| Cercetatori, mafioti si servicii secrete, pe urmele Tablitelor dacice de la Sinaia (II) |
Dumitru Manolache
Dupa ce in episodul trecut am prezentat miza stabilirii adevarului referitor la aceste artefacte, considerate o posibila arhiva regala dacica, apoi cercetarile domnului Dan Romalo si fotografii ale placutelor de plumb de la Sinaia, ipoteza falsurilor si suspectatii de fals, argumentele si rezervele fata de aceasta ipoteza, astazi, va prezentam un alt episod din istoria ciudatelor obiecte: interesele pentru care se sustine ipoteza falsului, precum si argumentele cercetatorilor care cred ca placutele sunt copii ale unor originale.
 De ce se sustine ideea falsurilor
Aurora Petan: "Toata lumea stia de existenta acestor placi. Nimeni insa nu a vrut sa se ocupe de ele. Poate doar daca ei (cei care sustin ca sunt falsuri, n.n.) stiau ca a existat un tezaur din piese de aur, care a fost distrus, iar scoaterea la lumina a copiilor ar fi dus la un scandal. Cred ca a fost dorita povestea pieselor de plumb, pentru a nu se afla povestea celor de aur, care au disparut. Asta ar putea fi o explicatie. Pentru ca erau tone de aur acolo. Daca au fost cel putin 200 de piese, imaginati-va! In al doilea rand, istoricii si arheologii consacrati nu s-ar fi bucurat sa renunte la tot ce au scris pana atunci, acceptand atat de multe informatii noi care ar fi dus, intr-adevar, la umplerea unui gol si la rescrierea multor capitole din istoria noastra veche, si nu numai a noastra. Sunt lucruri care privesc istoria intregii Europe.
Se continua versiunea falsurilor, in conditiile in care nimeni nu a cercetat serios intreaga problematica legata de placute. Faptul ca un Parvan, un Tocilescu si un Radu Vulpe au spus ca sunt falsuri a constituit o eticheta definitiva. Nimeni nu a incercat sa vada daca nu cumva este altfel. Si, poate inertia. Nu gasesc explicatii multumitoare pentru atitudinea lor".
Prof. dr. Vasile Boroneant: "Pentru arheologia stiintifica romaneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, aceste placute au constituit o surpriza. Negasindu-se elemente directe de legatura intre epoci, istoricii vremii au conservat piesele, cum le-au conservat, cu gandul ca poate, candva, se va gasi o rezolvare. Cunosc ca Radu Vulpe si Dinu Rosetti au incercat sa gaseasca legaturi intre tablitele in discutie si arheologia veche, dar nu au gasit. Descoperirea oaselor scrise de la Chitila demonstreaza legatura dintre ele, care se poate compara si cu unele semne de pe peretii incaperilor rupestre dacice de la Cetateni, Racatau si chiar de pe ceramica pictata din Muntii Orastiei".
Prof. dr. fizician Virgiliu Copaci: "Avem o istorie care deranjeaza pe multi. De aceea, nu ni se da voie sa vorbim despre multe momente ale ei. Ca si domnul Romalo, spun si eu ca este de neinteles si total inexplicabil cum mai mult de o suta de astfel de marturii (cercetatori ca Vladimir Dumitrescu, Ecaterina Dunareanu-Vulpe, Ersilia Tudor confirmau, in 1986, in cadrul unor convorbiri particulare cu istoricul Radu Popa, ca, la un moment dat, in prima jumatate a secolului al XX-lea, Muzeul National de Antichitati detinea in depozitele sale din subsol "mai multe sute de astfel de placi") s-au putut afla in colectia muzeului amintit fara ca acum sa se mai poata pune in evidenta o singura marturie de provenienta pentru vreunul din aceste obiecte. Ar fi trebuit sa fie macar o simpla nota de achizitie sau de transfer dintr-o colectie mai veche catre muzeu, un document de donatie sau de atribuire testamentara, o oarecare marturie, de orice alta natura.
"Lacuna" este cu atat mai de neinteles cu cat, dupa organizarea muzelui, sub controlul strict al comisiei prezidate de N. Mavros, directorul de atunci al muzeului, Grigore Tocilescu, era un istoric familiarizat cu ordinea si cu metodele de evidenta din marile muzee europene. Dar nici in opera publicata de acest istoric, nici in corespondenta ramasa de la el, nici in notele lui de lucru si nici in cele de pregatire a cursurilor pentru universitate nu a fost gasita vreo referire la placile de plumb mai sus-amintite. Nu este de crezut ca el nu ar fi semnalat, daca ar fi cunoscut, existenta placilor in scrierile sale.
In acelasi sens, nici I.I. Rusu, abordand in detaliu problemele falsurilor epigrafice dacice, nu aminteste de vreo piesa din categoria aici analizata. Mister total! Absenta informatiilor referitoare la provenienta obiectelor in discutie constituie, foarte probabil, principalul motiv pentru care nici un istoric consacrat nu s-a angajat in studiul lor".
Sursa:www.gardianul.ro |
| 2005-06-01 11:01:28 |
 Postata de 2good |
|
|
