| Viata in carucior |
de Mira Balan
Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap si Agentia de Monitorizare a Presei "Academia Catavencu" au lansat ieri campania "Acces pentru TOTI".
 "Este o actiune care se vrea un inceput la ceva ce ar fi trebuit sa fie in prezent in lucru",a spus presedintele ANPH, Silviu Didilescu.
Cand era in clasa a noua, Dan a avut un accident si a ramas imobilizat intr-un carucior cu rotile. "Jumatate din viata am trait-o pe picioarele mele, jumatate in carucior", spune Dan Matei, care a implinit anul acesta 30 de ani. Gandeste-te la asta: acum mergi pe picioarele tale, iar peste cateva minute ai un accident si va trebui sa traiesti intr-un scaun cu rotile. Daca te poti gandi la asta, poate intelegi atunci ca multi dintre cei care traiesc intr-un carucior sunt oameni normali. Merg la film, la bar, la scoala, la serviciu, la cumparaturi. Gandesc, vorbesc, muncesc, glumesc, iubesc, se infurie, viseaza. Ca si tine. Doar ca nu mai pot umbla, alerga... Dar au dreptul sa intre intr-o institutie publica, sa munceasca, sa traiasca. Aceasta este si ideea care a stat la baza campaniei "Acces pentru TOTI", lansata ieri de Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap, in colaborare cu Agentia de Monitorizare a Presei Academia Catavencu. DAN. Daca vorbesti la telefon cu el si nu l-ai cunoaste, nici nu ti-ar trece prin minte ca este intr-un scaun cu rotile. Pana sa reusim sa ne intalnim, am stat putin dupa el, de fapt el mai mult dupa noi, ca nu ne potriveam programul. Intr-un final tot ne-am intalnit, in Parcul Tei. Tocmai venise de la un interviu pentru angajare intr-un complex comercial, unde, dupa cum mi-a spus, directorii vor sa ofere locuri de munca si persoanelor in carucior. "Sa fac o factura, sa incasez bani, sa dau rest, de ce n-as putea face? N-are rost sa stau acasa, mai ales ca la magazin este accesibilizat totul, prin urmare nu e vreo problema sa nu ma pot deplasa", spune Dan.
Era in ’90 cand i s-a intamplat accidentul. Nu a facut din asta o tragedie, in sensul "gata, de-acum inainte viata nu mai are nici un rost". Si-a zis, "asta e, s-a intamplat, sa vad ce pot face de acum inainte". Nici nu vroia sa se arate demoralizat, mai mult de dragul parintilor, care erau bietii suficient de tristi ca sa-l mai vada si pe el distrus. "Cred ca, in asemenea momente, important este sa accepti situatia si sa nu te inchizi in tine." Problema cea mai mare era, de fapt, lipsa informatiei. Si faptul ca nici macar medicii romani nu stiau prea multe. Acestia i-au spus mamei lui Dan: "Lasati, doamna, ca il puteti plimba cu patul prin parc, daca doriti!". A plecat imediat dupa accident in Anglia, unde auzise ca exista clinici specializate in recuperarea persoanelor cu dizabilitati fizice. Treptat, Dan a aflat ca se poate duce singur in parc, se poate descurca singur si nu – cum spuneau medicii – trebuie in permanenta sa fie cineva dupa el, sa-l ajute sa se imbrace, incalte ori sa-i aduca un pahar cu apa. I-a placut intotdeauna sa faca sport si nu a renuntat nici acum. Antreneaza o echipa de baschet, joaca tenis de masa. Se intalneste seara cu prietenii si merge cu ei la o bere. Ii place sa pescuiasca, o veche pasiune mostenita de la bunic si tata, asa ca, ori de cate ori gaseste vreun prieten dornic de un pescuit care are si masina, nu sta prea mult pe ganduri. De cateva luni, convins de un amic, si-a cumparat calculator si s-a apucat sa invete singur sa lucreze. Ce-l supara? "La inceput, cand eram pe strada si imi dadeau oamenii bani, reactionam foarte violent. «Arat eu a cersetor?», ma rasteam la ei. Acum, le dau banii inapoi si plec. Daca atata pot ei sa gandeasca..."
