| Muscat de tastatura |
Trebuie sa recunosc ca singurul motiv pentru care imi pastrez vechiul calculator e tastatura. Am un Logitech vechi, cu tastele ingalbenite si rotunjite de atata folosire. E mare si grea, insa degetele mele jura ca doar acolo e casa lor; orice alt dispozitiv de intrare – inclusiv alta tastatura nou-nouta si moderna – imi reduce viteza cu macar 20%.
De-a lungul ultimului deceniu am sperat in secret sa scap de ea. Am inceput cu un software numit Dragon Speech Recognition, care intelegea cam trei cuvinte englezesti dintr-un monolog nervos de un sfert de ora. Am continuat, pe un PDA (un calculator portabil cu ecran pe care poti scrie cu un creion special), cu un soft de recunoastere a scrisului de mana numit JOT. Aici – adica in pliantele publicitare – mi se promitea paradisul: scris de mana fluent, pe care masina sa-l inteleaga imediat. Realitatea? Puteai sa scrii de mana, e adevarat, insa masina se facea ca nu intelege nimic. Nici un cuvant, nici macar o litera. De fapt, si asta aflai abia din manualul de folosire, trebuia de la inceput sa inveti tu alfabetul ei – oarecum asemanator cu cel latin de pe mormintele de la Mangalia, Muzeul de Istorie. Inca o dovada ca masinile sunt stapane, nu noi…
 In sfarsit, dupa o vreme am schimbat sistemul de operare si am luat un alt PDA, de data asta un Palm, care venea cu propria tastatura plianta – cea mai buna solutie pe care am purtat-o vreodata in buzunar. Din nefericire, pasiunea pentru informatica ajunsese inaintea mea la Otopeni: tastatura mea cea noua a disparut din bagaje, pe aeroport, la prima calatorie in care aveam cumplita nevoie de ea. Intre timp, aproape ca invatasem alfabetul masinariei. Eram in stare sa scriu de mana cate doua-trei pagini, cu un efort nu mai mare decat acela necesar unei dupa-amieze la fitness (cu sauna cu tot). Era oricum mai bine decat foaia de hartie, cu toate ca nu rezolva problema pastrarii in ordine a fisierelor (apropo, ati observat ca dezordinea de pe birou cumva reuseste sa patrunda si in calculator?).
Exact in momentul acela mi-am putut permite un calculator portabil, ocazie cu care am intrat in randul barbatilor naivi care-si inchipuie ca nevasta nu-i inseala si ca o claviatura de laptop e buna si la altceva decat sa-ti dea un aer exotic in Sageata Albastra sau cursa Tarom de Iasi… A fost nevoie de trei incercari, scump platite, pentru a gasi un laptop cu o tastatura pe care sa poti termina un e-mail de o pagina inainte sa-l povestesti la telefon…
Profesionistii spun ca secretul unei tastaturi bune consta in adancimea la care poate intra tasta atunci cand o apesi, ca si de dimensiunile tastei. Cum laptopul e limitat de grosimea si latimea carcasei, niciodata nu vei simti acelasi lucru la atingere ca la o tastatura sanatoasa, de tara, bine dezvoltata si care ocupa jumatate de metru patrat de birou.
Acum vreo cateva zile, Bill Gates spunea ca peste 10 ani hardware-ul va fi, in esenta, gratis. E adevarat, calculatoarele sunt tot mai ieftine, insa poate ati observat, perifericele de calitate, ca niste adevarate Ferrari, isi conserva neasteptat de bine pretul. Am dat 50 de dolari pe tastatura mea, cea mai scumpa din epoca, acum 8 ani. Astazi, stramoasa ei e de doua ori pe atat. Bill, cred ca n-ai luat in calcul si butoanele…
LUCIAN MANDRUTA
Sursa : www.jurnalul.ro |
| 2004-04-02 01:16:54 |
 Postata de dan |
|
|
