| Blestemul bisericii Sfanta Vineri |
Autor: ADINA MUTAR
Pe 14 iunie 1987 a avut loc ultimul serviciu divin la Biserica Sfanta Vineri, una dintre bisericile cele mai iubite din Capitala.
 Sotii Ceausescu dadusera dispozitie ca "porcaria asta" sa fie aruncata la groapa de gunoi.
Demolarea sfantului lacas a provocat vii nemultumiri din partea bucurestenilor, iar autoritatile au recurs la puscariasi pentru a darama biserica. Dupa de o suta de ori 9 zile, cifra magica a Sfintei Vineri, regimul tiranic al lui Ceausescu se prabusea, ajungand la groapa de gunoi a istoriei.
ELENA CEAUSESCU: "DATI JOS PORCARIA ASTA!"
In volumul "Un Bucuresti mai putin cunoscut", de Silviu N. Dragomir, se relateaza in detaliu cum a fost daramata Biserica Sfanta Vineri, cea mai iubita biserica a bucurestenilor, dupa Biserica lui Bucur Ciobanul, legendarul intemeietor al Capitalei. Pe 14 mai 1987, Primaria comunica forurilor bisericesti ca, dat fiind planul de sistematizare, "se afecteaza partial casa parohiala si 439 mp" apartinand Bisericii Sfanta Vineri. Incepe lupta pentru salvarea ei. Se argumenteaza ca aceasta biserica este situata pe o vatra de cult foarte veche, posibil din epoca precrestina. Urmeaza trei saptamani de tacere, apoi lovitura de gratie: la 6 iunie 1987, comunicatul Primariei anunta ca "este necesara demolarea casei parohiale si a bisericii". Enoriasii se opun. Arhitectii responsabili cu "sistematizarea" propun fel de fel de artificii ca sa ocoleasca sfantul lacas, dar, pe 13 iunie, Elena Ceausescu trece pe langa biserica si ordona: " Ia terminati si dati jos porcaria asta!" Astfel, cea care era numita "Mama Natiunii" a hotarat soarta lacasului inchinat celei venerate de popor cu numele de "Mama Mare" sau Sf. Vineri.
REVOLTA CREDINCIOSILOR
Pe 14 iunie, are loc ultimul serviciu divin la care sunt primiti credinciosii, apoi Biserica Sfanta Vineri este inconjurata de panouri de santier. Luni, 15 iunie, militieni si securisti sunt trimisi sa asigure ordinea. O delegatie a Primariei someaza parohul, preot Gheorghe Bogdan, sa evacueze mai repede arhiva si Muzeul Herescu, sortit si el demolarii. Seminaristii si studentii Institutului Teologic cara la Cernica si Heresti bunurile muzeului. Se strange tot mai multa lume. Securistii devin nervosi. N-au nevoie de o revolta religioasa. Nu se mai intamplase asa ceva si doar fusesera demolate zeci de biserici. "Ba, popa, daca mai zadaresti lumea, sa stii ca o patesti!", i se spune parohului. Acesta, impreuna cu preotul Marin Buicanescu, oficiaza ultima slujba de vecernie.
PAROHUL LESINA
Credinciosii rup cordoanele militienilor si patrund in biserica. A doua zi, pe 16 iunie, vin de dimineata si ocupa biserica, in timp ce casa parohiala era demolata. Militienii incearca sa-i dea afara. Oamenii ii imbrancesc. Huiduie. Pe la pranz, spiritele se incing. Trimisul Primariei il someaza pe paroh sa scoata din biserica mobilierul si catapeteasma. Pe 17 iunie, preotul Bogdan face o ultima incercare sa salveze biserica. Roaga Primaria sa o mute, cum s-a intamplat cu alte biserici. Un securist se apropie de paroh si-i spune amenintator: "Popa, intinde-o si sa nu te mai prind pe aici!" Seminaristii scot mobilierul. Credinciosii aprind pe jos sute de lumanari. Securistii il preseaza pe paroh sa vorbeasca oamenilor, sa-i linisteasca. Acesta indeamna la calm, spunandu-le ca totul se va intoarce impotriva lui. Oamenii cer sa fie lasati pana se sting lumanarile. In acel moment de tensiune, parohului i se face rau. Cade din picioare.
VINERI, MOLOZUL ESTE DUS LA GROAPA
Credinciosii cred ca preotul a murit. Se imbulzesc catre militieni. Muncitorii opresc lucrul. Li se cere sa-l reia, desi e trecut de ora 21. Refuza. Nici militienii nu mai fac fata situatiei. A doua zi, pe 18, sunt adusi puscariasi carora li s-a promis eliberarea. Acestia lucreaza cu glugi trase peste fata, in timp ce populatia ii blesteama. Sunt taiati stalpii si zidurile de sprijin. Boltile bisericii se prabusesc. Vineri, 19 iunie, molozul este carat la groapa de gunoi a Bucurestiului. Lacasul Sfintei Vineri devine loc viran, peste care se asterne un strat de pamant proaspat. Credinciosii scormonesc in cautare de resturi din caramizile sfinte. Aprind lumanari. Sute de lumini.
