| "Pe studentii mei ii invat «sa fie»" |
S-a plimbat prin vreo trei facultati, muncit de dorinta succesului pe care il mirosise cumva in liceu jucand in "Livada cu visini". Fratele sau l-a sfatuit sa dea la Agricultura in Craiova, insa el a luat drumul Capitalei. Aici urma, printre altele, sa toarne "Pacala", "Dragoste la zero grade" sau "Asta seara dansam in familie".
de LAURA TOMA
 La Caminul Brutus a inceput viata studenteasca a ambitiosului oltean, camin de baieti despartit printr-un loc viran de cel de fete. Geo Saizescu, fiul notarului din satul Prisaceaua, s-a vazut pus sa aleaga o alta specializare in anul I de Filozofie, facultatea la care intrase, caci se infiintasera mai multe sectii si studentii erau distribuiti la Filozofie generala, Psihologie sau la Ziaristica. A ales Psihologia, unde i-a avut profesori pe Mihail Ralea si pe logicianul Athanase Joja. A fost insa dat afara din facultate pentru ca avea trei frati urmariti politic si pus sa faca altceva. Teatru, Film sau Conservator i-au fost variantele. "Mi s-a spus ca teatrul si filmul inseamna ideologie, incat numai varianta Conservatorului poate sta in picioare", isi aminteste regizorul. "Asa ca eram cat pe-aci sa ma fac pianist, insa pe mine tot regia ma rodea." Cu toate astea, n-a chiulit de la nici un curs de la Conservator si la 6 dimineata isi potrivea degetele pe clapele pianului. "Profesoara de pian am avut-o pe doamna Chiriac, sotia compozitorului Chiriac, o femeie frumoasa, cu niste genunchi albi, extraordinari, care ne povestea mereu despre fiica ei, Corina, interpreta de mai tarziu." Profesor la Conservator l-a avut si pe George Breazu, pe care tanarul Saizescu il asemana cu un patriarh. Pana la urma, la cinematografie a intrat, luptandu-se la admitere cu aproape 2.000 de candidati.
CU ARGHEZI LA TACLALE. La inceputul studentiei cinematografice a avut o mare pofta de Arghezi. Discuta despre el pe la colturi si il citea pe furis. Absolvirea a tinut sa si-o dea in comedie, dar cu altceva decat Caragiale, asa incat s-a agatat de volumul "Pagini din trecut" de Arghezi. Era primul volum cu scrierile poetului aparuta dupa un sir bun de ani de totala absenta editoriala. Acolo a descoperit schita "Doi vecini", scrisa prin deceniul al treilea de finul pamfletar. "Am cautat-o pe Mitzura Arghezi si am rugat-o sa-mi pregateasca terenul pentru o eventuala discutie cu poetul", povesteste regizorul. Asa ca, prin toamna lui ’57, cu scenariul infasurat intr-o "Romanie Libera", studentul Saizescu se prezenta la Arghezi sa-i propuna proiectul de film pornind de la schita. "Poetul mi-a zambit smechereste, dupa ce m-a intrebat «Dar Mitzura ce-o sa joace?», si mi-a dat un plic cu acordul sau." A indraznit sa-i si insiruie poetului intentiile lui umoristice, iar maestrul i-a promis ca-i va scrie un Pacala romanesc cu contingente internationale. Pana una-alta, Arghezi a insistat sa-l viziteze pe platoul de filmare la "Doi vecini". La premiera filmului, pe junele Saizescu l-a inghetat frica de autor, dar s-a dezmortit la cinstea de dupa pe care i-a facut-o autorul la Casa Oamenilor de Stiinta. Asa a trecut si absolvirea...
25 DE LUNGMETRAJE. Acum, Geo Saizescu e decan la Arte la o universitate particulara si spune ca are un crez in meseria de dascal, isi invata studentii "sa fie", dincolo de orice tehnici regizorale. Dintre cele 25 de filme de lungmetraj pe care le-a facut, regizorul a ramas legat de Pacala, cu care a strans cam 15 milioane de spectatori. De aceea s-a gandit sa vina cu "Pacala se intoarce". Forfoteste continuu de planuri si cand ii ajunge la urechi vreo vorba a apropiatilor, care se mira de energia cu care incaleca orice proiect, isi spune ca "habar n-au cate notite cu vechime stau in spatele oricarui gest al meu!". Despre starea prezenta a cinematografiei, regizorul crede ca "viermele" ramane economicul, "strainii vin la noi, dar produc pentru ei, iar noi suntem intr-un fel de apatie". Cu fiul sau, Catalin Saizescu, regizor si el, se intrece pe rupte mai nou in ale umorului. Si e optimist cand se gandeste la soarta marelui ecran, concurat acum de noile tehnologii.
JURNAL DE REGIZOR. Cu doi ani in urma, Geo Saizescu si-a strans notitele din carnetele sale pepit intr-un Jurnal.
Unele dintre ele sunt din perioada de dinainte sa faca teatru, film sau televiziune. "In copilarie, vara in vacanta la tara, intr-un sat din Oltenia, imi notam intamplari din sat. Erau mici tentative de creatie pusteasca, judecati asupra celor din jur", spune regizorul, care a implinit de curand 72 de ani. "Faptul ca la mine in casa se vorbea despre literatura m-a impins spre scris. Imi amintesc ca si fratii mei erau setosi de invatatura." Unul dintre bunicii sai a fost cantor bisericesc pe la sfarsitul secolului al XIX-lea si tinea notari critice despre sat. Si asta le-a transmis ideea de a fixa ce se intampla in jurul lor. "Nu e o poveste aiurea ca, daca asa ai fost proiectat in copilarie cu ceva, vei ramane de-a pururi cu chestia asta. Obisnuinta de a nota mi-am pastrat-o", zice regizorul. Novice fiind, mergea la toate spectacolele de teatru si la concerte si isi nota pareri despre actori, actrite, cantareti. Ironia, gluma, viziunea personala asupra unui spectacol sau altul cresteau pe traseu. E un ins preocupat sa isi ingrijeasca continuu ideile, asa si-ar zice, caci si numele ii vine de la sais din araba sau seys din turca, sau poate de la bascul saiz, ceva in legatura cu crescatorii sau ingrijitorii de cai.
AMETEALA
"Succesul e o nebunie, ca esti tanar, ca esti batran... te impinge sa te misti ca un somnambul pe cararile artei" - Geo Saizescu despre ascensiunea profesionala
INCEPUTURI
"Studioul a vrut sa ne modifice finalul la «Doi vecini». «Inima sus, domnule Saizescu, si bate-te, nu te lasa!», mi-a spus Arghezi. Si m-am tot batut" - Geo Saizescu incurajat de Arghezi
LA CINEMA
Pana la varsta de 10 ani, Geo Saizescu nu-si aminteste sa fi avut vreo idee despre film. Un frate mai mare, Nea Fanica, a venit intr-o permisie de pe frontul rusesc si l-a dus prima data la cinematograf la Turnu Severin. Tot atunci s-au dus "la oras" sa dea si examen la liceu. Cand s-au stins luminile in sala si a auzit impuscaturi, iar mortii si ranitii se prabuseau de-a valma, Saizescu a inceput sa se inghesuie in fratii sai de frica. Productia se numea "Un inger de doctor" si l-a facut pana la urma sa planga. Nea Fanica a ras de el, vazandu-l cum face. Tot atunci a mancat papricas pentru prima data. Pe timpul liceului a fost invidiat de mai toti colegii pentru incaltarile sale cu talpi groase din cauciuc auto.
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2005-04-20 13:15:28 |
 Postata de 2good |
|
|
