| Un cuib de singuratici |
Bolnavii de la Socola, reintegrati prin munca si arta
Intr-o lume simpla in care timpul trece la fel, iar fiecare minut inseamna terapie, medicii au gasit o solutie. Sectia Barnova a Spitalului de neuropsihiatrie Socola din Iasi aplica terapia prin arta. Incercari timide se fac de aproape doi ani. Un atelier de pictura si sculptura reprezinta de-abia inceputul.
de ANDREEA TUD
 Un zambet nascut acum peste 80 de ani ii lumineaza chipul. Pentru majoritatea colegilor lui Aliosa de la Spitalul de Psihiatrie Socola, zambetul a inghetat undeva in timp. Sau le-a fost furat. Sunt la fel de saraci si bogati. Se bucura si daca ii saluti tu primul, iar strainul aflat in vizita nu este neaparat un intrus. Ca sa se simta utili, fac terapie prin munca si prin arta.
Fiecare pacient din cei aflati acum in spital are o poveste. O deceptie in dragoste, un divort, lipsa banilor, un deces neasteptat si distrugator. Spitalul este o padure de caractere si destine. Fie ca sufera de depresie sau schizofrenie, acuta ori cronica, ei traiesc, acolo, intre peretii spitalului, in universul lor. Fie ca-s umili sau agresivi, pentru ei timpul trece la fel. Pentru a intelege atmosfera dintr-un spital de neuropsihiatrie nu este suficient sa vezi filmul lui Milos Forman "Zbor deasupra unui cuib de cuci" sau sa citesti cartea lui Ken Kesey. Trebuie sa patrunzi in universul lor, sa-i intelegi. Aici este locul unde nu se simt dati la o parte si nu sunt batjocura nimanui.
BATRANUL SI PISICA. Aliosa este un batran de peste 80 de ani, dar cu spirit tanar. Ridurile i-au brazdat chipul, dar timpul nu i-a furat nici zambetul si nici simtul umorului. Este internat la Socola de pe vremea celui de-al doilea razboi mondial. Cel mai bun prieten al lui Aliosa, "Imparatul", a murit anul acesta. De batranete. Era pacient cu state vechi la Socola, dinaintea lui Aliosa. Inca din anul 1942. Se credea imparatul Romaniei si regele Braziliei. Aliosa povesteste despre vremurile de mult apuse, cand impartea cu colegii de salon chiria si strachina de mancare. Nu a uitat tineretele cand era puternic si sarmant si reusea sa "vrajeasca" pacientele din spital. "Acum nu mai pot. As mai vrea eu sa mai cuceresc vreo fatuca, dar batranetile, deh… ce sa-i faci!?"
Ca sa treaca timpul mai repede, Aliosa se mai duce la atelierul de tamplarie si solicita sa mai repare, dupa puteri, fireste, cate un pat care scartaie sau vreun scaun rupt. Se numeste terapie ocupationala si o practica multi pacienti. De cand nu mai este "Imparatul", Aliosa isi imparte timpul intre colegii din salonul de la parter si pisica gestanta care toarce si doarme pe o paturica la marginea patului. Nu i-a dat un nume pisicii, pentru ca aceasta raspunde oricum ai striga-o. "Puteti sa-i spuneti cum vreti. O mai strig cateodata Mareana. E cuminte. Nu mananca ea orice, dar e cuminte." Cand ne vede, pisica se alinta si pozeaza, simtin-du-se in centrul atentiei.
ODIHNÅ. Aici, timpul trece la fel pentru to]i
Aliosa nu are mai pe nimeni. Nici vizite nu prea primeste. Nu sufera de vreo boala grava. Tratamentul lui este familia de la Socola, cu pacientii, medicii si asistentele de aici. Directorul Spitalului de Psihiatrie Socola, Petru Boisteanu, spune ca in fiecare judet sunt 40-50 de bolnavi care nu au familie si nici venituri si sunt tinuti in spitale din mila. El propune ca solutie infiintarea unor centre medico-sociale pentru bolnavii psihici. Aceasta reteta a fost adoptata de mult in statele occidentale, iar medicatia ar fi ieftina, iar pacientii ar fi supravegheati de medicul de familie si vizitati de un psihiatru, un psiholog si o asistenta medicala.
ART-TERAPIA. Cei mai multi pacienti sunt singuratici, dar nu sunt singuri. Cei 60 de medici si 20 de psihologi fac tot ce se poate pentru a le mai alina suferinta. Unii dintre ei nici nu poarta halate albe. Si asta pentru ca bucata aceea de panza alba ar mari enorm distanta dintre medic si pacient, iar acesta din urma s-ar simti infim. In doua sectii ale Socolei, cele de la Barnova si Sipote, se aplica doua metode de terapie: cea prin arta si, respectiv, cea prin munca.