EL, VOI, TOTI... Chip, maini, ganduri, vorbe... un om ca oricare altul
CUM STAM? Citire din Ordonanta de Urgenta nr. 102/1999, articolul 13, alineatul 2:
"Pana la data de 31 decembrie 2003 vor fi adaptate pentru a permite accesul neingradit al persoanelor cu handicap toate cladirile institutiilor publice, ale celor culturale, sportive sau de petrecere a timpului liber, magazinele si restaurantele, sediile prestatorilor de servicii catre populatie, precum si caile publice de acces."
Potrivit Inspectiei Regionale Bucuresti din cadrul Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap, din aproximativ 3.500 de cladiri publice (ministere, primarii, administratii financiare, case de pensii, oficii postale, unitati de invatamant, banci etc) din Bucuresti si judetul Ilfov, sunt amenajate cu rampe de acces 652. Din 5.817 de strazi, 450 au bordurile corespunzatoare, doar 226 de cabine telefonice au fost adaptate pentru accesul persoanelor in carucior (din aproape 8.300) si numai 281 de farmacii din Bucuresti au rampe de acces din 500 de unitati care au incheiate contracte cu Casa de Asigurari.
"Termenul s-a depasit de mult. In primul rand, s-a urmarit amenajarea rampelor de acces. Nu exista o cladire accesibilizata complet, adica in interior sa existe lifturi potrivite pentru accesul carucioarelor, toalete speciale", spune Claudia Danila, inspector.
Exista multe unitati de invatamant care nu au rampe de acces. Si la Facultatea de Medicina am intrebat daca exista rampa de acces. Ma rog, inutil, ca doar am vazut bine cele sapte trepte de la intrare. "Nuuu!", a zis portarita, ceva de genul: "Auzi, ce idee! Ce v-a venit si cu asta?!".
Pana in 2010, mijloacele de transport in comun trebuie sa fie adaptate pentru a permite accesul celor in carucior. Frumos este ca, in prezent, acestia beneficiaza de 12 calatorii anuale gratuite cu trenul. In Gara de Nord exista un singur peron la nivelul scarii trenului. "Si eu ce fac la Constanta? Strig la oameni sa ma dea si pe mine jos? Mai bine stau acasa!" In Franta, de exemplu, la unul din vagoanele trenurilor s-au instalat platforme mobile ce se folosesc in asemenea situatii si, desigur, exista in tren cateva locuri speciale pentru persoanele in scaun cu rotile. Mijloacele de transport in comun au platforme speciale, pe care le coboara soferul. "Dureaza putin pana ce soferul lasa si apoi ridica rampa mobila. Dar n-am auzit niciodata pe nimeni, cat am stat in Anglia, sa strige la sofer sa plece mai repede. Dimpotriva, toti te ajuta si te privesc absolut normal! Nu se holbeaza la tine sau sa auzi «Ia uite-l si pe asta, ii trebuie sa se plimbe...» sau mai stiu eu ce vorbe!" Pana la urma, e vorba de bunavointa si bun simt (in dictionare cuvintele astea mai apar...). Fiindca nu trebuie sa se schimbe toate trenurile, liniile, garile. Doar mentalitatile.
MI-AI LUAT LOCUL, IA-MI SI HANDICAPUL! Acesta este un slogan ce apare in parcarile din Franta, pentru a atrage atentia soferilor ca locurile speciale trebuie sa ramana libere pentru cei care au intr-adevar nevoie de ele. Nu de multi ani au inceput sa apara si la noi parcari care au si locuri speciale pentru persoane cu handicap – acestea sunt plasate cat mai aproape de accesul in cladiri, fiind marcate printr-un semn reprezentand un om intr-un carucior cu rotile. In plus, distanta intre doua locuri este mult mai mare, pentru ca persoana cu handicap sa aiba suficient spatiu ca sa-si dea caruciorul jos din masina.