PREACUVIOASA MAICA PARASCHEVA
Biserica Sfanta Vineri avea hramul Sfintei Parascheva, o preacuvioasa maica nascuta intr-un sat al Traciei, Epivata, dupa cum reiese din Vietile Sfintilor. Nascuta intr-o zi de vineri, ea a fost asimilata ulterior cu Sfanta Vineri din cultul stravechi. Preacuvioasa Parascheva a plecat de copila de acasa, urgisita de parinti pentru ca ajuta saracii, dandu-si si hainele de pe ea. A colindat prin locurile sfinte de la Constantinopol pana la Ierusalim, traind o viata de pustinca, dormind pe rogojina, mancand te-miri-ce, facand economie si la apa, ajutand pe oricine cu vorba si cu fapta. La 25 de ani, s-a retras intr-un sat numit Calicratia, langa Biserica Sfintilor Apostoli, trecand la cele vesnice doi ani mai tarziu. A fost ingropata cu simplitate.
INCENDIU DE CRACIUN
Dupa mult timp, langa ea a fost ingropat un barbat care traise in necuratenie. Sfanta Parascheva s-a aratat in vis unui calugar cerandu-i insistent sa mute trupul acelui barbat. Cand au dezgropat-o, sicriul ei era inmiresmat, iar trupul ei neputrezit. De atunci, Dumnezeu infaptuieste minuni de insanatosire prin moastele ei, care au fost aduse la Biserica Sfintilor Trei Ierarhi din Iasi de catre domnitorul Vasile Lupu "in anul de la Adam 7149 (1641)". Un incendiu izbucnit in noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888, a aprins catafalcul Cuvioasei, a topit racla de argint, dar lemnul si sfintele moaste au ramas intacte, inconjurate de jaratic. De atunci au fost mutate in Catedrala Metropolitana din apropiere. Vinerea este considerata ziua Sfintei Parascheva, iar pe 14 octombrie se praznuieste nasterea ei.
BISERICA SFANTA VINERI.
Refacuta in 1839, prin retemeluirea unei biserici din 1735, zidita de boierii Baleni. Acestia zidisera in piatra o mai veche biserica, de lemn, ce adapostise, conform traditiei, moastele Sfintei Parascheva, in periplul lor de la Constantinopol la Iasi. Biserica din lemn, construita in 1641, fusese asezata pe vechea temelie a "Schitului de la Izvor", cu hramul Sf. Parascheva, lacas pomenit din vremea lui Mircea cel Batran ( 1386 - 1418 ). Este posibil ca pe acel loc sa fi existat o straveche vatra de cult, care, dupa denumirea de Sfanta Vineri, o arata dintr-o epoca precrestina. Asezarea ei din vechime, pe o ridicatura, langa un izvor, corespunde intocmai traditiei despre lacasurile Sfintei Vineri. Sau Mamei Mari.
DOAMNA FERTILITATII
Sfanta Vineri era o divinitate de prim-ordin din timpuri imemoriabile. Pe teritoriul Daciei era socotita mama zeilor si a oamenilor - Doamna a fertilitatii - mama muntilor, ce domina vaile si izvoarele, protectoare a pastorilor, a turmelor, a agricultorilor, stapana animalelor salbatice. I se spunea simplu Mama Mare, Mamu, Motru. Sarbatorile dedicate acestei regine ( Rhea ) incepeau pe 4 aprilie. Tribunii romani care au ridicat sanctuare acestei zeitati locale o numeau Terra Dacia Nemuritoarea. Altarele primitive si chipuri in piatra ale Mamei Mari se ridicau pe culmi, langa izvoare, si poarta, in popor, denumirea de "Babe". Cel mai vechi sanctuar - centru al cultului - este in Bucegi, la "Babele", cu altare ciclopice dispuse in triunghi, emblema zeitei, la care se facea o procesiune anuala. Anticii ii atribuiau planeta Venus, care guverneaza organele genitale feminine, implicit nasterea, cu cifra 9 care reprezenta lunile de gestatie. I se dedica ziua de vineri. Sf. Augustin o aminteste cu numele de "Baba Vinerea", cu sensul de Venerata. Este prezenta in numeroase basme romanesti. Amintim doar despre calatoria de initiere a tinerelor din basmul "Fata babei si fata mosului", care, ajunse la curtea Sfintei Vineri, sunt puse sa ingrijeasca de animalele salbatice, pentru a li se testa blandetea.
Sursa:www.ziarulcn.com |
| 2005-06-13 12:04:26 |
 Postata de 2good |
|
|