La sectia Barnova, ce tine de Spitalul de psihiatrie Socola, am ajuns destul de greu. Drumul serpuiesete printr-o padure proaspata, dar devine anevoios, mai ales pentru ca nu exista nici un indicator catre spital. La spitalul Barnova, aici, in mijlocul padurii, l-am gasit pe medicul Victor Burlacu, "tatal" a peste 100 de pacienti. Este de-o viata medic psihiatru. A venit de la Chisinau, unde si-a lasat familia si s-a mutat aici, la Barnova, care mai ca-i tine si de casa si de masa. Imparte totul cu pacientii sai, pe care-i considera ca si copiii lui. Ii place acolo, in padure, este liniste. Si-ar mai dori niste ajutoare, dar se descurca.
Preocuparea lui principala este dezvoltarea sectiei de la Barnova. A facut un mic atelier pentru pictura si unul pentru sculptura. Spatiile sunt deocamdata meschine, dar spera in fonduri de la buget care vor duce atat la cresterea si randamentul terapiei pacientilor prin arta, cat si la aducerea unor masini de cusut sau razboaie pentru tesut. In atelierul de pictura am gasit unul dintre pacienti. L-am intrerupt pentru cateva minute. Peretii erau plini de picturi si pentru fiecare ne-a explicat mesajul pe care a vrut sa-l transmita privitorilor. Este internat de ceva timp pentru ca a suferit o depresie in urma unui divort. Are pensule, acuarele si vopseluri. Cam tot ce-i trebuie.
Ar vrea sa fie spatiul mai mare, mai generos, mai ales ca mai sunt si alti pacienti doritori sa invete de le el cum e cu ale picturii. Din cele 24 de ore ale zilei, 18 le petrece in atelier. Ii face bine. Asa mai fuge de realitate. Ii place, si altceva nici nu este interesat sa faca. In celalalt atelier, cel de sculptura, l-am gasit pe Ioan. Stapaneste lutul prelucrat cu fiecare finisare. Face busturi din lut prelucrat, pe care tot domn’ doctor se ingrijeste sa-i fie adus. Spatiul este un pic mai generos decat cel al pictorului. Lucreaza dupa un manual de anatomie si fotografia "clientului".
Doctorul Burlacu isi asteapta si acum sa-i vina randul pentru ca Ioan sa-i faca bustul. Ca si pictorul, Ioan isi petrece cea mai mare parte din timp in atelier. Nu se plange de nimic. E liniste, iar gandurile ii sunt departe atunci cand manuieste lutul. Nu-l intereseaza trecerea timpului. Isi da seama ca acesta trece numai dupa ce se umple scrumiera cu mucuri de tigara. Invatacei ar fi, dar, ca si in cazul pictorului, spatiul este cam mic si asteapta dezvoltarea aripii dedicata terapiei prin arta, pentru ca idei sunt. Fie ele chiar si imprumutate. Doctorul Burlacu spune ca si la Chisinau se incearca timid acum astfel de metode prin art-terapie. Nu uita sa dea exemplul Olandei, unde a auzit ca in institutiile de specialitate terapia se bazeaza mai mult pe arta si munca, doua metode de a ocupa timpul bolnavilor. Artistul cel mai batran al Barnovei este Cosarca.
Un batran de aproape 80 de ani, surd si aproape orb care lucreaza diverse impletituri aduse de personalul medical. El le modeleaza asa cum simte impletitura. Nu o vede, dar stie ca din mainile lui a iesit exact ceea ce si-a imaginat si ceea ce si-a dorit. Doctorul Burlacu este optimist. Spera ca intr-un an de zile bolnavii sa aiba tot ce le trebuie, iar spitalul sa fie pregatit pentru terapia prin arta. Daca nu reuseste, vorba unui personaj din "Zbor deasupra unui cuib de cuci", "macar a incercat".