Un complex comercial de pe Calea Vitan. O zi de luni, pe la ora dupa-amiezii. O iau prin parcare la picior. Locuri libere cat incape. Ocupate erau mai mult cele speciale. Am ramas cu ochii-n parcare. Aveam oarece banuieli ca oamenii aia care si le-au pus acolo, in fata, dupa ce coborau din masini, se deplasau in carucioare cu rotile. Nu stau mult si mai apare o masina. Soferul parcheaza fix pe un "om in carucior". Coboara, da o hartie de o anumita valoare omului care supraveghea parcarea, ii zice politicos "multumesc" si toata lumea-i relaxata. Ce destept o fi fost ala de-o inventat "locurile speciale". Nu cred ca i-a trecut vreodata prin cap ca intr-o tara numita Romania se poate scoate chiar si un ban pe ele. Sau... varianta II. Soferului nici macar nu i-a pasat ca a parcat pe un loc rezervat celor cu handicap locomotor, platind astfel sa-si poata lasa masina aproape de intrarea in magazin si, desigur, ca sa-i fie bine pazita, nu care cumva sa se puna vreo scama pe ea.
CONDITIE UE. Construirea rampelor de acces in toate institutiile reprezinta o conditie de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana. Inclinatia rampei trebuie sa fie de maxim 15% pentru denivelari mai mici de 20 cm si de maxim 8% pentru denivelari mai mari de 20 cm. Sunt sute de cladiri care nu respecta acest lucru. Amenzile pentru cei care nu au construit rampe de acces sunt intre 30 si 60 de milioane de lei. Desi termenul prevazut in lege a fost depasit de un an si jumatate, Inspectoratul de Stat in Constructii – institutia care trebuie sa verifice si existenta rampelor – nu a dat nici o amenda in acest an. "In toate cazurile in care s-a constatat nerespectarea OUG 102/1999 s-au intocmit procese-verbale de control, prin care s-au dispus masuri cu termene de realizare, urmand ca, in cazul in care acele termene nu sunt respectate, sa se recurga la amenzi", se arata in comunicatul ISC, semnat de inspectorul general de stat, Dorina Nicolina Isopescu.
PE LA ALTII... Nu cred ca in Romania exista firme care ofera servicii speciale de modificare a locuintelor pentru persoane in carucior sau pentru varstnici. Cel putin, nu am gasit nici una pe Internet. "Iti facem viata mai usoara!", este deviza unei companii din SUA, specializata pe astfel de servicii. "Locuintele traditionale nu sunt intotdeauna construite tinand cont de necesitatile unor persoane in carucior sau varstnice. Astfel, viata acestora poate fi cu adevarat grea. Stim acest lucru, patronul nostru a trecut prin asta!", scrie pe site-ul companiei. In urma schimbarilor arhitecturale dintr-o locuinta, cel in carucior se poate deplasa fara obstacole, cum ar fi trepte sau usi inguste. Sau poate intra la toaleta cu carutul. Si, apropo de toalete, cercetatori de la Universitatea Tehnica din Viena au anuntat recent ca au inceput productia a ceea ce ei au numit "toalete cu cap", pentru persoane in carucior sau varstnici. Aceasta se poate adapta dimensiunii fiecarei persoane: o ajuta (cu un grilaj special pe care se poate sprijini), urca sau coboara scaunul si curata automat vasul. Folosirea unui card personal sau tehnologia de recunoastere a vocii sunt cele doua variante perfectionate de oamenii de stiinta pentru accesul la cabina.
NORMAL. Scopul acestui reportaj nu este sa stoarca lacrimi, ci sa arate ca acesti oameni exista langa noi, doar ca, poate, nu-i vedem prea des. Iar daca ii vedem coborand de la volanul unei masini, stand la o bere cu prietenii, jucand baschet sau plimbandu-se prin parcuri sa nu ne mai holbam la ei ori sa incercam sa le dam un banut. Sa-i lasam (si sa-i ajutam) sa traiasca normal.
