneficia de efectele tamaduitoare ale "brizei" din adancuri. Forma specifica, slefuirea minutioasa a peretilor interiori, precum si sarea cristalina aproape pura in care sunt sapate confera imenselor incaperi ale salinei calitati acustice remarcabile. Aici au fost organizate deja cateva concerte, iar conducerea vrea sa permanentizeze astfel de experimente. "Speram sa obtinem niste finantari externe, am facut deja demersurile necesare. Oricum ar fi, vom face tot posibilul sa introducem Salina in circuitul turistic international. Si asta pentru ca merita sa fie cunoscuta in toata lumea."
SARE PENTRU TOATA PLANETA
Zacamintele de sare din Ardeal s-au format in urma cu aproape 14 milioane de ani pe locul unei foste mari. Dupa o perioada de intense miscari tectonice, marea a fost "inchisa", preschimbata intr-un lac imens care s-a evaporat datorita climei care pe atunci era deosebit de calda. In locul ei au ramas straturi de sare cu o grosime medie de 250 de metri. In mijlocul fostei mari, grosimea acestora depaseste insa adeseori 1.200 de metri. Specialistii estimeaza ca doar la Turda exista peste 38 miliarde de tone de sare cu o puritate de peste 99%. Prezent la salina, un geolog de prin partea locului ne-a spus plin de naduf: "Doar zacamantul de aici poate sa acopere consumul mondial timp de cateva decenii bune. Nu le pun la socoteala si pe cele din restul tarii. Calcam pe sare, iar salinele noastre s-au cam inchis peste tot. Nu stiu cum dracu’ se face, dar am ajuns sa ne saram bucatele cu sare cumparata pe bani grei de la turci, la pretul pe care-l vor ei. Oricum, cu siguranta, asta nu este economie de piata. Sau poate ca este si n-oi fi eu in stare sa-i inteleg regulile astea ciudate".
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2005-06-23 10:27:50 |
 Postata de 2good |
|
|