STANDARDE ALE UNIUNII EUROPENE
Pentru infrastructura, ar mai fi nevoie de 7-8 miliarde de lei de la buget, iar pe total ar trebui cateva milioane bune de euro pentru alinierea la standardele europene. Normele Uniunii Europene obliga "cazarea" a sase bolnavi intr-un salon, dar mai sunt si cazuri cand se intalnesc si 20 laolalta. Pentru Spitalul de Psihiatrie Socola, drumul spre Uniunea Europeana mai are de trecut cateva teste. Pentru a se alinia standardelor impuse personalul medical, ar avea nevoie de un laborator sofisticat. Astfel, este nevoie de aparatura avansata, care costa destul de mult si care in tarile europene exista in fiecare unitate medicala de specialitate. Totodata, pana in anul 2007, administratia spitalului trebuie sa construiasca un incinerator pentru deseuri medicale. Propunerea de construire a acestui incinerator pe "teritoriul" Socolei a venit din partea Ministerului Sanatatii. "Acest incinerator ar trebui sa deserveasca intreg judetul. Solicitarea a venit din partea ministerului si tot reprezentantii institutiei sunt cei care trebuie sa ia o decizie cat mai rapid. Cert este ca pana in 2007 trebuie construit. Iasiul are nevoie de el, pentru ca altul nu exista", spune directorul Petru Boisteanu. Ca politica generala, normele europene promoveaza in linii mari preventia in ceea ce priveste sanatatea mintala si spitalele de psihiatrie. Astfel, se apreciaza in unele rapoarte ca in numeroase tari populatia este expusa la schimbari sociale, factori de stres, care au efecte negative asupra coeziunii sociale, securitatii si pietei muncii si care antreneaza o crestere a anxietatii, a depresiei, alcoolismului, toxicomaniei, violentei si comportamentelor suicidare. Factorii sociali care sunt la originea problemelor de sanatate pot fi multipli, iar problemele pot aparea sau se pot agrava in contexte foarte variate, in special acasa, in mediul scolar, la locul de munca sau in cadrul institutiilor. Este astfel recomandata crearea de grupuri de intrajutorare, a unui numar de apel si site-uri web pentru reducerea nivelului sinuciderilor, in special la grupurile cu risc crescut. In ceea ce priveste familiile cu risc, se vor propune sesiuni de informare si de preventie la domiciliu vizand ameliorarea metodelor de educatie a copiilor, comportamentele in materie de sanatate si dialogul parinti-copii. Ca strategie pentru 2005-2010, se recomanda de asemenea includerea preventiei problemelor de sanatate mintala si a sinuciderii in politicile nationale, precum si adoptarea de strategii de resurse umane care sa permita angajarea unui personal in numar suficient si dotat, cu competente necesare in materie de sanatate mintala.
LACAS PENTRU SUFLET
Biserica din curtea Spitalului de Psihiatrie Socola este zidita in anul 1555 de Alexandru Lapusneanu. Dupa patru secole si jumatate de existenta, marcata de diversele vitregii ale naturii si istoriei, Biserica Socola a suferit grave deteriorari, indeosebi la partea superioara a acoperisului si a turlelor, ajungand foarte aproape de punctul transformarii intr-o ruina. In perioada 1995-2004 s-au facut profunde lucrari de restaurare, ajungandu-se astfel la o lucrare monumentala avand dimensiuni armonioase. De ea sunt mandri atat medicii, cat si pacientii, fie ei mai vechi sau mai noi, care gasesc mereu timp pentru reculegere si rugaciune in lacasul sfant. Aici afla mereu raspunsuri, insa fara a le cere. Cel care a luptat cu trecerea timpului si a reusit sa o restaureze este parintele Iustin. Un parinte tanar, care nu ne vorbeste din scripturi. Ne vorbeste cu sufletul, acolo unde Il are pe Dumnezeu. Tot cu inima deschisa ii primeste si pe cei care calca pragul bisericii. Un alt refugiu dupa ore de terapie in grup cu un psihiatru sau dupa orele de terapie ocupationala. Iar parintele Iustin le ofera liniste sufleteasca, invatandu-i ca "daca cultivi verticala, atunci capeti har".
SUPRAVEGHERE ATENTA
Spitalul Universitar de Psihiatrie Socola Iasi a fost construit in perioada 1887-1889, pe locul fostului Seminar de Teologie. La initiativa dr. Alexandru Braescu, intelectualitatea din Iasi a declansat o actiune sustinuta pentru construirea unui spital anume, destinat ingrijirii bolnavilor psihici din Moldova. Constructia spitalului a fost proiectata pentru o capacitate de 400 de paturi in sistem pavilionar. Prof. Al. Obregia, in calitatea sa de director al Directiei Sanitare din Ministerul de Interne, a decis dotarea Spitalului Socola cu echipamentul necesar, permitand astfel deschiderea acestuia la 12 octombrie 1905. Bolnavii internati la Socola sunt supravegheati zi si noapte cu ajutorul a peste 40 de camere video, aceasta fiind singura unitate de profil din tara care a aplicat un astfel de sistem de monitorizare a pacientilor. Medicii spun ca astfel pot urmari in orice moment bolnavii, iar in caz de crize sau tentative de suicid se poate interveni in timp util. "Sunt urmariti 24 de ore din 24 in orice coltisor din spital. Chiar si la baie, respectand insa intimitatea lor. Este filmat doar capul pe geamul de sus si daca dispare la un moment dat este un semn fie ca i s-a facut rau, fie incearca sa se sinucida. Infirmierii merg cu ei la baie, dar nu intra in cabina", a declarat prof. Petru Boisteanu. Sistemul functioneaza in patru pavilioane ale spitalului unde sunt internati bolnavii cronici, iar in celelalte zone ale spitalului aparatura a fost deja amplasata, urmand doar sa fie pusa in functiune.
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2005-06-04 14:34:09 |
 Postata de 2good |
|
|