Acces pentru TOTI
INCREDERE. Dan spera ca in curand se va putea deplasa fara probleme prin Bucuresti. Si nu numai...
Campania "Acces pentru TOTI" doreste sa-i faca pe oameni sa inteleaga ca o persoana in carucior are dreptul, la fel ca toti ceilalti, sa se deplaseze unde doreste. Din pacate, prin Bucuresti un om intr-un scaun cu rotile se poate deplasa fie cu taxiul, fie cu masina personala. Daca nu are masina sau bani de taxi, are doua variante: ori sta acasa, ori apeleaza la vreo ruda, un prieten.
E SI DREPTUL LOR. Avand in vedere aceasta situatie, Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap a lansat campania "Acces pentru TOTI". "Este o actiune care se vrea un inceput la ceva ce ar fi trebuit sa fie in prezent in lucru", a spus presedintele ANPH, Silviu Didilescu. "Acces pentru TOTI" inseamna zone accesibile prin construirea de rampe pentru persoanele cu handicap locomotor, dar si pentru varstnici, carucioare de copii si, de ce nu, pentru adolescenti cu role. In cadrul acestei campanii, astazi, seful Delegatiei Comisiei Europene in Romania, Jonathan Sheele, se va deplasa (mai bine zis va incerca sa se deplaseze!), prin Bucuresti, intr-un carucior cu rotile, alaturi de persoane cu dizabilitati. Jonathan Sheele va fi insotit si de senatori, jurnalisti, artisti, sustinatori ai campaniei, toti in carucioare cu rotile. Printre acestia, se vor afla Mihaela Radulescu, de la Antena 1, Robert Turcescu, de la Cotidianul, primarii Sectoarelor 1 si 3.
JOBURI
Din 30.243 de persoane cu handicap din Bucuresti, aproape 3.040 au handicap locomotor, 1.570 fiind barbati. Numarul total al adultilor cu handicap locomotor este 2.764, restul fiind copii. 400 sunt incadrati in munca. "Patronii nu vor sa angajeze decat persoane cu handicap usor sau mediu. Cred ca o persoana in carucior nu poate munci mult, ca are nevoie de multe concedii. Daca exista bunavointa, nu vad de ce nu ar fi angajate aceste persoane, mai ales ca e un handicap fizic, nu mental. Handicapul acesta nu ii impiedica sa desfasoare o activitate la fel ca oricare alt om", spune Claudia Danila, inspector la Inspectia Regionala Bucuresti. In acest sens, mai multe organizatii civile reprezentand persoane cu diverse dizabilitati doresc modificarea legislatiei actuale, considerata "discriminatorie". "Doua persoane cu aceeasi pregatire, una sanatoasa si una cu dizabilitati, nu au sanse egale de a obtine un loc de munca", spune Monica Antoci, presedinte Asociatia Handicapatilor Neuromotor din Romania.
CE INSEAMNA...
Recuperare – scopul este de a-l ajuta pe pacient sa-si reduca dizabilitatea, sa fie activ si sa-si poata recastiga independenta dupa accident
Deficienta – pierderea unei functii normale a unei parti din corp, cum ar fi paralizia unui picior
Dizabilitatea – o persoana nu poate sa desfasoare o activitate intr-un mod normal, de exemplu nu se poate deplasa
Handicap – cand exista limite ce impiedica ca o persoana cu dizabilitate sa faca un anumit lucru normal pentru alta persoana, cum ar fi sa umble. Handicapul se refera mai ales la o bariera ce poate fi impusa de societate, mediu sau chiar de persoana in cauza.
Cele mai multe persoane cu dizabilitati nu sunt considerate "handicapate" – acestea merg la scoala, muncesc, au familii, contribuie la cheltuielile casei, sunt integrate in societate ca orice om normal.
Sursa: University of Utah Health Sciences Center (uuhsc.utah.edu)
Preluat de pe:www.jurnalul.ro |
| 2005-06-23 10:25:46 |
 Postata de 2good |
|
|
